Adevăratele bastioane ale rasismului ”sistemic” din SUA

Săptămâna trecută, procurorul general adjunct al SUA, Eric Dreiband, a acuzat Universitatea Yale că ”discriminează rasial în procesul de admitere și rasa este un factor determinant pentru sute de studenți admiși în fiecare an”. ”Americanii asiatici și albii au doar între un sfert și o zecine din șansele de a fi admiși de care beneficiază afroamericanii care au rezultate asemănătoare”, a spus Dreiband. ”Yale are mai mulți pași în procesul de admitere care duc la un efect multiplicat al rasei asupra șanselor de admitere. Yale își organizează cursurile pe criterii  rasiale”, a spus procurorul general adjunct.

Va avea loc un proces în care universitățile Yale și Harvard sunt acuzate că îi discriminează pe studenții asiatici și albi.

Universitatea și-a apărat politica de admitere. Președintele Peter Salovey a spus că ”diversitatea studenților este un simbol al excelenței” universitatii.

Departamentul Justiției de la Washington s-a abținut să recurgă la avertismente mai dure la adresa Yale, deși rezultatele bune ale studenților asiatici și albi nu sunt deloc un motiv pentru limitarea șanselor lor la admiterea la Yale. Departamentul Justiției nu a amenințat până acum să reducă sumele provenite din taxe care se duc an de an către Yale, o universitatea care se bazează pe o fundație ce are fonduri de 30 de miliarde de dolari, fiind depășită doar de Harvard, cea care cumpăra cu păduri în România.

”Discriminarea împotriva studenților albi și în favoarea celor de culoare care au note mai slabe la teste este oare acceptabilă moral câtă vreme este făcută pentru promovarea ”diversității” rasiale”?, se întreaba Pat Buchanan pe blogul său. ”Iar dacă da, pentru cât timp va fi așa? Pentru totdeauna?”.

”Este cumva un lucru lăudabil să fie favorizati candidații hispanici în fața celor asiatici care au note mult mai bune la teste? De ce? Ce au facut acești chinezi, coreeni, filipinezi și vietnamezi pentru a fi discriminați într-o țară aleasă de părinții pentru că aici toți oamenii sunt egali?

Primul care a introdus această idee a discriminării rasiale pozitive a fost președintele Lyndon Johnson. În 1965, într-un discurs la Howard University, el a spus: Vrem nu doar egalitatea ca un drept și o teorie, ci egalitatea ca un fapt și egalitatea ca un rezultat.

Însă ce se întâmplă dacă egalitatea de șanse la linia de start nu duce și la egalitatea rezultatelor? Ce se întâmplă când afroamericanii domină cele mai populare și mai bine plătite sporturi din SUA, precum NBA și NFL, în timp ce asiaticii excelează la examenele de admitere la Yale și Harvard? De ce ar fi drept să-i discriminăm pe copiii muncitorilor albi din America rurală în favoarea copiilor negrilor din zonele urbane atunci când vine vorba de admitere la facultăți de prestigiu?

Dacă așa stau lucrurile, atunci ce mai înseamnă justiția socială? Cine o definește?”, se întreabă Pat Buchanan.

”Congresul statului California a supus la vot renunțarea la discriminarea etnică și rasială, iar această prevedere a intrat în constituția Californiei, în 1996. Ea suna astfel: «Statul nu va discrimina și nu va oferi tratamente preferențiale niciunui individ sau grup pe baza rasei, sexului, culorii, etniei, originii naționale atunci când vine vorba de angajarea în sistemul public, educația publică sau contractele cu statul».

Ceea ce au spus californienii în 1996 poate fi tradus astfel: nediscriminare înseamnă nediscriminare”, scrie Buchanan.

Acum însă, activistul pentru drepturi civile Ward Connerly se luptă să anuleze această prevedere din California. El îi susține pe cei care dărâmă statuile din Statele Unite și, în plus, îi acuză pe liberalii din California că submineaza principiul egalității.

”Dacă asiaticii, care sunt de ce cinci ori mai putini decât americanii hispanici și negri, sunt discriminați, asta ar fi o definiție a ”ne-americanismului”. Iar dacă americanii albi, majoritatea în scădere a țării și o minoritate în cele mai populate statem vor fi și ei discriminați în favoarea celor de culoare, atunci vor ajunge să îmbrătișeze politicile rasiale și identitare și ar risca să scindeze națiunea, așa cum se întâmplă în Europa și în restul lumii.

La originea rasismului progresist de azi este decretul lui Lyndon Johnson în care a alterat sensul ”acțiunii alternative”. Autorul conceptului, John F. Kennedy, se referea la egalitatea de șanse. Președintele Johnson a mutat sensul către egalitatea rezultatelor. Acum, președintele Trump ar trebui să se întâlnească cu Ward Connerlt și să-i ceara să redefinească ”acțiunea afirmativă” pentru a o readuce la întelesul ei originar.

Cât privește Yale și alte universități din Ivy League, nu putem decât să-i acuzăm pe conservatorii care s-au aflat la putere în ultimii 50 de ani pentru că nu au tăiat finanțarea federala pentru aceste bastioane ale rasismului progresist.

Dacă definiția arată că rasismul este o discriminare deliberată bazată pe rasă, culoare sau naționalitate, atunci Yale University pare să fie un caz de manual al «rasismului sistemic»”, scrie Buchanan.