”Europa se sinucide civilizațional”

Europa ”se sinucide civilizațional refuzând să-și controleze frontierele”, a spus vicepreședintele american JD Vance, într-un interviu pentru Fox News din luna martie, interviu care a reapărut pe rețelele sociale după vacanța de cinci zile în Scoția a președintelui Donald Trump, acolo unde a încheiat noul acord comercial cu UE și s-a întâlnit cu premierul britanic Keir Starmer.

”Când ai o țară ca Germania, unde aduci alte câteva milioane de imigranți din țări care sunt total incompatibile din punct de vedere cultural, atunci nu mai contează ce gândesc eu despre Europa… Germania se va sinucide, sper să nu facă asta pentru că îmi place Germania și doresc ca aceasta țară să prospere”, a spus JD Vance.

Multe voci susțin că aceste afirmații sunt o continuare a criticilor lansate de JD Vance la Conferința de Securitate de la Munchen, la începutul anului, și o nouă mână de ajutor pentru  extrema dreapta din Germania, aflată în ascensiune.

Până să sară la aceste concluzii, un articol publicat de revista britanica The Spectator ne propune sa privim cifrele. Presa de mainstream din Germania susține în continuare că țara are nevoie de cel puțin 400.000 de ”muncitori calificați” în fiecare an. Asta însă în condițiile în care există 4 milioane de oameni în putere care primesc beneficii sociale grase, iar aproape jumătate dintre ei nu sunt cetățeni germani. Dacă îi includem și pe posesorii de pașapoarte germane care nu s-au născut în Germania, procentul acestor non-germani care sunt apți de muncă, dar nu muncesc și se bazează pe beneficii sociale, se ridică la 64%. Ce s-a întâmplat cu politica germană a migrației de s-a ajuns la această situație?

Totul a început cu muncitorii străini invitați în perioada de creștere economică de după al doilea război mondial, sub cancelarul Konrad Adenauer și a ministrului său al Economiei, viitorul cancelar Ludwig Erhard. Începând din 1955, Germania a recrutat muncitori din Grecia, Italia, Spania și Turcia. S-a început cu 300.000 de muncitori în anii 1960 și apoi s-a ajuns la 2,6 milioane în 1973. Introducerea dreptului reunificării familiilor i-a transformat pe acești muncitori străini în rezidenți permanenți în Germania. Au existat inițiative de reducere a imigrației și de încurajare a întoarcerii în țările de origine, în anii 1990, însă succesul a fost limitat. Germania este o țară în care se trăiește mai bine ca în Turcia, chiar dacă germanii de origine turcă aprind artificii pentru a celebra victoriile electorale ale președintelui Erdogan.

Barierele puse în calea imigrației au fost rupte total în 2015 de către cancelara Angela Merkel, care le-a permis imigranților sirieni să intre în Germania, defectând astfel sistemul european al imigrației și deschizând practic nu doar granițele Germaniei, ci ale UE. Milioane de solicitanți de azil au intrat în Europa, cu foarte puține verificări. Războiul civil din Siria s-a încheiat, însă nimeni nu vrea să se întoarcă acolo. Apoi, combinația dintre reunificarea familiilor și frontierele necontrolate a făcut ca în Europa să vină și mai mulți imigranți.

Spre deosebire de Olanda și Danemarca, guvernul Germaniei nu a făcut vreo analiza cost-beneficii a migrației. Nu există estimări privind costurile pe care statul trebuie să le suporte pe durata vieții acestor imigranți. Consecințele sunt însă vizibile: creșterea ratei criminalității violente, în școlile publice procentul elevilor din familii de imigranți este în medie de 42% (în unele școli procentul este de 90%), fragmentarea culturală și un sistem de sănătate suprasolicitat. Veniturile mari colectate din taxe nu mai sunt suficiente. Pentru anul viitor, guvernul estimează un deficit bugetar de 172 de miliarde de euro și poate să crească, pentru că a fost promisă o pensie specială pentru mame. Guvernul a venit cu propunerea unei noi taxe pentru pensiile mari, pentru mai reduce din deficit.

Situația se agravează, însă guvernul nu face nimic. Sunt necesare reforme dureroase în ce privește beneficiile sociale, pensiile, politica imigrației, dar ele sunt amânate sau ignorate. În schimb, politicienii se gândesc la introducerea unor cote pentru imigranți în școlile publice (în unele școli s-a ajuns să se ofere doar mâncare halal și s-a renunțat la celebrarea marilor sărbători creștine, în favoarea evenimentelor de Ramadan).

Mii de cetățeni germani au ajuns să fie trimiși în judecată pentru că au redistribuit pe rețelele sociale meme care critică politica imigrației sau care îi insultă pe politicieni. Multe dintre procese au fost intentate de politicieni de stânga: Partidul Verde, Partidul Liber Democrat și Partidul Social Democrat. Într-un caz, un pensionar a fost percheziționat și apoi condamnat pentru că a redistribuit o postare pe o rețea socială. Un jurnalist de la o publicație populistă a fost condamnat la închisoare cu suspendare și amendat pentru ca a postat o imagine cu fostul ministru de Interne Nancy Faeser ținând în mână o pancartă pe care scria ”Urăsc libertatea de exprimare”.

La nivel economic, lucrurile sunt sumbre în Germania. După acordul comercial dintre UE și SUA, industria auto din Germania se află în fața unei noi lovituri, în vreme ce veniturile pe care le realizează sunt în cădere liberă. Sindicatelor nu pare să le pese de asta și se concentrează mai mult pe activismul ecologist și pe lupta de clasă decât pe siguranța locurilor de muncă. Sindicaliștii speră că slujbele bine plătite din industrie se vor rezista și într-o ”economie verde”. Doar speră.

După cinci ani aproape lipsiți de crestere economică, orice politician rațional ar fi foarte îngrijorat. Însă cancelarul Friedrich Merz face niște promisiuni vagi despre cum 61 de companii sunt gata să investească 631 de miliarde de euro în Germania. Cancelarul pare să creadă că subsidiile vor reuși să salveze ce a mai rămas din modelul economic german.

Este trist când vicepreședintele unei țări străine pare mai preocupat de viitorul și problemele Germaniei decât clasa politică germană, scrie The Spectator.

Frankfurt este primul mare oraș german în care etnicii germani au sunt minoritari la ei acasă. ”Dacă ținem cont de repartizarea etniilor pe grupe de vârstă, realitatea este si mai dură”, scrie The American Conservative. În Hanau, lângă Frankfurt, aproape jumătate din populație este de origine africană sau din Orientul Mijlociu. ”Femei cu fața acoperită împing cărucioare pe lângă șiruri întregi de copii mici. Femeile musulmane lucrează la fast-food-urile halal și la brutării, în vreme ce bărbații musulmani au monopolul pe flotele Uber și taxiuri. ”Aceste companii au nevoie de locuri precum Hanau. Vor să ne facă să credem că oamenii, indiferent de cultura lor, sunt niște unități de producție interschimbabile în goana după profit și creștere economică. Însă o plimbare prin Hanau îți arată că aceasta este o minciună. Prezența poliției spune multe. Criminalitatea este în creștere. Peisajul urban din Hanau este dominat de graffitiuri și gunoaie. Cu ceva vreme în urmă, aceste peisaje erau clișeul cinematografic prin care erau prezentate orașele est-europene. Acum orașele est-europene sunt mai curate și mai sigure, în vreme ce orașele vest-europene au ajuns să corespundă acestui clișeu”, scrie The American Conservative. ”În februarie 2020, un german schizofren a împușcat nouă oameni și a rănit alți cinci, apoi s-a sinucis; a vizase imigranți. Începând de atunci, guvernanții au creat așa-zisa ”Iluzie Hanau”, care le dă apă la moară ONG-urilor, politicienilor progresiști și birocraților. Mesajul este că rasismul este mai periculos decât influxul de imigranți și că doar un rasist precum asasinul schizofren nu poate înțelege beneficiile pe care imigranții le aduc societății”.

Guvernul Croației a emis 12.000 de permise de muncă pentru nepalezi și aproximativ 6.000 de permise pentru indieni și filipinezi. The American Conservative arată că o chelneriță croată se gândește să emigreze în Statele Unite, după ce la un hostel de lângă locuința ei (și în apropierea unei școli) au fost cazați o mulțime de imigranți, bărbați tineri, gălăgioși și care nu muncesc.

Un polițist de frontieră din Ungaria povestește pentru The American Conservative că, folosind o aplicație pentru traducere în vreme ce interoga un imigrant din Afganistan, a aflat că acesta a venit in Europa pentru ”blonde și banii din perete”. A aflat apoi că ”banii din perete” erau banii din ATM-uri. ”Asta arată că nu puțini dintre acești oameni nu sunt forțați să emigreze și nu trăiesc tocmai în mizerie în țările de origine. De fapt, cei mai săraci dintre ei nu-și permit să facă călătoria spre Europa. În timpul crizei din 2015, toți imigranții aveau smartphone și plăteau 2.500 de euro doar pentru a trece din Serbia în Ungaria”, scrie The American Conservative. ”Recent, la frontiera sârbo-ungară au fost descoperite cadavrele a doi traficanți de imigranți. S-au luptat pentru controlul asupra unui tunel, ceea ce reprezintă o sursă importantă de bani. Traficul cu imigranți aduce miliarde de dolari anual și se adaptează la măsurile de combatere luate de autorități”.

”Problema imigrației în masă este nelipsită din discursul politic european de azi. În urmă cu 15-20 de ani nu exista. Acțiunile politice în această privință sunt însă un fel de rearanjare a scaunelor pe puntea Titanicului. Înainte de alegeri, politicienii din Franța, Marea Britanie și Germania promit mereu să trateze mai dur imigrația, pentru ca apoi să nu facă nimic. Între timp, partidele extremiste își continuă ascensiunea, însă sunt împiedicate să ajungă la putere. Pe an ce trece, elitele progresiste fac orașele europene mai greu de locuit. Vorbesc în termeni de azil, rasism, multiculturalism și creștere economică, dar este timpul să vorbim și despre blonde și banii din perete”.