Nu sunt atât de zănatec să nu înțeleg că insistența asupra unor subiecte nu mărește interesul cititorilor. Ştiu că a scrie mereu despre Traian Băsescu duce și la oboseala cuvintelor, chiar și a cititorilor. În același timp, mi se pare incorect să trecem cu vederea ce se întâmplă în fiecare zi.
Calendarul public este dominat de propoziții, idei, discursuri, inițiative și gafe prezidențiale. Președintele României are o activitate de o exasperantă febrilitate în domenii în care este lipsit de competență. Au trecut aproape 7 ani și el vorbește din ce în ce mai des dovedind că a învățat mult mai puțin decât ne-am imaginat noi și decât i-ar impune funcția.
În urmă cu câteva zile, președintele României, omul care conduce autoritar un guvern ce a eșuat lamentabil în absorbția fondurilor europene, dădea indicații noului ministru al Afacerilor europene. Dar o făcea cu o dezinvoltură de doctor în fonduri europene, deși de când s-a instalat la putere Traian Băsescu s-a dovedit a fi un soi de gropar al fondurilor comunitare. Ba în seara respectivă președintele găsea și explicația eșecului. Incompetența funcționarilor publici! N-a zis și corupția unor înalţi responsabili pentru că atunci s-ar fi călcat singur pe bombeu. Cu alte cuvinte, miniștrii României sunt niște competenți curați și deștepți. Şi Igaș, și Udrea, și Baconschi, și Videanu, și Berceanu, și Anca Boagiu și Ariton și Ialomițeanu. Doar funcționarii din ministere sunt niște proști. Niște impostori imbecili parașutați din lună. Ei sunt cheia eșecului românesc în toate domeniile! Şi sursa corupției. Miniștrii curați ca lacrima sunt doar niște păstori nevinovați la niște armate de bandiți strânși prin ministere. În nici un caz incompetența miniștrilor, prostia lor deja proverbială nu a fost mașina care a umplut ministerele cu aceste personaje de câlți, speriate doar să nu-și piardă postul.
O altă enormitate a fost pusă în circulație de WikiLeaks. La întâlnirea cu Richard Lugar, unul dintre veteranii politicii externe americane, pentru a impresiona și pentru a se da important, Traian Băsescu s-a prezentat ca principal scut al Europei în fața pericolului rusesc. Probabil că la mintea sa de marinar, curiozitatea de a afla cum se vor derula lucrurile în cazul unor mișcări de trupe rusești în Moldova l-a determinat să formuleze deja celebra ipoteză a confruntării militare româno-ruse,cea care a și dus la sublinierea accentelor de paranoia din tărtăcuța prezidențială.
În sfârșit, enormitățile puse pe seama refuzului net de aderare la spațiul Schengen ne arată că președintele nu mai realizează pe ce picioare stă și încotro merge. Nici din acest semnal politic major venit din partea unor guverne cu greutate în Uniunea Europeană Traian Băsescu nu a înțeles mare lucru. El își imaginează că este vorba de o țâfnă europeană la adresa țării noastre, nu de un mesaj clar adresat poorului român. În fapt, prin refuzul integrării în spațiul Schengen, europenii îi refuză lui Traian Băsescu statutul de partener politic și de interlocutor la nivel înalt. Şi transmit românilor un mesaj străveziu, care se traduce cam așa:
– Schimbați-vă președintele dacă mai vreți în Europa!