George Manu, primul fizician atomist român, mort în închisoarea comunistă de la Aiud – VIDEO

George Manu s-a născut la 13 februarie 1903, la București, într-o familie ilustră. A fost nepotul generalului George Manu, erou al Războiului de Independență.

În 1921 a absolvit liceul, iar în 1925 a devenit dublu licențiat (fizică-chimie și matematici) al Facultății de Științe din București.

În 1926 va intra în posesia certificatului de studii superioare de chimie și fizică și radioactivitate al Facultății de Științe din Paris.

Între 1927 și 1934 lucrează la Institut du Radium, pregătindu-și teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie.

S-a întors, apoi, în țară, în 1935, refuzând, se spune, o ofertă a Laboratorului Curie. A devenit asistent al Facultății de Științe din București.

Din 21 decembrie 1935, devine membru corespondent al Academiei de Științe din România.

În 1937 aderă la Mișcarea Legionară, iar în 1943 devine comandant interimar, pentru ca, ulterior să devină coordonatorul mișcării, iar la finalul războiului se va dedica exclusiv, în clandestinitate, mișcării naționale de rezistență

În 1944 va publica primul tratat de fizică nucleară din România.

În aprilie 1945 a fost numit titular al conferinței de Radioactivitate în cadrul catedrei universitare de structura materiei.

În luna mai a aceluiași an, din cauza apartenenței sale politice, a intrat în vizorul Comisiei de triere a legionarilor, iar rectorul Universității din București a decis să-i suspende activitatea în cadrul instituției timp de un an.

În 1948 este arestat, în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori”, cunoscut și ca procesul „Marii Finanțe”.

În timpul anchetei, în urma bătăilor și a torturilor la care e supus inventază, conform propriilor spuse, un complot prin care urmărea să arunce în aer clădirea Parlamentului, săpând un tunel pe sub pământ.

În închisoare se îmbolnăvește de tuberculoză.

Ca pedeapsă, i-a fost refuzat ajutorul medical și a murit la 12 aprilie 1961, în penitenciarul Aiud.

George Manu, „profesorul” din închisoare

În documentar, mărturiile celor care l-au cunoscut pe George Manu îi conturează figura luminoasă care rămâne vie în memoria tuturor celor care îl numeau, cu dragoste si respect, „profesorul”.

Foştii deţinuţi politici din Zarca Aiudului se considerau norocoşi dacă ajungeau să fie repartizaţi cu el în celulă.

„Cea mai mare calitate a profesorului, mai mare chiar decât uriaşa sa memorie şi putere de muncă, era dragostea pe care o transmitea celor pe care îi încânta cu tezaurul lui de cunoştinţe‟ – îşi aminteşte fostul său coleg de celulă Gheorghe Jijie.

„Această dragoste de a cunoaşte, transmisă din om în om – asemenea lumânărilor din seara Învierii, care se aprind de la una la alta – a inundat Zarca, apoi Aiudul şi apoi, prin cei plecaţi, toate închisorile, fiind una din formele cele mai puternice de rezistenţă – rezistenţa spiritului, învăţată de la el.”