Pe cine dă vina Sabău pentru eșecul cu Ararat Armenia

Drumul la revenirea studienților clujeni pe trasee europene a fost extrem de scurt. La 53 de ani de la experienîa ratată cu Levski Sofia se părea că armenii de la Ararat Armenia Erevan ar fi adversarul perfect pentru un start cu dreptul. Dar la fel ca FCSB marea favoritâ și-a frânt gâtul iar la Cluj supărarea e cuvântul de ordine la club, pentru suporteri, în club și în vestiar.

U Cluj a arătat foarte rău în ambele manse, nici un moment nefiind echipa care să justifice în teren statutul de favorită. Chiar dacă la retur Lukic a dat senzația că drumul va continua ,deschinzând scorul, s-a văut clar că a fost un accident și că armenii sunt în peranent control al partidei.

Antrenorul Ioan Ovidiu Sabău era extrem de afectat după meci, dar el a pus ratarea în cârca unei conduceri impotente a asigura jucătorii ceruți de el. Moțul și-a ieșit rău din fire și s-a lansat într-o tirade acuzatoare, cum rar s-a mai întâmplat.

„Cine se pricepe la fotbal vede diferența. Nu avem încă ritm, sunt jucători care în minutul 60 au crampe. Au venit după o lună de vacanță, iar noi jucăm din trei în trei zile. Nimeni nu ne așteaptă.

O echipă din Conference League joacă acum cu mijlocaș central pe postul de fundaș central și fundaș dreapta cu un alt mijlocaș central… Eu sunt vinovat pentru că nu am fost suficient de convingător.

N-am știut să mă impun când am vrut să explic care va fi situația în acest sezon, după ce sezonul trecut jucătorii și-au depășit limitele. Trebuia să aducem jucători cu un plus de calitate. Am început pregătirea fără 8-9 jucători, au venit pe rând, nepregătiți.

Lukic, în minutul 60, nu mai putea juca din cauza crampelor. Când ai un adversar care are o viteză în plus, ține de minge, e dinamic… Am avut ocazia să facem 2-0, dar apoi am fost dominați. În campionat punem presiune, nu lăsăm adversarul să construiască, controlăm jocul.

Dar așteptările sunt mari, ați văzut și în tribune, suporterii au plecat dezamăgiți. Ei nu cunosc toate detaliile, ei vor doar să vadă că jucăm fotbal. Nu au de unde să știe ce e în spate. Încercăm să explicăm, dar doar printre rânduri, pentru cine știe să citească… dar e destul de greu.

Jos pălăria în fața unor astfel de oameni! Anul acesta ei au demonstrat că sunt peste noi ca susținere și implicare. Trebuie să echilibrăm balanța. Eu cred în valoare, în muncă, în jucători implicați.

Când am plecat de acasă la 14 ani am muncit, m-am sacrificat. Am știut să dau totul pe teren, nu mi-am bătut joc de oamenii care au venit la stadion. E nevoie de timp, dar asta nu înseamnă că avem o garanție că vom trece peste acest moment.

Să vedem cum se adaptează noii jucători, dacă sunt de nivelul nostru. Să vedem cât timp avem. Pentru mine e din ce în ce mai complicat, nu vreau să vând iluzii”.