„Medicii sunt disperați, vor să plece din gărzile obligatorii. Sistemul, jale în 5 ani” – INTERVIU

„Toți sunt disperați și vor să plece din gărzile obligatorii pentru că în primul rând sunt injuste. Activitatea din timpul gărzii este de n ori mai solicitantă decât activitatea din timpul zilei pentru că toate serviciile pe care le ai în spate, în timpul zilei,și toți colegii, tot personalul dispar. Ești tu și cu încă câțiva fraieri din spital care mai fac și ei gardă. Și trebuie să te descurci, în condițiile în care ai o patologie de urgență și nu doar o patologie de urgență, ai și pe secții, ai și în ati, ai și la camera de gardă, ai și în sală și în alte secții, și trebuie să te împarți, să te descurci, eventual cu un rezident, dacă ești în spital clinic, cum suntem noi ai un rezident care nu e plătit și nu are mâncare, din umanitate trebuie să-i cumperi și lui și să-i dai un pahar de apă. Dar cei din spitalele județene de urgență nu au nici rezidenți.

Întrebarea b: dacă în timp ce ești în sală ești tu singur și vine a doua urgență, ce faci? Ce face al doilea pacient? Moare.

O gardă de săptămână normală e undeva la echlivalent de 150 de euro și o gardă de sâmbătă, că e singura care e dublă complet, cea de vineri și duminică fiind jumătate jumătate, ca și tarif, dacă tariful se aplică la maximum pentru că sunt spitale care nu aplică tariful la maximum, undeva la 220 de euro, ceea ce este insignifiant, pentru că vorbim de plata orară. Un rezident care face gărzi în Germania ia 500 de euro pe gardă, nu vorbin de medic primar sau…”

Decidenții nu iau în calcul puterea reală de cumpărare atunci când calculează veniturile medicilor, spune Dr. Marian Stamate.

„Nu se ută nimeni de fapt la puterea reală de cumpărare, este un indicator economic universal pe planeta pământ. Trebuie să te uiți la el. Dacă doctorul nu are un nivel de trai prin care să-și permită să-și ia o casă, să-și hrănească copiii, să-și plătească cursurile, spitalul nu-ți plătește formarea profesională. Este esențială. Medicina evoluează zilnic. Și tehnic, și conceptual, absolut uluitor și noi suntem undeva prin anii 90 și un pic. Sunt cabinete de ORL care nu au nici minimul ăla necesar pe care-l cere dsp-ul la avizare”.

Statul trebuie să intervină ferm în chestiunea violenței împotriva personalului medical, venită din partea pacienților sau a aparținătorilor, mai spune Dr. Stamate. Sunt categorii profesionale care au asigurată protecția și astfel ar trebui să se întâmple și pentru medici.

„Suntem în momentul în care violența împotriva medicilor și în general a personalului medical nu mai poate fi tratată ca o succesiune de crize izolate, ci a devenit un risc sistemic care amenință siguranța medicilor, nu doar la locul de muncă, în spitale, dar și acasă, pe stradă, avem din ce în ce mai multe amenințări la adresa familiei, și a bunurilor acestora.

Suntem într-un moment în care cu siguranță statul trebuie să intervină. Și trebuie să intervină atât la nivel legislativ, pentru că avem categorii profesionale cum ar fi primarii, viceprimarii, grefierii, magistrații care au asigurată protecția, inclusiv la pensionare, împotriva agresorilor prezumtivi și potențiali pe când medicii nu au nicio astfel de protecție.

Trebuie să intervină și la nivel executiv, acțiuni ferme la fața locului de descurajare în primul rând, și în al doilea rând de executare a pazei obligatorii în momentul în care se întâmplă agresiunea pentru că de regulă acțiunile forțelor de ordine sunt tardive, nu mai poți să întorci.

Realitatea din păcate este aceasta: mergi la spital și nu știi niciodată dacă mai și pleci de la spital.

Sunt cazuri cunoscute datorită presei însă sunt foarte multe cazuri care nu sunt raportate, pentru că se întâmplă zilnic și nu e vorba numai de doctori, de multe ori în prima linie sunt asistentele medicale, în zona de primiri urgențe, e vorba nu numai de agresiunea fizică, e vorba de agresiunea psihică, verbală, sunt înjurate.

Într-o judecătorie sau într-un tribunal sau procuratură sau în Primăria Capitalei intră cineva, îi dă prin cap să intre cu toporul, vedem un domn în uniformă, înarmat corespunzător, numai vederea lui îl descurajează, știe că nu are nicio șansă nici să intre, nici să facă ceva, și că dacă ar face tentativa e clar, pușcărie din secunda doi. Legislația e dezastruoasă în domeniul ăsta”.

Pacienții au dreptul la îngrijire dar nu au dreptul să agreseze personalul medical, sub nicio formă. Știu că nu li se întâmplă nimic. Au făcut acest lucru de atât de multe ori încât le-a devenit o a doua natură.

Ce se întâmplă cu medicii rezidenți? Rezidenții sunt pe ultima verigă a sistemului, spune Dr. Marian Stamate, cea mai ușor de încărcat și cea mai greu de auzit instituțional, în opinia sa.

„Sistemul de sănătate este un sistem feudal și asta nu e o metaforă, e o realitate, există mari feudali, marile moșii, apoi, ca în orice feudalism diverse grade de dependență și diverse ierarhii. Rezidentul se află pe ultima verigă, e veriga cea mai ușor de încărcat și cea mai greu de auzit instituțional.

Rezidenții au întotdeauna responsabilitate clinică importantă, un program foarte solicitant însă au putere redusă de negociere în cadrul sistemului. Nu se unesc, tremură de frică. Nu reușesc să înțeleagă că nu are nimeni ce să le facă. Și atunci totul devine suprasolicitant pe umerii lor în condiții absolut inacceptabile într-o țară civilizată, ceea ce evident că România nu este, după cum își tratează rezidenții. Le e frică și sunt amenințati, dacă nu faci nu o să-ți dau examenul, nu o să-ți găsești și atunci el își vede viitorul periclitat, nu înțelege că poate să dea examen oriunde în țara asta, nu înțelege că poate să plece din țara asta și atunci trăiește într-o frică ce îi afectează practic toată cariera. Sunt amenințați de coordonatorii de rezidențiat. Îi amenință și îi terorizează sub diverse forme, din păcate asta este realitatea. Sigur că sunt și excepții unde rezidenții se duc de drag, dar deja nu pot toți să se ducă în locurile astea puține unde lucrurile sunt ok și atunci datoria lor ar fi să lupte astfel încât viața lor să se schimbe global dar nu or să o facă.

De ce trebuie Spitalul Clinic Colțea să fie un spital strategic, în opinia medicului Marian Stamate.

„Spitalul Colțea trebuie să fie spital strategic în primul rând din perspectiva istorică. Era denumit pe vremuri alma mater a medicinii românești. Aici s-a înființat și chirurgia, și chirurgia cardiacă, și anestezia, măcar din punctul acesta de vedere, al unei reparații morale și istorice. Apoi, acest spital poate fi dezvoltat. Eu știu, când am venit eu era o ruină, la propriu, și am reușit ca printr-un proiect de finanțare externă care a durat vreo 10 ani să-l repunem pe picioare, din păcate nu la nivelul la care ne-am dori și la nivelul proiectulu inițial dar am reușit să-l punem pe picioare și sunt convins că se poate dezvolta foarte frumos și foarte util pentru pacienți, în continuare.

Chestiile astea cu clasificări strategice, semistrategice, non strategice…sunt o prostie pentru că te uiți la ce face unitatea respectivă pentru oraș, pentru comunitate, după funcția pe care o are el”

Profilul medicului tânăr, cum este astăzi? Medicul caută echilibrul între viața profesională și viața de familie, spune Dr. Stamate.

„Din fericire generațiile tinere înțeleg că viața înseamnă și altceva decât medicină, decât pacienți.

În primul rând ei vor să-și schimbe viața proprie, ei au înțeles că o meserie o faci ca să trăiești bine din ea, așa cum văd ei în toate țările civilizate, ei chiar vor să fie doctori proeuropeni și occidentali, și dacă nu vor reuși aici vor reuși acolo pentru că există țări occidentale care au fenomenul de deșertificare medicală și fiind niște țări inteligente vor transfera fenomenul de deșertificare în România, plătind doctorii noștri să se ducă acolo și nu contează că e rezident, specialist sau primar, îi primesc foarte bine pe toți”

Despre legarea de glie a medicilor. Au fost politicieni care au susținut că medicii ar trebui să fie obligați să lucreze câțiva ani în țară după terminarea studiilor.

„E o tâmpenie magnifică. În primul rând că încalcă și constituția noastră și toate legile europene și tratatul europen, adică noi suntem pro europeni sau europeni dar nu când e vorba de doctori, atunci ieșim din tratatele europene și declarăm că instituim sclavia, este o prostie fără margini”.

Sistemul de sănătate peste 5 ani de acum înainte, în viziunea medicului Marian Stamate: valea plângerii dacă nu se schimbă ceva.

„Dacă merge așa cum merge acum e colaps în 5 ani, o să fie jale, valea plângerii o să fie. Și dacă le schimbăm de mâine ne va lua 5 ani să punem sistemul pe picioare pentru că trebuie reparat, conceptual, legislativ, executiv, financiar, procesual,să eliminăm risipa, pe lângă faptul că se fură dar e risipă extraordinară prin ineficiență managerială, manageri pusi exclusiv politic, fără pregătire, e dezastru”.