Analiză POLITICO: Cei mai mari perdanți și (câțiva) câștigători

Acordul comercial încheiat duminica trecută între președintele american Donald Trump și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la complexul său de golf din Scoția a fost extrem de unilateral, relatează publicația POLITICO.

Uniunea Europeană se confruntă cu dificultățile impuse de tarifele americane de 15% pentru majoritatea exporturilor sale – iar blocul comunitar a trebuit să își asume angajamente financiare de mărimea numărului de telefon atât pentru a importa energie din Statele Unite, cât și pentru a investi acolo.

Cu toate acestea, de la puternica industrie auto germană până la sectoarele europene ale aviației și semiconductorilor, există câțiva câștigători ai acordului-cadru – care nu a fost încă finalizat în scris.

Energie

Ce prevede acordul? Ca parte a acordului, Trump și von der Leyen au convenit ca UE să achiziționeze petrol și gaze naturale lichefiate în valoare de 750 de miliarde de dolari din SUA – o cifră care ar include și alte produse energetice, cum ar fi combustibilul nuclear. Aceasta înseamnă 250 de miliarde de dolari în achiziții noi de energie în fiecare an, ceea ce, potrivit șefei Comisiei, ar contribui, de asemenea, la eliminarea dependenței rămase a UE de importurile rusești.

Cine câștigă, cine pierde? În teorie, acordul este o victorie uriașă pentru companiile americane de petrol și gaze. În practică, experții spun că este impracticabil. Pentru început, atingerea acestui obiectiv ar necesita ca UE să își tripleze importurile de energie din SUA, pe baza cifrelor de anul trecut, cerând în același timp firmelor americane să își redirecționeze toate fluxurile de energie la nivel mondial către blocul comunitar – și chiar mai mult. Prin comparație, vânzările totale de energie ale Rusiei către UE au totalizat doar 23 de miliarde de euro anul trecut. Bruxelles-ul are, de asemenea, instrumente limitate pentru a realiza toate acestea: importurile sunt ferm în mâinile firmelor private.

Auto

Ce prevede acordul? Tarifele americane pentru mașini și piese auto sunt reduse la nivelul de bază de 15% – un nivel care corespunde acordului încheiat la începutul acestei luni de producătorii auto japonezi. În schimb, UE a fost de acord să reducă tarifele pentru mașini de la 10% la zero, a declarat purtătorul de cuvânt pe probleme comerciale, Olof Gill. Diavolul stă însă în detalii, care rămân puține. În cadrul acordului SUA-Japonia, țara asiatică va adapta vehiculele omologate la standardele auto americane. Un oficial de rang înalt al Comisiei a declarat că acordul UE include „un angajament de a lucra împreună… pentru a vedea unde sunt deja aliniate standardele sau unde trebuie să colaborăm mai îndeaproape pentru a le alinia în viitor”. După cum a relatat POLITICO, executivul a lansat anterior ideea de a alinia standardele americane de conducere autonomă, care a fost menționată ca o posibilitate în briefing-ul tehnic de luni.

Cine câștigă, cine pierde? Potrivit lobby-ului auto german, aceasta este o înțelegere proastă care va continua să împovăreze sectorul. S-a alăturat sectorului auto american în denunțarea tarifelor vamale pentru mașinile și piesele produse în Mexic, care rămân la nivelul mai ridicat de 25%. Adevărații perdanți nu sunt producătorii auto, ci lucrătorii lor, potrivit lui Ferdinand Dudenhöffer, directorul Centrului de Cercetare Auto din Germania. El estimează că până la 70.000 de locuri de muncă la companiile auto europene și la furnizorii acestora ar putea fi pierdute, deoarece producătorii auto își mută producția în SUA pentru a evita tariful vamal de 15%.

Aviație

Ce prevede înțelegerea? Acordul UE-SUA de tarife zero pentru „toate aeronavele și componentele acestora”, anunțat de von der Leyen, permite atât producătorilor de avioane, cât și companiilor aeriene să răsufle ușurate. Lanțul de aprovizionare global care se află în spatele fiecărei aeronave face ca acest sector să fie mai vulnerabil la barierele comerciale decât altele. În urma disputei de 17 ani dintre Airbus și Boeing, care s-a încheiat în 2021, nici industriile europene, nici cele americane nu au fost interesate să intre într-un nou război comercial care să implice aviația.

Cine câștigă, cine pierde? Deși Boeing ar fi putut beneficia pe termen scurt de tarifele impuse concurentului său, Airbus, analiștii notează că producătorul american de aeronave ar fi suferit mai mult din cauza represaliilor UE. În schimb, unele companii aeriene americane care operează o flotă Airbus, cum ar fi Delta Air Lines și Spirit Airlines, ar fi simțit imediat impactul tarifelor asupra furnizorilor lor europeni. Printre perdanții tarifului zero pentru zero se numără companiile de leasing de ambele părți ale Atlanticului, care – dacă ar fi fost introduse tarife egale – ar fi fost instrumentul folosit de companiile aeriene pentru a evita taxele suplimentare.

Produse farmaceutice

Ce prevede acordul? Trump și von der Leyen s-au contrazis categoric duminică, președintele SUA afirmând că acordul comercial nu include produsele farmaceutice – iar șeful Comisiei afirmând că include. Oficialii Comisiei au clarificat luni că rata rămâne la zero deocamdată. Însă Bruxelles-ul se așteaptă ca o rată tarifară maximă de 15% să intre în vigoare odată ce ancheta administrației SUA în temeiul Secțiunii 232 asupra sectorului – în cadrul căreia tarifele pot fi impuse din motive de securitate națională – este finalizată. Există unele excepții pentru „anumite medicamente generice”, a spus von der Leyen, deși nu este încă clar care.

Cine câștigă, cine pierde? Companiile de medicamente generice – cele care produc cele mai ieftine medicamente dintre toate – spun că au cel mai mult de pierdut din cauza marjelor lor mici, chiar dacă rata tarifară finală este semnificativ mai mică decât cea de 200% cu care Trump amenințase acum câteva săptămâni. Asociația industrială Medicines for Europe dorește mai multă claritate cu privire la medicamentele cărora li s-ar aplica tarife zero și face presiuni asupra UE și SUA să „extindă lista de medicamente fără tarife cât mai mult posibil”. Compania farmaceutică Merck a declarat că salută faptul că s-a încheiat cel puțin o înțelegere, în timp ce în Irlanda – care este deosebit de expusă din cauza sectorului său farmaceutic imens – asociația de afaceri Ibec a declarat că Europa a „capitulat”.

Tehnologie

Ce prevede acordul? Acordul de duminică a inclus echipamentele pentru cipuri ca unul dintre sectoarele care au primit un tarif zero-la-zero, ceea ce înseamnă că sunt scutite de tariful de bază de 15%. Von der Leyen a subliniat că UE este și va rămâne un cumpărător important de cipuri de inteligență artificială americane. „Cipurile de inteligență artificială din SUA vor ajuta la alimentarea gigafabricilor noastre de inteligență artificială și vor ajuta SUA să își mențină avantajul tehnologic”, a spus ea.

Cine câștigă, cine pierde? Tariful zero-la-zero a fost văzut pe scară largă ca o victorie pentru producătorul olandez de mașini de imprimat cipuri ASML, una dintre cele mai mari firme din Europa după capitalizarea de piață. Mașinile pe care ASML le livrează valorează sute de milioane de euro bucata. ASML nu s-a angajat să crească anul acesta la mijlocul lunii iulie, pe fondul incertitudinii tarifare, dar acțiunile sale au crescut cu 4% luni. Angajamentul lui Von der Leyen de a cumpăra cipuri de inteligență artificială din SUA este însă un regres pentru susținătorii unei Europe mai suverane din punct de vedere tehnologic – deoarece continuarea cumpărării acestora prelungește dependența blocului comunitar de tehnologia americană.

Reglementarea digitală

Ce este în înțelegere? Nimic. Comisia a acuzat administrația Trump de bluf în încercarea sa de a contracara regulile UE – și, deocamdată, a dat roade. „Nu există absolut niciun angajament privind reglementarea digitală și nici privind taxele digitale”, a declarat un înalt oficial al UE, adăugând că apărarea de către Comisie a autonomiei de reglementare a blocului nu a primit suficientă atenție.

Cine câștigă, cine pierde? Regulile digitale ale UE – și în special Legea privind piețele digitale și Legea privind serviciile digitale – au ieșit nevătămate. Acest lucru nu s-a datorat lipsei de presiune din partea SUA, jucătorii mari din domeniul tehnologiei, precum Meta și Apple, devenind din ce în ce mai deschisi în privința DMA. Aceștia mențin presiunea – grupul de lobby tehnologic al Asociației Industriei Calculatoarelor și Comunicațiilor tocmai a publicat un studiu care a estimat costul și pierderile de venituri ale regulilor digitale ale UE la 97,6 miliarde de dolari anual, inclusiv aproximativ 1 miliard de dolari doar în costuri de conformitate DMA.

Apărare

Ce prevede acordul? Trump a lăudat achiziționarea de „cantități uriașe” de echipamente militare americane – dar înalți oficiali ai UE au respins, subliniind că achiziționarea de arme nu a fost negociată ca parte a acordului. „Achiziționarea de arme nu este o chestiune care ține de Comisie”, a declarat un oficial, adăugând că „nu a fost calculată în niciun fel în cifrele despre care am discutat”. Pe scurt: Nu există niciun angajament formal de a cumpăra arme americane.

Cine câștigă, cine pierde? Industria de apărare americană nu a obținut o victorie garantată – dar ar putea totuși beneficia. Oficialii UE au recunoscut că bugetele militare în creștere ale Europei ar putea favoriza firmele americane. „În urma summitului NATO de la Haga, există, desigur, o înțelegere că statele noastre membre, cu sprijinul foarte activ al Comisiei, își măresc cheltuielile pentru apărare și, prin urmare, acest lucru va aduce beneficii directe sau indirecte Statelor Unite”, a spus un oficial. Această dinamică ar putea lăsa firmele europene de apărare neliniștite pe măsură ce deciziile de achiziții se intensifică.

Oțel

Ce prevede înțelegerea? Se pare că se va reveni la cote care sună destul de similar cu cele din timpul administrației Biden. Peste acestea, tariful de 50% ar rămâne (cel mai probabil) în vigoare. Un oficial UE a declarat luni că nivelul cotelor în sine nu a fost încă negociat. Acest lucru va necesita mai mult timp decât este disponibil înainte de 1 august. În plus, SUA recunosc într-o oarecare măsură că UE nu este problema când vine vorba de producția globală excesivă de oțel și aluminiu. Bruxelles-ul și Washingtonul vor discuta despre un „gard circular” pentru a se izola de oțelul fabricat în mod nedrept din China, Indonezia, Egipt, Turcia și o mulțime de alții.

Cine câștigă, cine pierde? Dacă industria siderurgică europeană poate – cel puțin într-o oarecare măsură – să continue să trimită produse specializate către SUA, va prefera acest lucru în locul unui tarif general de 50%. Adevărata perdantă aici ar putea fi însă China. Dacă SUA și UE reușesc într-adevăr să construiască un zid de oțel în jurul piețelor lor – ceea ce ar fi important dacă se ia în considerare lipsa comercializării certificatelor de emisii de către SUA – strategia chineză ar putea vedea de fapt o contrapondere serioasă.

Mâncare și băuturi

Ce prevede acordul? Anumite produse agricole ar putea beneficia de o relație tarifară zero-zero cu SUA, a declarat von der Leyen reporterilor, dar președintele Comisiei nu a specificat care ar fi acestea. Cea mai recentă informație, venită de la un înalt oficial al Comisiei, este că UE va reduce tarifele pentru ceea ce consideră bunuri agricole „nesensibile” din Statele Unite, în timp ce importurile agricole „sensibile” vor continua să se confrunte cu ratele actuale.

Cine câștigă, cine pierde? Este prea devreme să spunem. Se pare că nucile, hrana pentru animale de companie și bizonul din SUA ar putea intra mai ușor pe piețele UE ca bunuri agricole „nesensibile”, în timp ce carnea de vită din SUA – considerată „sensibilă” – va continua să se confrunte cu tarife. Cu toate acestea, negociatorii încă negociază tarife zero-zero și stabilesc plasarea bunurilor agroalimentare cheie, inclusiv a băuturilor spirtoase și a vinului, în cadrul acordului general convenit de lideri.

Investiții

Ce prevede acordul? Un angajament al companiilor din UE de a investi încă 600 de miliarde de dolari în SUA. Departe de a fi o concesie majoră față de Trump, angajamentul pare să fie doar o simplă prezentare. „Este în mare măsură performativ”, a declarat Nils Redeker de la think tank-ul Jacques Delors Centre. De fapt, Bruxelles-ul nu va avea puterea de a îndeplini această promisiune, deoarece investițiile ar proveni exclusiv din sectorul privat, au declarat doi înalți oficiali ai Comisiei. Unul dintre ei a spus că cifra se „bazează pe discuții detaliate cu diferite asociații de afaceri și companii pentru a vedea care sunt intențiile lor de investiții”.

Cine câștigă, cine pierde? Investițiile suplimentare din Europa vor stimula probabil economia SUA. Cu toate acestea, este prea devreme să spunem dacă această finanțare suplimentară va veni în detrimentul investițiilor din Europa, ceea ce ar afecta creșterea UE.