În perioada 12 – 17 ianuarie, Shinzo Abe va fi primul premier japonez care va vizita țările baltice, Bulgaria, România și Serbia. „Voi lărgi frontiera diplomației japoneze și voi confirma coordonarea în ce privește Coreea de Nord și alte probleme urgente ale comunității internaționale“, a spus Abe în cadrul unei ședințe a coaliției pe care o conduce.
Abe a planificat o vizită în Estonia în iulie 2017, când a participat la Summitul G20 de la Hamburg. Atunci Estonia deținea președinția UE, iar Tokyo și Bruxellesul erau pe ultima sută de metri a negocierii acordului de liber schimb, un acord de care Coreea de Sud beneficiază din 2011 și prin care Japonia încearcă să compenseze retragerea SUA din Parteneriatul Transpacific. Cum mai rămân de stabilit detalii, vizitele în Bulgaria și România (actuala deținătoare a președinției UE, respectiv președinția ianuarie – iunie 2019) vor să sigure că Japonia va fi sus pe agenda UE.
O privire la strategia asiatică a Japoniei lui Abe poate revela o altă fațetă a turneului est-european. Fie că este vorba de Vietnam, Filipine, Indonezia sau Malaezia, strategia Japoniei este de a veni cu contraoferte la propunerile de investiții făcute de China în cadrul proiectului gigant al Noului Drum al Mătăsii. La asta se adaugă cooperarea cu SUA, Australia și India (așa-zisul diamant strategic al lui Abe). Toate țările europene din turneul lui Abe fac parte din formatul de cooperare chinez 16+1 (China și 16 state central și est-europene), al cărui summit din 2013 a avut loc la București. China a oferit atunci finanțări de 8,5 miliarde de euro, însă puține guverne au jucat cartea Beijingului (excepție au fost Ungaria, Serbia, Polonia), la presiunile UE. În timp ce duce o politică perfect mercantilistă cu China, Germania acuză că împrumuturile oferite de China statelor mai mici din UE, fără condiționări ce țin de democrație, stat de drept, orientări strategice, sunt periculoase. Acum, pe modelul brevetat în Asia, premierul Japoniei poate sosi cu o contraofertă pentru economiile mai mici din Est pe placul puterilor occidentale. Sunt, așadar, de așteptat oferte din partea băncilor și conglomeratelor nipone care să împiedice exercitarea influenței chineze în regiune.
Aiurea… cine, pe cine sa inlocuiasca!? Pai de cand Japonia poate inlocui China in acest proiect!?
Mai degraba poate ca vrea sa ne mai plaseze ceva produse mai greu vandabile din cauza( datorita) ascensiunii fulminante a Chinei….asta e tot !