Aleksandar Sekulovski: Pentru 50 de milioane de dolari, de 30 de ani Metalimportexport luptă cu Otto Wolff din grupul Bilderberg

Ce s-a întâmplat la Curtea Supremă de Justiţie, domnule director Sekulovski? Am înţeles că, la ultimul termen de judecată, Metalexportimport şi cu avocaţii săi au părăsit sala, iar procesul cu grupul aparţinând omului din la fel de faimosului grup Bilderberg a continuat să fie judecat, în ciuda faptului că se desfăşura numai cu una din părţi. De ce?

Aşa e, dar nu vreau să fac un caz din acest incident. A fost doar o neînţelegere. În cele din urmă, toată şedinţa s-a terminat OK şi ne-au fost acordate şapte zile pentru depunerea de concluzii scrise. Acum suntem în aşteptarea deciziei. Am înţeles că pronunţarea va fi pe 14 februarie.

Trebuie să înţelegeţi că ne judecam în aceeaşi sală de 13 ani. S-a acumulat o energie negativă cum nimeni, în afara părţilor, nu îşi poate imagina. Există o mare tensiune între Metalexportimport şi avocaţii lui Otto Wolff/Thyssen, în special de când, la sfârşitul lui 2007, s-au schimbat acţionariatul şi conducerea de la Metalexportimport. În anul 2008, avocata societăţii Otto Wolff a adus în aceeaşi sală a Curţii Supreme de Justiţie un certificat constatator privitor la Metalexportimport . Şi a citit timp de 15 minute cine şi unde s-a născut. Evident, era vorba de acţionarii la Metalexportimport. Şi de unde sunt acţionarii şi ce biografie au, fără ca judecătorii să o întrebe pe respectiva doamnă ce legătura aveau aceste date biografice cu ceea ce se judeca în sală. Era ca o poveste de acum un sfert de secol, din anii de glorie ai comunismului.

S-au mai întâmplat atâtea alte lucruri urâte că îmi vine să o iau razna. Dar despre toate acestea, altă dată!

Un proces de 30 de ani cere măcar un roman fluviu, în câteva volume, nu o discuţie de o oră şi jumătate.

Povestea importantă este totuşi destul de simplă. Metalexportimport a exportat oţel şi nu a primit banii. S-a judecat şi a obţinut o hotărâre executorie. În anul 2006 a început o executare silită asupra acţiunilor societăţii Otto Wolff devenită Thyssen de la Compa Sibiu.

Executorul care era angajat de Metalexportimport a fost „plimbat” doi ani pe la instanţele penale de la Sibiu şi de Alba Iulia. În sfârşit, a primit soluţia favorabilă, dar s-a trezit că are diabet. Şi nu a mai rezistat. La Sibiu am avut pe rol 3 dosare de executare. Cel puţin 15 termene de judecată s-au amânat pe aprecieri ale instanţei de judecată, cum că nu există procedură completă.

În ce sens?

În sensul că Thyssen a primit citaţia sau că nu a primit citaţia, că a fost găsit de poştaş sau că nu a fost găsit de poştaş în Germania. La toate aceste termene erau prezenţi avocaţii lor, care sunt şi la Bucureşti. Una dintre judecătoare, care a apreciat că procedura era completă şi se poate judeca, a dispărut pe neaşteptate. Nu a mai apărut niciodată în cursul procesului. Vă daţi seama că au înlocuit-o. La unul dintre termene erau prezenţi şi judecători din Germania. În două dosare s-a soluţionat acţiunea noastră ca fiind inadmisibilă şi am fost „pedepsiţi” cu 70.000 de euro cheltuieli de judecată.

De ce?

Pentru că şi avocaţii lor făceau drumuri ca să amâne aceste procese! La al treilea dosar de executare, la ultimul termen, am înţeles de la avocatul nemţilor că judecătorul care ne-a aprobat executarea era cercetat disciplinar. Vă daţi seama ce nebunie? Ani pierduţi, bani, dispoziţii contradictorii, contrare legii, soluţii dubioase, oameni purtaţi pe drumuri, judecători schimbaţi, chiar şi ameninţări. Pentru ce? Pentru un mare export de oţel dispărut în SUA. În 1981, Metalexportimport a făcut un export de aproximativ 70 mii de tone de oţel în Statele Unite ale Americi, într-o schemă complicată la care au participat mai multe firme. Pe scurt, firma lui Otto Wolff de pe teritoriul SUA a dat faliment, ca şi toată reţeaua americană la care preşedinte şi vicepreşedinte au fost angajaţi ai firmei germane Otto Wolff (şi pe care adversarii o consideră singura responsabilă). Aşadar, şi reţeaua sa a dat falimentat, iar marfa importantă din România de la Metalexportimport a reapărut la o altă firmă, respectiv la Rink Corporation. Evident, aceasta era 100 % a lui Otto Wolff.

La Metalexportimport au rămas copiile conosamentelor pe care le-au dat la Otto Wolff, care la rândul său nici nu a întors capul în direcţia societăţii româneşti cu care au colaborat 30 de ani. Şi astfel societăţile româneşti au rămas păgubite la greu şi cu 10 oameni băgaţi în puşcărie.

Am înţeles că paguba a fost de 50 de milioane de dolari şi că 10 lucrători de comerţ exterior din România au fost îngropaţi în puşcării. Dar în spitalele de nebuni câţi au ajuns?

Ştiu sigur că mulţi salariaţi de la Metalexportimport au rămas cu traume pentru toată viaţa. Însă proprietarul lui Otto Wolff, adică domnul Otto Wolff von Amerongen, a continuat să lupte pentru binele planetei noastre prin Bilderberg şi prin alte organizaţii internaţionale.

Acum încep să înţeleg! Dumneavoastră vă judecaţi cu un om de afaceri din Grupul Bilderberg? Ajunge mâna grupului amintit şi în România?

Dumneavoastră ce credeţi? Să vă dau un exemplu mic. Conosamente endosate în „alb” erau principala dovadă juridică pe baza căreia instanţele de fond şi de apel din România au decis răspunderea lui Otto Wolff. De sute de ani, conosamentul are aceeaşi funcţie. Nimeni nu a răstălmăcit-o într-o jumătate de mileniu. La începutul secolului XX, foarte multe ţări, între care şi România, au şi semnat convenţii cu privire la rolul conosamentului.

ÎN ACEST AL TREILA MILENIU, CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A ROMÂNIEI SCHIMBĂ ACESTE FUNCŢII ALE CONOSAMENTULUI DE DOUĂ ORI ŞI LE ÎNTOARCE LA 180 GRADE ÎN DECIZII DE FOND ŞI DE APEL.

Cea mai înaltă Curte din ţară dă conosamentului funcţia pe care nu o are nicăieri, respectiv de Contract de Transport. Şi elimină aşa, pe bază de chef, funcţia acceptată internaţional, respectiv aceea de Titlu de Proprietate asupra mărfii. Ce să facem? Ne ţinem de nervi şi ne judecăm!

Probabil că, mândri de această nouă accepţiune a coniosamentului, inventată la Bucureşti, judecătorii de la Curtea Supremă de Justiţie, ambasadorul Germaniei în România şi ministrul Justiţiei s-au revoltat când deciziile aiuritoare erau anulate de aceeaşi instanţă. Aşa că în ultima vreme au început să îşi arate muşchii, primul la justiţia din România, al doilea, la CSM.

Şi atunci la ce vă mai aşteptaţi?

Noi ştim că va fi greu să vedem o decizie favorabilă unei societăţi „ceauşiste”, „securiste”, „comuniste” şi, mai ales, unei societăţi mixte româno-ruse, despre care râdea avocata cu sânge albastru. „Unde se va duce creanţa României?” Ar fi corect, cred eu, ca să nu spun aproape obligatoriu, să obţinem măcar reabilitarea celor 10 cetăţeni români, care au fost pedepsiţi la ani grei de puşcărie în regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu. Oamenii aceştia erau profesionişti şi au dat marfa pe încredere, în condiţii de perfectă practică internaţională, fără să fie vinovaţi de încurcăturile firmei germane. Românii au lucrat ani şi ani cu cei de la Otto Wolff, iar această firmă le-a înşelat aşteptările. Şi i-a nenorocit. Nicolae Ceauşescu i-a condamnat fără să clipească.

Vă mai ţin nervii?

În măsura în care îi mai ţin şi pe judecători şi pe administratorii germani ai adversarilor noştri, cu siguranţă!

Vlad Popa

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.