Alo! Proeuropenii? Vă caută Veneția!

Raportul Comisiei de la Veneția a fost interpretat în fel și chip, în funcție de ce muscă bâzâie pe căciula fiecăruia. Este de înțeles de ce șeful de post A3 n-a pomenit nici măcar un singur cuvânt în emisiunile sale despre apariția acestui Raport. După cum ar fi comic să băgăm în seamă ce-a înțeles Alina Gorghiu din acest document, studenții din anul I la Drept s-ar simți jigniți.

Asistăm din nou la un spectacol al caracterelor. Penibil. Cei care până mai ieri considerau recomandările Comisiei literă de evanghelie, acum se prefac că documentul respectiv nici  nu există.

Cei care au responsabilitate pentru asumarea recomandărilor din Raport și pentru modificarea a ceea ce trebuie modificat în perspectiva alegerilor din luna mai fac pe mortul în păpușoi.

Politicienii autointitulați „proeuropeni” întorc spatele tocmai la ceea ce vine dinspre etalonul de democrație al comunității europene. Prin ce își dovedesc „proeuropenismul” cei care și-au lipit această etichetă, dacă sunt muți și surzi la observațiile Comisiei de la Veneția? Cum își mai vor da ei cu cărămida în piept,  că „apără calea auroatlantică pe care merge România”, din moment ce abaterile grave de la această cale, semnalate de Comisie, sunt comise tocmai de ei?

CCR judecă doar legi, informațiile nu sunt probe

Dintre multele aspecte relevate de Raportul Comisiei de la Veneția,  ar trebui menționate cel puțin două lucruri esențiale.

Primul precizează că atribuția Curții Constituționale este să judece legi și nicidecum oameni ori situații care sunt supuse jurisdicției instanțelor judecătorești. „Anularea rezultatelor alegerilor trebuie să se bazeze pe încălcarea prevederilor legale”, se arată la pct.72 din Raport. Traducerea este mură în gură: anularea alegerilor se poate face doar pe cale judecătorească, nu constituțională, după parcurgerea tuturor etapelor procesuale. Încălcarea prevederilor legale se constată doar de instanțele judecătorești, nu de cele constituționale.

Instanțele constituționale se ocupă de legi, nu de spețele care se judecă în instanțe. În Raport se arată că instanțele constituționale „pot avea competența de a aprecia constituționalitatea legislației electorale și să invalideze alegerile dacă au constatat că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere”. Curtea Constituțională are ca obiect de analiză legislația electorală și poate invalida alegerile numai dacă a constatat că această legislație este neconstituțională. Competențele CCR sunt prestabilite legal, ceea ce presupune că depășirea lor nu este posibilă.

Al doilea lucru esențial pe care-l enunță  Raportul se referă la faptul că, pentru „dovedirea încălcării legii”, informațiile de la serviciile secrete nu pot fi considerate probe.

„Dovedirea încălcării legii în derularea unei campanii online, inclusiv prin folosirea rețelelor sociale, este deosebit de dificilă. Este crucial să existe decizii bine motivate și transparente în astfel de chestiuni. Astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările și dovezile, și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (ce pot fi folosite doar ca informații contextuale), deoarece aceasta nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare” (Pct.77 din Raport)

Se spulberă mitul „probelor secrete” în care a încremenit propaganda șefului de post A3. În justiția  unui stat de drept nu pot exista sentințe date pe baza unor probe secrete. „Te condamn, dar numai eu știu de ce”. O minte normală nu poate susține o astfel de justiție.

Curtea Constituțională nu face trimitere la nicio „probă secretă” pe care ar fi folosit-o în fundamentarea hotărârii sale. Pe cale de consecință, chiar dacă din lună or apărea asemenea „probe secrete” , ele n-ar mai avea nicio relevanță la două luni după ce hotărârea a fost adoptată.

Curtea a luat hotărârea folosind informații din documentele declasificate. Dar acele informații nu sunt probate. Informațiile în sine nu sunt probe.

Aici a fost o eroare de strategie a celor care s-au ocupat de tot felul de procese. Cred că nu trebuia atacată hotărârea propriu-zisă de anulare a alegerilor pentru că așa, cum s-a spus, – și după cum critică și Comisia de la Veneția – deciziile CCR sunt inatacabile, inapelabile, incontestabile.

Afirmațiile CCR trebuie luate la bani mărunți

Ceea ce cred că putea și trebuia să fie atacate în instanță erau informațiile vehiculate în hotărârea CCR ca argumente pentru anularea alegerilor.

De exemplu, s-a afirmat că un anumit candidat a fost favorizat de tiktok. Acest lucru trebuia dovedit. Măsurătorile arată altceva, și anume că  respectivul candidat a fost pe locul 4 în privința vizualizărilor pe TikTok în perioada ianuarie-noiembrie 2024. Deci cel puțin trei dintre candidați au avut o expunere mult mai mare pe TikTok  decât a celui incriminat.

 

Grafic publicat de „Expert Forum”

S-a afirmat că respectivul candidat a făcut propagandă electorală în ultimele două zile de campanie.Fals.Contul de tiktok al respectivului a fost închis în joia dinaintea alegerilor, ca urmare a unei decizii a BEC.Alții au fost candidații care au beneficiat de campanie în ultimele două zile de campanie, inclusiv în ziua alegerilor – și există înregistrări video în această privință.

S-a mai afirmat că același candidat n-a declarat la AEP cod de mandatar financiar. Fals. Toți candidații au primit un asemenea cod. Au obligația să folosească acel cod candidații care 1) își fac campanie electorală directă pe net și 2) intenționează să deconteze la AEP (deci să obțină bani de la buget) pentru toate cheltuielile făcute.

Dar sunt doi candidați  care au făcut campanie cu 0 lei. Aceștia n-aveau de ce să folosească cod financiar din moment ce nu au cheltuit bani decontabili.

Candidatul în discuție a folosit 0 lei decontabili și la final a primit de la buget 0 lei. Spre comparație,  Ciolacu a decontat 61 milioane lei pe care i-a primit de la buget.

Candidatul mult hulit a avut un număr imens de urmăritori nu pe contul său, ci pe conturile de influenceri contractați pentru PNL de firma Kensington Communication de la platforma  FameUp. Șeful de post A3 s-a aruncat din primul, afirmând că acest două firme au legături cu omniprezenții ruși.Fals. Ambele firme au acționariat românesc, ba, mai mult, au legături și cu America…Dar minciuna de la A3 a rămas.

Învinovățirea rușilor a fost plătită din America

Cei care pun, ca surda în horă, rezultatul alegerilor pe seama rușilor primesc o surpriză neplăcută. În SUA a fost publicat un raport care atestă că învinovățirea rușilor pentru rezultatele din turul I a fost pregătită și finanțată de administrația lui Biden. InPolitics titrează această informație ca fiind „Nucleara unui mare site american”. (https://inpolitics.ro/nucleara-unui-mare-site-american-cum-si-a-bagat-sua-coada-in-influenta-rusiei-in-alegeri_1860085420.html).

Iată introducerea în articolul respectiv, semnat de acest neobosit „radar” al presei internaționale, Bogdan Tiberiu Iacob: „Influentul site american de analize și investigații Truthdig, pentru care lucrează zeci de analiști și care a cules de-a lungul anilor zeci de premii ale presei din SUA, a publicat azi o analiză cel puțin explozivă legată de alegerile anulate din România. Iar analiza arată negru pe alb cum și-a băgat administrația Biden coada, prin rețeaua de ONG-uri românești plătite de guvernul american, în promovarea nedovedită a teoriei imixtiunii Rusiei în alegeri.

„Printre grupurile care au încercat să mențină Rusia în centrul discuției electorale s-a numărat un ONG numit Context, finanțat în mare parte de Statele Unite prin intermediul National Endowment for Democracy. La 29 noiembrie, organizația a publicat un raport care includea un rezumat al unei analize pe care a efectuat-o folosind un software de la o firmă ucraineană de tehnologie printre ai cărei clienți se numără NATO și Comisia Europeană. Cu alte cuvinte, la cinci zile după alegeri, un organism de supraveghere finanțat de SUA se baza pe o analiză finanțată de NATO pentru a pretinde că dezvăluie interferența străină, cu puțin timp înainte ca guvernul să își publice propriul raport” (a se vedea https://www.truthdig.com/articles/romanian-election-undone-by-tiktok/)

Aviz celor care-i pregătesc interzicerea candidaturii

Informațiile preluate de Curtea Constituțională din documentele desecretizate trebuie luate rând pe rând și despletite.Pentru fiecare trebuie cerute probe.

Mecanismul utilizării rețelei TikTok nu este foarte complicat, dar trebuie să ai bună credință și puțină logică pentru a-l înțelege. În loc ca acest mecanism să fie descifrat cu ajutorul celor care sunt profesioniști ai domeniului și să fie explicat calm și pe îndelete, pe înțelesul tuturor, propaganda a deturnat – da, ăsta e cuvântul – întreaga discuție spre ruși. Rușii în sus și rușii în jos. Acuzarea rușilor de toate relele – și când e cazul și când nu e –  a devenit o ieșire de avarie pentru proști și ticăloși. Rușii, dacă aveau un interes să se „interfereze”, bănuiesc că o făceau la alegerile pentru parlament, pentru că acolo și la guvern e bătaia peștelui, nu la președinte.

Candidatul mult hulit a avut un număr record de urmăritori nu în perioada campaniei electorale, ci a doua zi după încheierea alegerilor! În duminica  în care trebuia să se desfășoare turul II al alegerilor, respectivul și-a făcut un cont nou  pe TikTok. Și a doua zi, seara, după  numai în 24 de ore, ce să vezi, acest cont înregistrase deja cifra uluitoare de 4,5 milioane de urmăritori. Tot rușii îi aduseseră și pe aceștia?

Spre cinstea ei,  Curtea Constituțională a avut o limită de decență pe care n-a depășit-o: în motivarea hotărârii sale, CCR nu amintește nicăieri de ruși. Cei care așteaptă probe despre interferența rușilor, așteaptă degeaba. Mai întâi,  pentru că astfel de probe nu există. Și apoi, pentru că interferența rușilor este amintită la modul general doar în Nota informativă de la SRI, dar nu este invocată absolut deloc în motivarea  Curții.

Mecanismul funcționării rețelei TikTok ar trebui explicat pas cu pas, cum ne învăța Întâistătătorul de la Cotroceni. Nu e complicat. Ne putem lămuri de asta  dacă inem seamă că până și Ciolacu a ajuns să folosească TikTok-ul pentru a părea cool sau trandy.

În niciun stat de drept informațiile nu sunt probe – asta spune foarte clar Comisia de la Veneția la pct.77 din Raport. Numai la noi, în vremea binomului, denunțurile făcute de cei băgați la zdup  erau considerate probe.

Există doar informații despre tot felul de lucruri petrecute în campanie. Pentru aceste informații – nu pentru altele – este nevoie de probe. Aceste informații trebuia contestate în instanțe și, pe cale de consecință, cei acuzați de folosirea lor să fie obligați să le probeze.

De data asta, cel care acuză trebuie să probeze. Sper că, deocamdată,  nu mai vorbesc șefii „câmpului tactic”, în care cel acuzat trebuia să-și dovedească nevinovăția.

Călin Georgescu nu a făcut nimic. El doar a ieșit din urne. Disperarea sistemului este că nu se găsesc fapte care să i se pună în cârcă.

Iar despre opiniile sale, Comisia de la Veneția mai are o precizare: „Declaratiile politice din contextul campaniei, indiferent de forma si de mediul de informare sunt, de obicei, judecăți de valoare care intră în sfera libertății de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele admise – de exemplu: sub forma de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici” (Pct.75).

Aviz amatorilor care-i pregătesc lui Georgescu interzicerea candidaturii pe motiv de opinii politice.