Alegerile anticipate ar pune sub semnul întrebării dominaţia FMI

Mă gândeam că ar fi fost normal să aibă loc şi în România alegeri anticipate, nu numai în Grecia, dar mi-am amintit că actualei puteri de la noi îi e frică de o schimbare radicală (vândută cum e FMI; actuala putere e convinsă că va rămâne la guvernare şi după alegerile generale de anul viitor, chiar dacă a pus nivelul de trai şi ţara la pământ). Grecia dă lecţii de demnitate publică şi atunci când e practic falimentată, n-are rost să insist, câtă vreme şi azi salariul minim în Grecia e de 876 de euro (conform Eurostat), iar la noi salariul minim e de 158 de euro – deşi grecii au şi ei pe cap aceleaşi FMI, CE şi BM şi datorii de neimaginat. Suntem proştii Europei şi ai FMI-BM. Nu pot să cred că în aceste zile la noi are loc, în schimb, o mazilire anticipată, ca la români, că PSD n-are altă treabă decât să-l schimbe pe Mircea Geoană din fruntea Senatului, exact locul în care opoziţia se mai vedea. De ce s-a ajuns până aici? Să fi devenit într-adevăr Geoană cârtiţa din opoziţie a lui Băsescu, instrumentată prin UNPR? E clar că PSD nu mai avea încredere în Geoană (inclusiv ieşirea lui în SUA are legătură cu serviciile secrete ale lui Băsescu; e regretabil că Geoană s-a lăsat astfel folosit de Băsescu; vă rog să observaţi că Mircea Geoană n-a fost ţinta actualei puteri, în mod enigmatic PDL, UDMR şi UNPR, care au majoritate în întregul Parlament, nu au mers până la capăt cu schimbarea lui Geoană de la preşedinţia Senatului). Disperarea PSD a atins cote nebănuite dacă e pregătit să piardă preşedinţia Senatului (unde USL nu mai are majoritate) acum, numai să scape de Mircea Geoană, devenit atât de incomod. Ce o fi în spatele uşilor închise? Cu ce semnal oficial din SUA a venit Geoană (dus într-o vizită surpriză, cu toate uşile posibile deschise, aranjate din timp, fără ştirea USL, în genul celei a lui Băsescu), de fapt? Se va face tot posibilul pe axa Washington-Londra, via FMI, ca actualul regim al lui Băsescu, cu PDL la putere, să se perpetueze şi după alegerile locale şi parlamentare de anul viitor?

Mi se rupe inima că politicienii au interese paralele faţă de cele ale populaţiei. Inclusiv agenda politicienilor aleşi în Parlament să reprezinte interesele celor ce i-au votat nu mai are legătură cu interesul naţional şi cu viitorul ţării (ţară mereu chinuită de aceşti nemernici ajunşi pe cai mari), ci cu viitorul lor personal imediat. Nu mai contează nici disciplina de partid. E ascuns adevărul: faptul că România e condusă, ocupată de FMI. Anul 2012 se anunţă a fi mizerabil, cu salarii şi pensii îngheţate (aşa cum sunt acum, salarii tăiate şi pensii impozitate). De nimic nu mă tem mai tare decât de lipsa unei alternative la actuala putere, care a luat şapte piei de pe noi şi e gata să mai ia una. Nu ştiu de ce, dar USL pierde din viteză datorită liderilor PSD şi PNL-PC, care uită să dea speranţe sigure de mai bine electoratului. Pe zi ce trece suntem tot mai convinşi că USL nu are soluţii să se iasă din marasm, preluând moştenirea grea de la actuala putere. Când scriu aceste rânduri mă gândesc la opoziţia din Grecia, la fel de intransigentă ca opoziţia parlamentară din România – oare opoziţia greacă (de dreapta-conservatoare) are soluţii de scoatere din marasm a Greciei? Românii vor avea exemplul alegerilor anticipate din 19 februarie din Grecia şi de noul guvern care se va forma la Atena. Se va asemăna cu situaţia din România. Când românii vor veni la vot în România, vor spune: uite ce a ieşit în Grecia după alegerile anticipate, noii guvernanţi nu sunt mai breji decât foştii – sau din contră, uite că în opoziţia greacă a stat salvarea, ea a avut soluţii… Insist pe această comparaţie, fiindcă opoziţia noastră are aceleaşi critici ca ale opoziţiei din Grecia (chiar dacă la putere acum e un guvern socialist aici, pe placul PSD), vrea să renegocieze acordul cu FMI-CE-BM, în primul rând, şi condiţiile impuse de austeritate (de tăieri), care nu fac să crească economia (singura în stare să facă bani), din contră… În Grecia e aceeaşi discuţie ca la noi, că foştii guvernanţi greci au făcut cheltuieli nesăbuite (pe când Grecia avea creştere economică) şi de câţiva ani trag ponoasele guvernanţii actuali. Între timp, forţaţi de Uniunea Europeană (care a şters jumătate din datoria grecilor; de fapt, e numai o rostogolire pe zeci de ani de aici înainte a datoriei lor suverane), politicienii greci au propus alegeri anticipate, care să fie organizate de un guvern de tranziţie. O soluţie politică de aplaudat. De ce nu se pune în aplicare şi la noi? Alegerile parlamentare anticipate în Grecia au fost iniţial considerate o catastrofă pentru ţară de politicienii din Grecia şi de UE, în condiţiile îndatorării Greciei peste putinţă – şi iată că ele vor avea loc, împotriva FMI-BM, în urma neînţelegerilor putere-opoziţie, şi nu e nici o catastrofă. Grecia, repet, dă o nouă lecţie de democraţie. La noi contează doar sacrificiul românilor de tip dictatorial şi gradul de ticăloşie al lui Băsescu-Boc, de ce nu suntem chemaţi să votăm anticipat?