A murit Radu Cosașu

Scriitorul şi publicistul Radu Cosaşu, a murit, duminică, la vârsta de 92 de ani, anunţă FC Rapid.

Radu Cosaşu (pseudonim al lui Oscar Rohrlich) s-a născut la 29 octombrie 1930, la Bacău. A fost atras, de-a lungul timpului, de numeroase domenii – literatură, publicistică, cinematografie, teatru, muzică, sport, având „o excepţională vocaţie de ziarist” şi devenind „o autoritate singulară, inevitabilă într-o istorie a publicisticii literare româneşti contemporane”, după cum se menţionează în „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995).

A urmat în Bucureşti cursurile liceale (1940-1948), după care a frecventat timp de un an Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1948-1949) şi apoi Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953), se arată în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004).

A fost reporter la „Revista elevilor” (1948-1949), unde a şi debutat în 1948, apoi redactor la „Scânteia tineretului” (1949-1950, 1953-1956), de unde a fost concediat, după ce a lansat teoria „adevărului integral” la Congresul Tinerilor Scriitori din 1956, potrivit lucrării „Dicţionarul scriitorilor români” (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Între anii 1968-1987 a fost redactor la revista „Cinema”.

Radu Cosaşu a debutat editorial în 1952, sub pseudonimul Radu Costin, cu un volum de proză patriotică. Afirmarea sa s-a produs cu volumul de proză satirică „Maimuţele personale” (1968) şi cu un gen eseistico-publicistic original, insolit în volumele: „Un august pe un bloc de gheaţă” (1971), „Viaţa în filmele de cinema” (1972), „Ocolul pământului în 100 de ştiri” (1974), „Cinci ani cu Belphegor” (1975), „O vieţuire cu Stan şi Bran” (1981), „Sonatine” (1987).

Volumele care au urmat au confirmat aprecierile criticii privind originalitatea şi pluralitatea scrierilor sale, dintre acestea evidenţiindu-se ciclul autobiografic de nuvele „Supravieţuiri” (I-VI, 1973-1989): I-II (1973-1977), III (1980) – „Meseria de nuvelist”, IV (1983) – „Ficţionarii”, V (1985) – „Logica”, VI (1989) – „Cap limpede”. Alte volume ale sale sunt „Poveşti pentru a-mi îmblânzi iubita” (1978), „Mătuşile din Tel Aviv” (1993), „O supravieţuire cu Oscar” (1997), „InSISIFicarea la noi, pe Boteanu” (1998), „Autodenunţuri şi precizări” (2001) ş.a.

În 2002, prin rearanjarea cronologică a nuvelelor din seria „Supravieţuiri”, îi apare un prim volum dintr-un nou ciclu intitulat „Supravieţuirile” – „Rămăşiţele mic-burgheze”, urmat, în 2003, de un al doilea volum intitulat „Armata mea de cavalerie”. În 2016 i-a apărut la editura Polirom volumul „Viaţa ficţiunii după o revoluţie”.

A deţinut temporar rubrici la reviste ca „România literară”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Cinema” şi la ziarele „Sportul” şi „Informaţia Bucureştiului”, semnând uneori cu pseudonimul Belphegor („Dicţionarul general al literaturii române”). Este cofondator, alături de Andrei Pleşu, Tita Chiper şi Zigu Ornea, în anul 1993, al revistei săptămânale de cultură „Dilema”, care din 2004 a apărut sub o nouă denumire – „Dilema veche”. A continuat să colaboreze la diverse publicaţii, între care „Dilema Veche” şi „Gazeta Sporturilor”. Radu Cosaşu este şi autorul unor piese de teatru („Mi se pare romantic”, 1961; „Scurt program cu bossanove”, 1966).

La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedinţia României.

I-au fost decernate numeroase premii: Premiul „Ion Creangă” al Academiei (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1981), Premiul „Felix Aderca” (1999), Premiul Naţional pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor (2007), Premiul pentru literatură la Gala Premiilor „Flacăra” (2010), Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, din partea revistei Observator cultural (2010). De asemenea, la Gala Premiilor „Ioan Chirilă”, rezervate gazetarilor sportivi, din 22 noiembrie 2010, Radu Cosaşu a primit Premiul de excelenţă.

La cea de-a XVII-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural, din 2017, premiul pentru „Proză” i-a revenit lui Radu Cosaşu, pentru „Viaţa ficţiunii după o revoluţie”. În cadrul Galei Premiilor „Observator cultural” din 2017 premiul pentru „Proză” a revenit ex aequo lui Radu Pavel Gheo, pentru „Disco Titanic”, şi lui Radu Cosaşu, pentru „Viaţa ficţiunii după o Revoluţie”.

Radu Cosaşu s-a numărat printre personalităţile omagiate la 15 ianuarie 2018, de Ziua Culturii Naţionale, în cadrul unei ceremonii care s-a desfăşurat la Ateneul Român, evenimentul fiind organizat la iniţiativa Ministerului Culturii. În cadrul Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2017, la ediţia I a Premiului „Constantin Ţoiu”, a fost desemnat laureat pentru Opera Omnia. De asemenea, în cadrul celei de-a 14-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, care a avut loc la 29 iunie 2020, i-a fost decernat un premiu special pentru cariera deopotrivă excepţională şi îndelungată.