Atacurile cu drone asupra unei rafinării și a unui câmp petrolier din Arabia Saudită ce au avut loc sâmbătă au făcut ca guvernele SUA și Arabiei Saudite să ia în calcul o eventuală ripostă. Însă împotriva cui? A rebelilor hutiți din Yemen, care au revendicat atacul? Împotriva Iranului, care îi sprijină? Împotriva milițiilor șiite din Irak? Până în acest moment, totul pare să depindă de confirmarea faptului că în spatele atacului a stat Iranul.
Vocea ”experților independenți” vs. atac sub drapel fals
Victima, Arabia Saudita, nu a indicat vreun vinovat și nici nu a prezentat imagini de la rafinăria lovită. Autoritățile saudite au precizat doar că atacul care a înjumătățit producția saudită de petrol și a redus cu 5% producția mondială, nu a provocat victime. Guvernanții de la Riyadh nu au explicat nici cum a fost posibil ca dronele încărcate cu explozibil să pătrundă sute de kilometri în spațiul aerian saudit fără a fi observate de radare și fără a fi doborâte de sistemele antiaeriene. Câtă vreme Arabia Saudită nu va oferi informații clare despre numărul punctelor de impact și numărul dronelor, speculațiile despre un posibil atac sub drapel fals vor înflori.
Statele Unite și Israelul au indicat însă un vinovat – Iranul. Primul a fost secretarul de Stat Mike Pompeo. Ela declarat că nu există dovezi că atacul a venit din Yemen. Cum guvernul irakian a negat că atacul a pornit de pe teritoriul Irakului, mai rămâne doar Iranul pe lista suspecților. Degeaba a negat conducerea de la Teheran, căci pentru liderii de la Washington și pentru ”experții independenți” și analiștii din presă pare să fie limpede cine se află în spatele atacului. Din nou, fara dovezi concludente, această poziție a SUA va duce la proliferarea speculațiilor despre un atac saudit sub drapel fals.
”Actul de război” al Americii
Deși John Bolton, consilierul belicos pentru securitate națională al președintelui SUA a fost demis cu câteva zile înaintea atacului cu drone, umbra sa dăinuie la Casa Albă, mai ales în contextul creat de retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, semnat în 2015.
Ce a urmat după retragerea SUA din acest acord? Reluarea sancțiunilor economice împotriva Iranului, în primul rând sufocarea exporturilor iraniene de petrol, principala sursă de venit a țării. ”Acesta este un eufemism, pentru că este vorba despre o acțiune pe care, în vremea când dreptul internațional mai conta încă, orice expert de pe planetă ar fi numit-o un act de război, fără vreo edulcorare a termenului”, scrie revista American Conservative.
Pe de altă parte, a socoti fără vreo dovada limpede că Iranul este autorul atacului din Arabia Saudită, urmărind să reducă producția globală de petrol și să-și facă astfel loc cu forța pe piața mondială, trecând peste sancțiunile SUA, este o ipoteză nu numai simplistă, ci si una care neagă orice urmă de inteligență diplomatică și strategică din partea Iranului.
Dincolo de toate acestea, în confuzia totală de după atacurile de sambata, cu informații pe surse, cu ”experți independenți” și surse din serviciile secrete strecurând informații în presă, președintele Donald Trump a găsit cu cale să spună: ”Așteptăm ca regatul (saudit) să ne spună cine crede că se află în spatele acestui atac și care ar trebui să fie modul nostru de acțiune”. Degeaba a revenit președintele SUA, spunând că preferă totuși să evite o confruntare cu Iranul. Declarația sa inițială a stârnit un val de critici în SUA și nu numai. ”Fraza aceasta sugerează că familia regală de la Riyadh va dicta acțiunile americane”, scrie Politico.
”Trump așteaptă ordine de la stăpânii săi saudiți. Când țara noastră a ajuns un cățeluș al Arabiei Saudite, nu mai putem vorbi despre America First”, a ripostat Tulsi Gabbard, candidată democrată la alegerile primare pentru Casa Albă.
Pat Buchanan: SUA, cu arma încărcată și degetul pe trăgaci
”Punând în joc credibilitatea Americii, secretarul de Stat Pompeo a acuzat Iranul că a comis atacul devastator din Arabia Saudită ce a redus la jumătate (5,7 milioane de barili pe zi) producția de petrol a regatului. Duminică, președintele Trump nu a identificat Iranul ca statul agresor, însă se pare că îl susține pe secteraul de Stat: ”Sunt motive să credem că știm vinovatul, suntem pregătiți de ripostă, în funcție de verificări, însă așteptăm ca Regatul (Arabia Saudită) să spună cine crede că a comis acest atac și cum trebuie să acționăm!”, scrie jurnalistul Pat Buchanan pe blogul său.
Rebelii hutiți din Yemen, care luptă împotriva Arabiei Saudie de patru ani și au folosit deja drone pentru a atacă un aeroport și facilități petroliere saudite, au afirmat ca ei sunt cei care au trimis zece drone la 500 de km. distanță, împotriva rafinăriei, ca ripostă la atacurile aeriene saudite.
Pompeo a respins această afirmație. ”Nu există dovezi că atacul a venit din Yemen”. În timp ce hutiții revendică atacul, Iranul respinge orice acuzație. Ministrul de Externe Mohammad Zarif spune că politica de ”maximă presiune” a lui Pompeo a devenit politica ”maximei minciuni”. Teheran îi face mincinoși pe americani.
Într-adevăr, un atac direct al Iranului asupra Arabiei Saudite, un atac surpriză precum cel de la Pearl Harbour asupra facilităților strategice de producție ale Arabiei Saudite ar fi un act de război care ar implica o ripostă saudită, conducând la un război în Golful Persic la care SUA ar fi forțate să participe.
Ideea că Teheranul se află în spatele atacului de sâmbătă ar contrazice politica iraniană de când SUA s-au retras din acordul nuclear. Această politică a fos una a evitării unei confruntări militare cu SUA și a găsirii unui răspuns moderat la sancțiunile americane tot mai dure.
Oficialii americani și saudiți investighează locul atacului, rafinăria de la Abqaiq și câmpul petrolier Khurais. Porivit surselor americane, au fost lansate 17 drone, nu zece, așa cum susțin hutiții. Au fost folosite și rachete de croazieră. Unele ținte au fost lovite dinspre vest-nord-vest, ceea ce ar sugera că dronele au venit dispre Iran sau Irak. Unele drone nu au explodat și pot fi identificate. Este o chestiune de timp. Abia atunci se va pune în mișcare tot planul.
Având în vedere că Pompeo a acuzat public Iranul, cu siguranță nu va avea loc întâlnirea dintre președintele Trump și președintele iranian Hassan Rouhani, la Adunarea Generală ONU din această săptămână.
Marea întrebare este cum vor reacționa SUA în momentul în care ar fi indentificat atacatorul.
Cum va reacționa Trump dacă se dovedește că atacatorii au fost hutiții? Pentru hutiți, care sunt originari din Yemen și țara lor a fost atacată de patru ani de saudiți, s-ar aplica legile razboiului care i-ar îndreptăți să lanseze lovituri împotriva țării care i-a atacat. Congresul SUA a urmărit de multă vreme să convingă administrația Trump să înceteze sprijinul pentru războiul saudiților în Yemen.
Dar dacă atacul asupra rafinăriei saudite se dovedește a fi fost opera milițiilor șiite din Irak? Oare SUA ar ataca miliția ce are 150.000 de luptători, în timp ce Washingtonul are doar 5.000 de militari în Irak?
Ce putem spune despre Iran?
Dacă câteva zeci de drone pot produce o asemenea pagubă economiei mondiale – reducerea cu 5% a producției de petrol – vă imaginați ce impact ar avea un război între SUA-Arabia Saudită și Iran asupra economiei lumii? În ultimele decenii, SUA au vândut Arabiei Saudite echipamente militare în valoare de sute de miliarde de dolari. Oare aceste vânzări sunt însoțite și de garanția că SUA vor intra în luptă de partea saudiților, dacă aceștia intră într-un război cu vecinii?
Oare Trump va cere aprobarea Congresului înainte de a decide să intre în razboi? Senatorul Lindsey Graham cere deja un atac împotriva rafinăriilor iraniene, în timp ce senatorul Rand Paul spune că ”nu este niciun motiv pentru ca superputerea SUA să bombardeze Iranul”.
Din nou apare acea sciziune: Partidul Războiului abia așteaptă să intre în luptă cu Iranul, în timp ce țara nu mai vrea un alt război. Este însă greu de spus cum îl vom evita. John Bolton a plecat de la Casa Albă, însă umbra lui a rămas”.
O soluție: ”maximă diplomație”
Revista The American Conservative are o soluție pentru evitarea unui conflict cu Iranul: în loc de ”maximă presiune”, SUA ar trebui să recurgă la ”maximă diplomație”.
În primul rând, deși este greu să recunoască că retragerea din acordul nuclear cu Iranul a fost o greșeală, SUA ar trebui să permită reluarea treptată a exporturilor iraniene de petrol, scrie American Conservative.
Apoi, președintele Trump ar trebui să renunțe la fantezia de a da mâna cu omologul iranian la Adunarea Generală ONU. În schimb, ar trebui să numească un nou reprezentant special pentru Iran. Brian Hook, reprezentantul actual al președintelui Trump pentru Iran, este un adept al politicii de ”maximă presiune” asupra Iranului, un oficial acuzat că a demis în mod ilegal mai mulți diplomați de carieră care au ajutat la încheierea acordului nuclear cu Iranul, în timpul administrației Obama, acord din care Donald Trump a decis să se retragă.
Apoi, scrie American Conservative, Trump ar trebui să încurajeze Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite să accepte oferta Iranului de a negocia o soluție pentru războiul din Yemen. Decizia nefericită, din 2015, a prințului saudit Mohhamed bin Salman de a bombarda Yemenul nu a dus la înfrângerea rebelilor șiiți Houthi, ci i-a împins în brațele Iranului și a dus la moartea a zeci de mii de yemeniți. Saudiții au dreptate să se revolte că rebelii yemeniți le atacă teritoriul cu rachete, însă nu și-au asumat niciodata responsabilitatea pentru producerea celui mai mare dezastru umanitar din lume, în Yemen, mai scrie American Conservative.
”În ultimii 40 de ani, Republica Islamică Iran a comis multe crime, începând cu criza de la Ambasada SUA, cu 52 de americani ținuți ostatici timp de 444 de zile. A susținut grupări care au ucis militari americani în Liban și Irak, precum și civili nevinovați în Argentina. Însă și administrațiile americane au pedepsit Iranul prin sancțiuni și prin susținerea lui Saddam Hussein, care a invadat Iranul în 1980. SUA s-au făcut că nu văd când Hussein folosea arme chimice împotriva Iranului și când a doborât un avion civil iranian, în 1988, ucigând 290 de oameni.
La fel ca un cuplu care a trecut printr-un divorț dureros, se poate ca SUA și Iranul să nu se împace vreodată. Însă se pot îndrepta către o coexistență mai puțin distructivă, de dragul ”copiilor”. Maxima presiune nu este calea, dar maxima diplomație merită încercată de dragul americanilor care nu mai vor război, de dragul iranienilor care suferă și de dragul prietenilor arabi și israelieni ai Americii”, scrie American Conservative.
Pai daca smericanii zic ca ecsista dovezi, trebuie sa ii credem. Ca doar nu ne ar minti asa cu nerusinare!? Ca duar cum a fost si cu inceperea razboiului in Irak? Cica aveau arme de distrugere in masa, dovezi „indubitabile” ca asa este!? Apoi au intrat in Irak fara mandat ONU, si au adus democratia americana, si valorile americane in Irak, primite „cu miinile deschise si multa bucurie” de populatia irakiana. Ca unii americani bogati s-au inbogatit si mai mult din petrolul rakian, parese ca e doar un detaliu mic in ecuatie povestii, sau ca presedintele de atunci a mai primit un mandat, conform obiceiului. Apropo de scop.
„teoria conspiratiei” – o idiotenie inventata de CIA pt. a induce in eroare si a-i ataca pe acei observatori destepti care nu pun gura la teoriile oficiale! Conspiratii autentice sunt de cand lumea, asa ca nu e bine sa folosim aceata idiotenie numita „teoria conspiratiei”, ci spus de-a dreptul CONSPIRATII.
Mai taica, ti-a mancat pisica memoria? Pai si cand a fost atacat Irakul s-a vorbit tot de teoria conspiratiei. Pana la urma s-a dovedit ca a fost conspiratie pura, Saddam asa dictator cum era si repede varsatoriu de sange, s-a dovedit un nevinovat in comparatie cu conspiratorii. Numarul victimelor nevinovate care au urmat invaziei Irakului de atuci si pana in zilele noastre sunt de sute de mii mai numeroase decat victimele facute de sangerosul Saddam. Tu chiar ai gandit inainte de a scrie, sau ai facut copy-paste la ce ti s-a ordonat sa scrii?
Haha, ce dantuiala penibila a amerilor cu gluma aia de tara a sauditilor… Ba g.aoaza, Iranul e natiune, nu jagardea ca SA, sunt 80 de milioane de persi mandri si determinati, cu armata pe masura. De aia le tremura izmenele astora sa se dea la ei.
Nu conteaza din ce parte au venit dronele si rachetele. Important este ca protectia oferita de armata americana din regat este egala cu zero sau au colaborat cu autorii atacului. Considerand si directia actacului vest-nord-vest, sursa nu poate fi Iran, care e in est, Irak in nord, mai degraba Israel sau din Marea Rosie
I love Iran !
Un popor puternic, mandru, cu o istorie fabuloasa in spate…americanilor, satanistilor, daca intrati in Iran, acolo o sa va ramana pielea javrelor, toata planeta va uraste pt aroganta si rautatea voastra si pana la urma muntii vostrii adunati de pacate impotriva tuturor popoarelor pe care le-ati atacatcu salbaticie nu vor ramane nepedepsite, o sa va primiti voi rasplata pana la urma stati linistiti ca nimic nu ramane nelamurit pana la urma…
Sauditii sunt varza, industria militara lipsind cu desavarsire.
Gresit. Sunt PUTERNIC INARMATI – AU CUMPARAT ARME DE MII DE MILIARDE DE DOLARI din SUA si gurile rele spun ca si din iSRAEL.
Daca iranienii ar fi efectuat atacul in mod sigur cele 2 obiective petrolire saudite erau distruse in totalitate.
Pompeo cel pompos pompeaza din greu minciuni criminale la adresa Iranului…
USA au doborat avionul iranian si nu irakienii.
Il apreciez in mod deosebit pe domnul Marchievici si vreau sa comentez in cheia teoriei conspiratiei:
Razboiul Arabiei Saudite impotriva Yemenului martir,e dusa de fapt de mercenari israelieni,piloti pe avioane si consilieri intr-un centru de operatiuni din orasul somalez Hargeysha,foarte sigur dpdv securitate si foarte linistit (??)
Arabia saudita cheltuieste sute de miliarde de dolari sa cumpere armament si sa sustina sectorul militar in statele occidentale,dar nu ii serveste la nimic suprainarmarea,Arabia Saudita, e o nulitate militar vorbind!E nepermis chiar si o drona sa survoleze spatiul aerian la cat armament are Arabia Saudita!
2.De fapt Israel doreste razboi cu Iranul,Arabiei saudite,un stat nou nout in comparatie cu Persia ii se rupe de Iran pana la urma…
3.SUA se joaca ,la inceput au cerificat drone,acum rachete,maine probabil arme nucleare
Nu cred ca Trump vrea sa vada zeci de mii de soldati americani morti, indiferent cat il imping agentii sionisti spre razboi..
Just! A spus tovarasul de la raion. Nu fac misto. Ma exprim printre randuri.
SUA are urgent nevoie de un razboi si cauta motive pentru el. Trebuie sa plece de prin Afganistan, unde dupa 18 ani mai mult i-a intarit pe talibani si au esuat mai rau ca rusii, care au plecat dupa numai 8 ani de razboi. Irakul este un alt fiasco si cam trebuie sa plece si de acolo cu coada intre picioare, mai ales ca si in Irak si-au asigurat stapanirea campurilor petroliere. daca nu e razboi, care sa prosteasca „patriotismul american”, in mare scadere, Trump are nevoie coalizarea impotriva altui „dusman”, identificat in Iran, pe care il uras si sauditii, dar le sta caun spin in costa si israelienilor. Lipsa urgenta a unui razboi „patriotic” pemtru „democratie”, scade profiturile complexului militaro-economic care este de fapt stapanul SUA. Producem arme? DA si trebuie razboaie ca sa plasam aceste arme. altfel s eproduce pe stoc si nu mai sunt profituri, iar daca acestea nu mai sunt nici bani de campanie elctorala si sustinere pentru realegerea lui Trump nu mai sunt…Logic…Nu m-as mira ca in spatele acestui atac sa fie „inteligence” american, caruia ii vine manusa scaderea productie de petrol in Arabia Saudita, cresterea pretului pe baril, si aruncarea pe piata a petrolului firmelor americane extra in Irak, Norvegia etc///Ei zic s ane utam cui foloseste atacul…americanilor si Israelului aflat in campanie electorala, adica lui Trump si Netanyahu, ambi dorind sa castige niste alegeri/
Oamenii deștepți au inteles din prima. Problema este ca articolul e in nota de inteligenta USA: „camp petrolier”. Cam cu ce viteza se deplasează petrolierele in discuție?
A distrus jumătate din capacitatea de producție dar fără victime? Amintește de „polonezii” care au atacat un post de radio german la ÎNCEPUTUL WW II. De altfel „partenerul strategic a mai folosit modelul.