Ultima imagine care-mi vine în minte despre George Ecliserescu, dinamicul, eficientul şi talentatul nostru secretar general de redacţie, e cea din acea din urmă seară când am lucrat la ediţia a II-a a Evenimentului Zilei. Paparazzu’, cum i se spunea, nu mai poate număra rândurile. S-a dus la Domnul. La îngeri. S-a dus la o şedinţă de sumar Sus.L-au aşteptat acolo, Aurel Perva, bunul şi dragul director al Tineterului Liber, Iulian Costandache, şeful Departamentului Politic, Vasile Căbulea, şeful Deaprtamentului Sport, Val Bălănică, talentatul scriitor-ziarist, Ion Strugariu, cel care avea grijă din punct de vedere administrativ să nu ne lipsească nimic. Şi alţi colegi de la T.L. care au trecut la Domnul şi despre care nu am aflat.
George Ecliserescu a lucrat aproape o viaţă la Tineretul Liber. A plecat la un moment dat de-acasă, de la TL. S-a mutat cu totul la Evenimentul Zilei. L-am regăsit acolo, după câţiva ani, în care scrisesem la România liberă. Acelaşi. Jovial şi plin de viaţă. Avea ritmul de cotidian în sânge. Cu o glumă, cu o idee: George era acolo unde aveai nevoie de el.
Am crezut în sufletul meu că atunci când a ieşit la pensie, acum vreo zece ani, că de fapt nu e bolnav şi că vrea să prindă perioada favorabilă din punct de vedere financiar. L-am mai văzut după aceea, era fericit de gospodăria lui de la ţară.
De la Simona Ionescu prin Silvana Pătrăşcanu am aflat, azi la prânz, că a murit. L-am sunat pe Bogdan Iacob; ştia deja. Pe el, pe mine, pe Cristina Sofronie(Dupleac) şi pe câţi alţii intraţi -în presă în toamna târzie a anului 1990 – ne-a primit la Tineretul Liber şi ne-a învăţat cum e cu partea de lucru în tipografie a muncii de ziarist. Pe atunci noi aveam şi responsabilitatea serviciului de responsabil de număr la linotip, calandru, ludlow, zincografie, fălţuit, rotativă. Acum lucrurile s-au schimbat. Totul e pe computer. Venise o delegaţie din Germania şi ne întreba unde e secţia de calculatoare pentru paginaţie. Mihai Bogatu, Marian Constantinescu, Ştefan Dorgoşan şi Socrate Ungureanu s-au prăpădit de râs şi, printre lacrimi, i-au zis: „Scoate mă Georgică, computerul”. Senin, natural, Georgică şi-a scos creionul-grafit negru de după ureche şi rigla tipografică de la subraţ şi a numărat quadraţii din manuscrisul bătut la maşina de scris Optyma din 1911.
A scris şi texte în suplimentele Tineretului Liber, îngrijite de Relu Perva, Gabriel Năstase ori de Gabriel Rusu. Avea, dacă nu mă înşel, şi o rubrică de poveşti şi poveţe pescăreşti.
Simona Ionescu, alături de care am debutat la Tineretul Liber în toamna lui 1990 (şi de Romeo Neacşu), scrie pe blogul ei că sicriul este depus la Biserica Adormirea Maicii Domnului, de pe bd. Nicolae Grigorescu, staţia Diham (autobuz 102). Înmormântarea va avea loc miercuri, la cimitirul din Fundulea. La ora 11.oo, cortegiul pleacă de la biserica Adormirea Maicii Domnului.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odhinească în Pace !
