Profesionalizarea reprezintă investiţia constantă în factorul uman. Mai întâi trebuie recuperată „inteligenţa mâinilor”, priceperile, aptitudinile, sau cum mai sunt azi numite: „skills”. Apoi educaţia şi formarea profesională. Dar „cea mai importantă reformă care trebuie făcută este cea a mentalităţii, pentru a întări capacitatea de a traduce ideile bune în fapte reale” (Călin Georgescu, Pentru un ideal comun). Un proiect de ţară nu se poate înfăptui decât cu sprijinul unei populaţii sănătoase, educate şi bine informate, căci „numai astfel ea este stăpână pe soarta sa şi devine imună la orice acţiune de intoxicare sau manipulare”. Tot educaţia oferă coerenţa unei viziuni pe termen lung construite pe anticipare, prognoza nefiind numai un apanaj al economiei planificate.
Care ar fi începutul potrivit profesionalizării? Cu o schimbare de atitudine individuală care să prefigureze schimbarea de mentalitate şi să impună în final profesionalizarea clasei politice. Ne poate ajuta în căutările noastre un text din Mihail Manoilescu (1942): „Păstoritul corespunde pe plan cultural cu analfabetismul, agricultura cu şcoala primară, comerţul şi industria cu gimnaziul şi, respectiv, liceul. Industria dezvoltă calităţile intelectuale, de rezistenţă, de disciplină. Maşina creează o formă superioară de disciplină; datorită ei, timpul începe să fie preţios, măsurat în minute şi secunde”.
Toate observaţiile şi toate experienţele acumulate de omenire până în prezent arată, chiar demonstrează, faptul că reconstruirea e mult mai dificilă şi mult mai primejdioasă decât construirea nouă de la început. Pentru ce? În primul rând pentru că terenul este liber şi trebuie să faci curăţenie şi să obţii libertate. Apoi pentru că forţele care au condus nu sunt totalmente lichidate şi încă pândesc în culise şi în întuneric. În al treilea rând pentru că duşmanii şi concurenţii sunt avizaţi şi ca atare sunt decişi să aplice tratamente preventive şi să extermine din germen. Despre acest detaliu avertiza la vremea lui Niccolò Machiavelli: „când duşmanul vine să atace, diviziunile interne sunt cauza ruinării acelui stat. Partidul cel mai slab devine instrumentul invadatorului, iar partidul cel mai tare se vede lipsit de totalitatea resurselor naţionale”. României îi lipseşte o „hartă a viitorului” cu raportare la profesionalizare. Iar această cartografiere a viitorului profesionalizării ţine numai de factorul uman. Şi anume de investiţia continuă în factorul uman. După cum spunea la vremea lui Spiru Haret, „cum arată astăzi şcoala va arăta mâine ţara”. În ultimii douăzeci şi cinci de ani de libertate de opinie şi de atitudine, foarte puţine au fost demersurile pozitive susţinute prin argumente constructive, cu repere clare şi etape care trebuie urmate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.