Ceva îngrijorător se întîmplă chiar la instituţia prezidenţială din România: indiferent de ce se petrece în ţară şi în lume, Klaus Iohannis pleacă în weekend să-şi vadă soţia la Sibiu! În weekend-ul trecut, după tragedia de la „Colectiv”, lumea era în stradă şi guvernul căzuse. În acesta, a fost atacul terorist de la Paris.
Nimeni din presă sau din viaţa politică nu pare să fie deranjat de această situaţie, în afara celor aflaţi în trafic vineri după-amiaza şi duminică seara, cînd coloana oficială uriaşă a preşedintelui opreşte totul în calea sa: trece El! Dar nu aceasta este problema principală, deşi, veţi vedea!, nici ea nu este neglijabilă.
Grav, foarte grav, este faptul că vineri, în momentul în care s-a urcat în limuzina prezidenţială şi coloana oficială s-a pus în mişcare, România pare să nu mai aibă preşedinte pentru că nimic nu-l întoarce pe domnul Iohannis din drum! Să luăm la analiză ultimele două weekend-uri, în care s-au derulat două evenimente tragice, cu consecinţe interne şi internaţionale fără precedent:
– între 4 şi 8 noiembrie, zeci de mii de oameni erau în stradă în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării. Căzuse Guvernul şi oamenii cereau să vină preşedintele şi scandau că vor un guvern tehnocrat.
– vineri, 13 noiembrie, la Paris are loc un atac terorist cu peste 150 de morţi şi alte sute de răniţi.
Ceea ce a făcut preşedintele Klaus Iohannis în faţa ambelor situaţii ar trebui analizat în Parlamentul României, ca o problemă de siguranţă naţională! Nu este absolut nici o exagerare, căci iată ce a făcut preşedintele în aceste weekend-uri:
– TRAGEDIA DE LA „COLECTIV”. După zilele de doliu de după incendiul în care şi-au pierdut viaţa pînă acum 56 de tineri, peste 25.000 de oameni au protestat în tot Bucureştiul, generînd Demisia Guvernului. Preşedintele a avut prima rundă de negocieri cu partidele, pe care le-a întrerupt brusc vineri pentru a pleca la Sibiu, acolo unde este soţia sa, Carmen! Nu s-a întors decît duminică seara, cînd s-a dus şi în Piaţa Universităţii, acolo unde mai erau doar cîteva sute de manifestanţi! Dacă ar fi renunţat să plece în vizită la soţie, negocierile cu partidele ar fi devansat anunţarea listei cu noii miniştri cu două zile, ceea ce ar fi redus şi interimatul unui guvern cu atribuţii limitate!
– ATACUL TERORIST DE LA PARIS. Ghinion, şi acesta a avut loc tot în weekend, mai exact vineri seara, tîrziu, în urma căruia au murit peste 150 de persoane, între care şi 2 români, şi rănite alte cîteva sute! După numai cîteva minute, întrerupînd orice activitate (în SUA era după-amiază), Barack Obama a ieşit la pupitrul de la Casa Albă şi a transmis un mesaj care a fost preluat de întreaga lume. La fel a făcut şi cancelarul german Angela Merkel. Preşedintele Franţei, care se afla pe stadionul din apropierea locului unde s-a întîmplat atacul terorist, a anunţat imediat declanşarea stării de necesitate.
Preşedintelui României nu i s-a auzit glasul, căci el se afla, evident, la Sibiu pentru a-şi vizita soţia! A venit în Bucureşti abia duminică seara, ducîndu-se chiar atunci la Ambasada Franţei pentru a semna în Cartea de condoleanţe! Fără îndoială că ambasadorul şi portarul au fost anunţaţi de venirea preşedintelui României, altfel, la acea oră, ar fi găsit poarta închisă şi ar fi fost somat de soldatul din gheretă!
Puțini cunosc explicaţia acestei situaţii. Cînd Klaus Iohannis a fost invitat la Bucureşti pentru a prelua conducerea PNL şi pentru a candida la Preşedinţia României, el le-a spus liberalilor un lucru: ”Am discutat cu soţia mea şi este de acord cu o singură condiţie. Ca duminica şi în weekend să fiu acasă şi să stăm în familie!”.
Aşa se explică de ce în campania electorală Klaus Iohannis n-a prea fost văzut pe la mitinguri şi nici la întîlniri politice, fiind înlocuit de conducerea PNL, lăsată de neveste sau de bărbaţi să umble singură prin ţară. Aşa se şi explică de ce vineri, pe la orele 11-12, Klaus Iohannis părăseşte instituţia şi Bucureştiul se mută în coloana oficială, un cîrnat de automobile cu maşini de la circulaţie, cu gărzi şi cu salvare pentru a ajunge cît mai repede la nevastă.
Aşadar, în două weekend-uri consecutive, în Bucureşti şi, respectiv, la Paris au avut loc două tragedii uriaşe, pe care Klaus Iohannis le-a tratat cu spatele, nu pentru că, din motive de sănătate, n-ar fi putut să fie acolo unde trebuia să stea şeful statului, ci întrucît pentru domnia sa era mult mai important să-şi vadă soţia decît să vadă de interesele ţării! Ştiu că este o acuzaţie extrem de gravă, însă, după cum se vede, chiar dumnealui oferă argumentele prin atitudinea sa!
Practic, dacă, Doamne fereşte!, România ar fi atacată militar din afară, nu ne-ar rămîne decît să ne rugăm ca duşmanii să nu-şi trimită armatele la graniţa noastră în weekend, căci Comandantul nostru suprem s-ar afla în cuibuşorul său de nebunii din Sibiu, iar de acolo, după cum am văzut, nu-l scoate nici un incendiu de proporţii şi nici măcar un atac terorist!
Revenind la acest drum Bucureşti-Sibiu, pe care Klaus Iohannis îl face la sfîrşit de săptămînă, trebuie luate în calcul forţele SPP şi ale Poliţiei care sînt angrenate în aceste deplasări, precum şi deranjul uriaş pe care-l provoacă. Surse din SPP ne-au comunicat că pentru orice deplasare în afara Bucureştiului este nevoie de o coloană oficială completă, întrucît, potrivit procedurilor, în cazul unui atac al acesteia, nu ar putea fi chemate în ajutor forţele necesare protecţiei preşedintelui, aşa încît toate efectivele necesare trebuie incluse în coloana oficială. Alături de acestea, în coloană se află maşinile antemergătoare, ambulanţa, forţele antitero. În total, este vorba despre cîteva zeci de persoane, care trebuie să fie cazate, hrănite şi plătite la Sibiu în perioada cît aşteaptă ca preşedintele să decidă revenirea în Bucureşti!
Nu trebuie uitat nici faptul că între Bucureşti şi Sibiu nu este nici o autostradă, astfel că această coloană oficială enormă, cu zeci de girofaruri în funcţiune continuă, trebuie să treacă prin zeci de localităţi, oprind peste tot circulaţia, astfel încît viteza de deplasare să fie foarte mare, aşa cum prevede protocolul, căci viteza este considerată unul dintre mijloacele de apărare pentru a se evita o eventuală transformare în ţintă a preşedintelui!
În aceste condiţii, se pune întrebarea firească: nu ar fi mai potrivit ca, dacă le este aşa de dor unul de celălalt, Klaus şi Carmen Iohannis să aleagă o soluţie mai puţin costisitoare şi care să-l lase pe preşedinte să fie permanent la dispoziţia ţării? Cum ar fi, de exemplu, ca Prima Doamnă să se urce în maşină sau în tren şi, cu un serviciu de pază mult mai mic, să vină în Bucureşti pentru a petrece cele 2 zile de weekend alături de soţul său!
Un calcul simplu arată că, din cei 5 ani ai mandatului lui Iohannis, aproape un sfert din timp (2 zile din cele 7 ale săptămînii!) România nu are preşedintele în stare de a reacţiona imediat la evenimentele în care este implicată ţara! Acest sfert înseamnă aproape 1 an şi 3 luni! Este cel puţin imoral să ceri întregii populaţii să renunţe la o parte din drepturile şi libertăţile sale, cum sînt cele solicitate chiar de Iohannis prin Legea Big Brother, sub motivaţia contextului internaţional, iar dumnealui, ca şef al statului, să plece atît de des la Sibiu, lăsînd baltă toate problemele ţării!
Avem aşadar o problemă. Sâmbăta şi duminica nu prea avem preşedinte. Iar în caz de urgenţă, preşedintele trebuie să-şi încalce promisiunea faţă de nevastă sau să îşi ceară scuze de la dânsa şi să dea fuga la Bucureşti.
