Angoasantă este partea negativă, întunecată, a brandului. În primul rând, așa cum s-a văzut, brandul are o tendință expansionistă, este menit a distruge sau acapara alte branduri și a elimina produsele fără brand, exact cum un animal are tendința naturală de a ajunge în vârful lanțului trofic. Brandul este ca o gaură neagră gravitațională care atrage tot și distruge împrejurimile.
Exista însă o altă consecință negativă a brandului, mult mai rea decât efectul de concentrare a interesului comercial în dauna altor branduri, mai mici sau mai puțin semnificative, sau a produselor și serviciilor „independente“, care nu sunt beneficiare ale aureolei unui brand. Manipularea, minciuna sau reclama deceptivă induc în eroare sau distrag atenția, deformând în special comportamentul contractual.
Cu cât mai puternic și mai răspândit este brandul cu care se asociază aceste practici înșelătoare sau agresive, cu atât efectul lor nociv asupra încrederii publicului și asupra credibilității comerciantului este mai mare, putând ruina segmente ale pieței sau piața în integralitate. În plus, o altă consecință malignă poate rezulta din acumularea valorică în jurul unui brand. Titularul megabrandului capătă importanță sistemică, devenind pur și simplu prea mare pentru a fi lăsat să eșueze sau să piară, chiar și în cazul în care se va fi dovedit că a abuzat de puterea să economică, a manipulat, dezinformat și înșelat. Ideea de răspundere, care vine întotdeauna la pachet cu liberul-arbitru, este aneantizată, de vreme ce, pentru motive de magnitudine (nu și de măreție), principiile legale și morale ale răspunderii pentru fapta proprie sunt abrogate pro-causa atunci când este vorba de faptele unui megacomerciant. Într-adevăr, conform unui slogan dintr-un film american de serie, despre pui de crocodil transformați în dinozauri destructivi, size does matter.
Este, de asemenea, grav că produsele și serviciile comercializate sub un brand sunt programate să devină depășite și uzate moral (obsolete) în decurs de câțiva ani sau de câteva luni, după care trebui înlocuite pentru a fi brand new și/sau state of the art, adică la modă, adică în trend. Pentru a putea vinde mai mult, produsele cu brand trebuie înlocuite în ritmuri mai rapide. Mașinile, produsele electrice sau electronice nu mai sunt de îndelungată folosință, ci de folosință temporară, până apar alte produse, mai „avansate“ tehnologic.
Pentru a respecta cerințele de eficiență și celeritate, produsele sunt făcute din materiale mai ieftine, de calitate mai proastă, de rezistență mai redusă, iar mediul înconjurător, spațiul natural devin din ce în ce mai poluate și sufocate de produse uzate moral sau de resturi ale acestora, deși fizic ar putea fi folosite mult mai mult timp. Cel mai grav este că produsele cu brand ascund defecte, păcăleli, practici înșelătoare, substanțe periculoase, pe care reclama și propaganda le camuflează și, în consecință, consumatorul nu le mai percepe (mai ales că acționează irațional sau oligo-rațional, stereotipic, atunci când „alege“).
Optiunea pentru produse sau servicii comercializate sub aura unui brand sau pentru obiecte insuflețite (animism) sunt alegeri și decizii iraționale, semi-inconștiente, care ne covârșesc existența, mai ales în viața de zi cu zi de consumator. Așa cum bine spunea în urmă cu mai bine de 80 de ani Bertrand Russell, nu facem decât rareori alegeri raționale.
Ați încheiat în notă politică, cvasi-inexistența unor alegeri raționale!
Brandul, marca, a început ca o garanție a calității: stofă englezeasca, pantofi de șevro, pantofi de la Filt, de la Dermata, La Vulturul de mare cu peștele-n ghiare, are mărfuri minunate ieftine și garantate, Tine minte trei cuvinte Vin Șampanie Mott, și multe altele de care ne spuneau părinții, și că cine nu are bani mulți trebuie să ia lucruri mai scumpe ca să-i țină câțiva ani. În socialism pantofii Romarta, haine Neketman, adidași Puma (sic) sutien Triumph, pudră Caron, etc… toate cu pile pe sub tejghea dacă nu erai activist, procuror, milițian sau lucrător în comerț. După 1990 au apărut noii îmbogățiți cu formula “ îți permiți”. În prezent brandul este un mod de a taxa pe cei care nu știu ce să mai facă cu banii. La magazinele brand se vând haine din materiale sintetice cu un finisaj execrabil. Totuși cei care încă “călătorim cu ochii și cu gândul, pe harta Europei”, grație doamnei Udrea și răutăcioaselor televiziuni de știri am aflat de brandurile la modă la rochii poșete și pantofi. Mai aveai la ce să te uiți la TV.
nu am fetisuri de genul brand-ului nefiind impins sau imbiat de dragul numelui sau marcii. publicitatea este o manipulare ordinra adresata creierului primitiv. de exemplu sint doua companii pe care cifra de afaceri le recomanda ca fiind foarte mari si dominante in sectorul lor: una cu bifitus si alta cu de toate care zgirie creierul. deci nu dau banii pe ele. si cind le vad creierul meu este programat sa le igonere sau sa le asocieze cu ceva inutil. e vorba de danone si nestle. doua dintre cele mai mari minciuni care ne fac capul mare. am o singura slabiciune care lesne poate fi eplicata in domenul respectiv: CEC singura banca romaneaasca existenta si singura pe care o folosesc. Stiti cite zile cu soare are Olanda? vreo 10. stiti cum produce legume??? care sa fie concluzia: cumparati sau nu produsele lor? Am renuntat la cumpararea de cadouri in perioada de craciun. Sub brad sint chestiuni simbolice. cumparaturile, daca sint necesare, se fac dupa cind pretul lor scade vertiginos. daca sint necesare… publicitatea in concluzie, pe mine ma lasa idiferent adica nu-mi trezeste niciun fel de reactie. va uitati la reclamele cu telefone? nu intelegeti de ce marile firme de tv si telefoane mobile vin cu noi modele atit de repede, peste modelul anterior care nu este uzat nici moral nici fizic? ca au descoperti conditionarea lui pavlov! si au facut din oameni exact cum a facut pavlov cu cainele. adica omul ca si cainle, reactioneaza cu acelasi crier: cel primitiv. ups! e de meditat! mutati decizia la nivelul neocortexului sau cortexului frontal. o chestie citita intr-o carte: un vestit ofiter in lumea perceptiei psihosezoriale a ajuns sa fie constient de capacitatie sale de „vedere de la distanta” dupa ce un glont l-a lovit in casca de protectie in zona frontala (vedeti ESP- extrasenzorial perception). batem pasul pe loc ca umanitte.
fecare corp detine puterea de regenerare, de dobindire a unui nou corp. celulel orpului uman se schimba total intr-un interval de 8timp. exist posibiitarea recuperarii partilor de suflet pierdute si astfel se pot elimina cauzele multor boli. toti oamenii detin aceasta capacitate. intre asta si consumatorismul care transforma omul in scalv care munceste nelimitat pentru profitul altora, ce ar trebui sa alegem? cum ar trebui de fapt sa arate lumea noastra?