Incendii în Grecia, grindină în Italia, tornade prin România și aiurea. Toate au fost și vor fi pe prima pagina a ziarelor și toate vor avea un vinovat – schimbările climatice. Noua religie eco a devenit atât de puternică, că până și pana generală de electricitate din Spania și Portugalia a fost pusă pe seama unor fenomene meteo rare, autoritățile excluzând posibilitatea unui atac cibernetic, care ar fi fost pus pe seama Rusiei lui Putin sau al Chinei lui Xi. A veni cu contraargumente înseamnă erezie.
Întâmplarea a făcut ca pana de curent din Spania să vină în timp ce, în Marea Britanie, premierul care a îndreptat țara pe drumul religiei ecologiste să se înspăimânte de propaganda pe care el însuși a lansat-o. În urmă cu un an, Tony Blair, un progresist la vremea sa, a considerat că trebuie să spună, în plină campanie electorală în Marea Britanie, că doar bărbații au penis, iar asta a stârnit valuri de indignare în Partidul Laburist. Acum, Blair este din nou pus la zid pentru un alt lucru de bun simț: el a scris că politicile climatice ale actualului guvern laburist sunt „iraționale”.
”Actuala dezbatere despre schimbările climatice este distrusă de iraționalitate”, a scris Blair, în prefața unui raport al think tankului său – Institute for Global Change. În lumea dezvoltată, ”alegătorii simt că li se cere să facă sacrificii financiare și în stilul de viață, când știu prea bine că impactul asupra emisiilor globale va fi minim”. În același timp, cei din țările in curs de dezvoltare ”cred, în mod corect, că au dreptul să se dezvolte și cei care s-au dezvoltat deja folosind combustibili fosili nu au dreptul să-i oprească din dezvoltare”.
Invocarea schimbărilor climatice începe să fie o formă de experiență religioasă. Activismul eco începe să fie mai mult o modalitate de asumare a unei poziții morale și mai puțin acțiune pentru a rezolva o problemă concretă.
Multe dezastre puse pe seama schimbărilor climatice în ultimii ani au avut alte cauze principale. Incendiile din Grecia au fost provocate în primul rând de extinderea imobiliară în zonele împădurite, începând cu anii 1960. Primarii au realizat că astfel pot câștiga voturi și bani. Iar de plătit, în cele din urmă, plătesc cei săraci. ”După ce au plătit pentru infracțiunile bancherilor, după un deceniu de austeritate, oamenii noștri vor trebui să plătească și costul uriaș al refaceri planetei, a cărei degradare a dus la acumularea unor bogății uriașe, mult mai mari decât rezervele oricărei țări din lume”, scria Yanis Varoufakis, după incendiile din Grecia din 2023.
Și Blair, și Varoufakis sunt revoltați că guvernele, ONG-urile și instituțiile supranaționale se agață de politici care sunt practic imposibile. Explicația ține de ideologie și de interese. Politicile încep să nesocotească interesele cetățenilor și se concentrează pe ”interesele planetei”. Iar dacă asta înseamnă că marile companii de audit trebuie angajeze licențiați în ecologie pe post de a cincea roată la căruță, atunci așa să fie, câtă vreme profitul creste de pe urma reglementărilor tot mai stufoase. Iar cele mai câștigate sunt instituțiile supranaționale, care au în schimbările climatice o justificare pentru politicile care trebuie să se facă peste capul statelor națiune și al cetățenilor.
Ideologizarea energiei
”Politica mioapă și sectară a activiștilor care populează guvernul a provocat cea mai gravă pană de curent din istoria Spaniei. Am rămas fără electricitate și posibilitatea de a comunica aproape 11 ore”, scrie economistul spaniol Daniel Lacalle.
”Această pană, cu o cădere bruscă de 15 GW în sistem, este consecința unei politici care penalizează energia de bază, cheia stabilității sistemului, și o politică care jefuiește sectorul energetic. Guvernele s-au angajat să închidă centralele nucleare, reducându-le viabilitatea prin taxare abuzivă; au penalizat investițiile în distribuția energiei prin legi absurde; au impus un mix energetic volatil și intermitent; și au scumpit energia cu taxe și întârzieri administrative. Ce se putea întâmpla rău după o asemenea politică? Totul!
Și s-a întâmplat.
Energia regenerabilă este esențială pentru un mix energetic echilibrat, însă ea nu poate oferi stabilitate din cauza volatilității și a naturii ei intermitente. De aceea este esențial ca țările să aibă sisteme energetice echilibrate, cu o bază stabilă care operează tot timpul, așa cum este energia hidro, cea nucleară și gazele. Distrugând accesul la energia nucleară cu închideri inutile ale centralelor și cu taxare excesivă, am ajuns la dezastrul penei de curent.
Săptămâna trecută, spaniolii au trebuit să închidă și centralele nucleare care mai funcționau, pentru că taxele erau atât de mari, încât nu-și mai puteau permite întreținerea. Au folosit o politică care a distrus modelul centralelor nucleare. Aceste centrale ar fi oferit stabilitate sistemului energetic național, dacă guvernele regionale (care folosesc energia nucleară și hidro ca pe o vacă de muls pentru politicile lor costisitoare) ar fi prioritizat stabilitatea energeticaă în detrimentul sectarismul energetic.
Sunt lucruri și mai grave.
Peste 60% din energia produsă în Spania și Portugalia este energie solară și eoliană. Centralele hidroelectrice, cele nucleare și cele termice trebuie să acopere căderile de producție solară și eoliana, care sunt intermitente. Nu există posibilitatea de a avea un sistem stabil și sigur cu o producție neechilibrată. Potrivit Euronews, Franța produce uneori prea multă energie, iar operatorul RTE deconectează fermele solare și eoliene. Consumatorii plătesc însă taxe pentru a acoperi pierderile operatorului. Această procedură previne o pană generală în sistem.
În Spania, președintele Red Electrica, Beatriz Corredor, a cărei experiență în domeniu este minimă, nu a comunicat si nu a coordonat niciodată niște acțiuni pentru a împiedica penele de curent care au devenit tot mai dese. Am experimentat reduceri ale livrării de energie electrică în sectorul industrial, iar în urmă cu o săptămână s-a înregistrat un episod și mai acut.
Criza nu a fost doar rezultatul politicii energetice mioape a guvernelor precedente. A fost un dezastru și datorită inacțiunii Ministerului Apărării. La fel ca în cazul recentelor inundații din Valencia, forțele de securitate au fost depășite și nu s-au mobilizat. Trenurile, ascensoarele au blocat mii de oameni cu orele, în vreme ce armata stătea și se uita așteptând ordine.
În urma cu șase zile, guvernul, partidele de stânga și multe ziare au sărbătorit momentul în care sistemul energetic spaniol a fost alimentat doar cu energie regenerabilă. Bravo. După o săptămână s-a produs cea mai gravă pană energetică în Spania și Portugalia și chiar în anumite părți din Franța. Franța a reparat repede situația, pentru că are acele mai multe centrale nucleare din Europa. În Spania, guvernul a menținut niște taxe prădătoare care au împiedicat funcționarea centralelor nucleare, ducând la aproape 11 ore de întuneric și lipsă de comunicații.
Red Electrica a raportat că motivul a fost ”o oscilație puternică în sistemul energetic care a forțat Peninsula Iberică să se deconecteze de la sistemul european”. Colapsul a fost imediat și de durată. A fost cea mai lungă pană de curent din istoria Spaniei. Acțiunile de redresare nu au reușit, pentru că au încercat să reechilibreze un sistem dependent de energie regenerabilă instabilă și volatilă.
Un sistem fără inerție fizică, care să fie asigurată de energia nucleară, fosilă sau hidro care să opereze mereu, este imposibil de stabilizat când suferă perturbări majore. Când s-a produs căderea, Spania era în proporție de 80% pe energie regenerabila, 11% nuclear și doar 3% gaze naturale. Practic, nu exista nicio bază care să asigure inerția fizică a sistemului, care să absoarbă șocul.
Experții au tras semnale de alarmă de ani de zile. Dar au fost acuzați că sunt portavocile unor lobby-uri atunci când au avertizat despre riscul pe care îl aduce excesul de energie regenerabilă într-un sistem. În 2017, European Network of Transmission System Operators a avertizat că creșterea regenerabilelor va duce la căderi în cascadă, în cazul în care nu se fac investiții pentru a asigura inerția sistemelor energetice și pentru a avea tehnologii de stocare. Mai mult, chiar dacă se fac investiții pentru stocarea energiei electrice, sute de experți au avertizat despre riscurile pe care le aduce cu sine electrificarea transportului. În ciuda avertismentelor companiilor energetice, Comisia Europeană și-a menținut pariul cu dezvoltarea energiei regenerabile, deși aceasta se făcea cu o planificare proastă și cu o punere în practica la fel. Această politică a inclus și așa-zisul Pact Verde, care a nesocotit echilibrul sistemelor energetice, un Green Deal care părea gândit de niște școlari activiști.
Guvernul Spaniei a vrut să pară cel mai silitor elev al sectarismului ecologic, care nu ține cont de poluarea produsă de exploatarea litiului și cuprului, nu ține cont de importanța unui backup pentru sistemele energetice și de stabilitatea lor. Ce a obținut guvernul Spaniei? Un dezastru care se poate repeta.
Penele de curent ar fi trebuit să fie de domeniul trecutului, însă au devenit regula pentru că politicienii au ideologizat energia. Și alte tari au avut probleme similare: Australia (2016), Germania (2017) și Marea Britanie (2019), din cauza lipsei de măsuri pentru a asigura stabilitatea sistemului. Însă niciunul dintre aceste incidente nu a fost atât de dramatic și de scandalos ca în Spania.
Guvernele spaniole au decis că în 2035 trebuie închise toate centralele nucleare ale țării, în ciuda faptului că specialiștii în domeniu spun că aceste centrale pot funcționa în siguranță încă cel puțin zece ani. Această decizie va spori dependența de energia regenerabilă sau de gazul natural din Rusia. Cu alte cuvinte, guvernul Spaniei are o politică mioapă care va face ca țara să fie și mai dependentă de China și Rusia, iar energia pentru industrie va fi tăiată ca în dictaturile din lumea a treia.
Propaganda ne-a spus că energia regenerabilă va aduce competitivitate și stabilitate în rețea, însă realitatea arată că dependența de anumite regenerabile și reducerea energiei convenționale duc la situații periculoase. Pana din Spania nu a fost cauzată de un atac cibernetic, ci de cel mai rău atac posibil – cel al politicienilor asupra concetățenilor. Spania trebuie să-și schimbe urgent strategia energetică pentru a menține centralele nucleare. Altfel vom depinde de Rusia si China și, mai mult, vom avea și pene generale.”
Cu nouă zile înainte de pana de curent, pe 21 aprilie, Manuel Fernandez Ordonez scria în The Obective că se poate întîmpla ce s-antîmplat din pricina oglinzilor și moriștilor. (Nos quieren llevar al abismo energético)
În aceiași revistă tot el scrie, ieri, că a mai fost o pană mai mică în 1984 și a doua zi s-a spus care-a fost baiul. Azi cu smart gridu’ nu se știe sau, se bănuie, nu se vrea să se știe. Directorul tehnic ce imediat a spus că nu se pune problema unui atac cibernetic va fi dat afară; se pare le-a stricat acarul păun.