Rafila. „Nu îmi este frică de Arafat”

Alexandru Rafila  a dezbătut,  la realitatea.net, situația integrării sistemului de urgență, în condițiile în care Ministerul Sănătății finanțează integral sistemul de urgență, dar coordonarea acestuia revine în prezent Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU).

Această dublă autoritate a generat tensiuni,  voci din sectorul sanitar afirmând că ar trebui să existe o linie clară de management și coordonare.

”… Eu îl apreciez pe domnul Arafat, care e un foarte bun organizator. Nu pot să neg acest lucru, pentru că este evident. Da, de aici până la fragilizați serviciile de medicină de urgență, ambulanța în special, iar echipajele medicale de pe SMURD, atunci când sunt luate de la unitățile de primiri urgență, să ne înțelegem. Ca să știe toată lumea ce este vorba. (…) Cred că ei trebuie să sprijine serviciile de ambulanță și mai ales că serviciile de ambulanță realizează circa 90% din toate intervențiile medicalizate care se întâmplă în România. E o nemulțumire și la nivelul celor 10.000 de sindicaliști de la sindicatul Ambulanța, dar nu cred că lucrurile trebuie să meargă într-o zonă de dispută, trebuie să meargă într-o zonă de colaborare. Există o comisie mixtă între Ministerul Sănătății și DSU, unde Ministerul Sănătății, până să vin eu la Minister, nu prea a avut niciun cuvânt de spus”.

Întrebat cui îi e frică de Raed Arafat pentru că această situație nu se reglementează, Alexandru Rafila a replicat: „Nu știu. Mie nu îmi este frică de Arafat”.

”…  Fac o treabă foarte bună în limita competențelor lor profesionale. Dar asta nu înseamnă să înlocuim în vreun fel sau să fragilizăm sistemul de ambulanță din România, care a avut în ultimii 10 ani permanent probleme în ceea ce privește asigurarea resursei umane…

”Este o lege, Ordonanța 1 din 2014, care introduce o noțiune despre care eu n-am auzit în niciun fel de stat. Se numește starea provizorie de normalitate. Extrapolarea unei situații de criză…

„Trebuie schimbată o lege, care a fost o Ordonanță, atenție, Ordonanță din 2014, care nu a mai ajuns niciodată în Parlament. Ordonanțele trebuie să ajungă în Parlament. Ea nu a mai ajuns niciodată în Parlament. Ca să poată să fie schimbată, să punem lucrurile pe un făgaș