Însă, într-un context digitalizat în exces, în care copiii sunt expuși zilnic la stimuli vizuali rapizi, jocuri interactive și conținut captivant, o parte semnificativă a acestor simptome pot reflecta, de fapt, efectele unei suprastimulări cerebrale, nu o patologie cronică.
ADHD – tulburare cronică vs. reacție la suprasolicitare digitală
ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este o condiție cronică de natură neurobiologică, caracterizată prin dezechilibre persistente în rețelele cerebrale care controlează atenția, impulsivitatea și reglarea emoțională. Se manifestă constant, în mai multe contexte: acasă, la școală, în interacțiunile sociale.
Pe de altă parte, hiperactivitatea reactivă, generată de mediul digital, este o reacție tranzitorie la un nivel ridicat de stimulare senzorială. Apare frecvent la copiii care petrec mult timp în fața ecranelor, fără suficiente momente de liniște, joacă liberă sau rutine previzibile.
Un element esențial în diferențiere: copiii cu ADHD real sunt agitați și dezorganizați chiar și în medii calme, în timp ce la copiii suprastimulați, simptomele se accentuează după expunerea prelungită la conținut digital și se reduc vizibil în medii structurate și mai puțin solicitante.
Cum reacționează creierul copilului la suprastimulare digitală
Datele obținute din evaluările neurofiziologice indică faptul că expunerea intensă și prelungită la stimuli digitali poate determina:
- Dezechilibre ale ritmurilor cerebrale, cu hiperactivare în frecvențele rapide (alertă, tensiune) și activitate scăzută în frecvențele lente, asociate cu integrarea și calmul;
- Activarea excesivă a rețelei implicite a creierului (Default Mode Network), care contribuie la o stare mentală dispersată, cu dificultăți în menținerea atenției;
- Conectivitate redusă între ariile responsabile de control executiv, organizare și reglare emoțională.
Aceste modificări cresc riscul de diagnosticare greșită și pot duce la intervenții nepotrivite, care tratează simptomele comportamentale, nu cauzele neurologice reale.
Limitele metodelor clasice de evaluare
În practica clinică curentă, diagnosticul de ADHD este adesea stabilit pe baza chestionarelor, interviurilor și observației comportamentale. Aceste metode pot fi influențate de percepții subiective și de contextul imediat al copilului.
Psihoterapia și, în unele cazuri, medicația rămân utile în ADHD confirmat. Însă, în lipsa unor date obiective despre funcționarea cerebrală, există riscul de supra-diagnosticare sau, invers, de ignorare a unor dezechilibre reale.
Tehnologie în sprijinul diagnosticului diferențiat: soluția propusă de Institutul BrainMap
Institutul BrainMap utilizează metode de neuroștiință aplicată pentru a diferenția precis între ADHD și dezechilibrele cerebrale apărute ca reacție la mediu. Accentul este pus pe măsurători obiective și intervenții personalizate.
Institutul BrainMap – evaluare funcțională detaliată a creierului
Prin tehnologia qEEG (electroencefalogramă cantitativă), se obține o hartă complexă a activității cerebrale, care:
- evidențiază zone hiperactive sau subactivate;
- distinge între patternuri cerebrale asociate cu ADHD și cele cauzate de suprastimulare digitală;
- permite formularea unui plan de intervenție adaptat fiecărui copil, în funcție de profilul neuronal real.
Această metodă contribuie atât la evitarea etichetării greșite, cât și la optimizarea intervențiilor terapeutice în cazurile în care ADHD-ul este confirmat.
Neurofeedback Plus – antrenamente cerebrale pentru reglare
Pe baza rezultatelor BrainMap, este elaborat un program personalizat de intervenție, care include:
- Neurofeedback – creierul învață să-și autoregleze activitatea, prin feedback vizual și auditiv;
- Fotobiomodulație – sprijin pentru regenerarea neuronală prin lumină infraroșie;
- Tehnici de coerență inimă–creier și stimulare vagală – reglare emoțională prin activarea sistemului nervos parasimpatic;
- Realitate virtuală terapeutică – exerciții cognitive interactive pentru focus, autocontrol și reducerea stresului.
Toate procedurile sunt non-invazive, sigure și adaptate vârstei copilului. Rezultatele raportate includ reducerea agitației, creșterea capacității de concentrare, îmbunătățirea somnului și a echilibrului emoțional.
Tratamentul corect pornește de la un diagnostic corect
Diferența între ADHD și efectele suprastimulării digitale nu este întotdeauna ușor de făcut. În lipsa unor metode de evaluare obiectivă a creierului, există riscul de a acționa asupra comportamentului de suprafață, fără a înțelege cauza reală.
Într-un context în care ecranele fac parte din viața cotidiană a copiilor, utilizarea tehnologiei pentru diagnostic diferențial și intervenție personalizată devine nu doar utilă, ci necesară. Soluțiile moderne de tip BrainMap pot aduce un plus de rigoare științifică și eficiență în sprijinul părinților și al specialiștilor care lucrează cu copii în dificultate.
