Analiza jurnalistului spaniol Manuel Ostos Lopez despre Lula

Pentru a doua oară, bătrânul revoluționar, Luiz Lula daSilva, a câștigat funcția de președinte al Braziliei, după ce și-a învins adversarul de dreapta, Jair Bolsonaro, cu o mică diferență de voturi.
A fost o victorie pirică, întrucât Lula a obținut 50,9 la sută din voturi, iar Bolsonaro 49,1. Diferența a fost de doar 1,8 la sută.
Bolsonaro nu a recunoscut victoria lui Lula, afirmând că a fost rezultatul „al indignării și hărniciei”. Totuși, politicianul de dreapta a spus că va efectua tranziția la putere, în fruntea șefului său de cabinet, Ciro Nogueira.
Având în vedere mica diferență de voturi, Lula nu va putea forma un guvern de stânga și va fi obligat să intre în centru. Va fi așadar un guvern de centru-stânga, diferit de prima sa președinție care a început în ianuarie 2003.
Cu acea ocazie, el a declarat: „Ca fost metalurgist, cred doar în virtuțile stângii radicale”. O stângă care la acea vreme se referea la Fidel Castro și Ché Guevara.
Lucrurile s-au schimbat. Brazilia, prima putere din America Latină, are probleme serioase de șomaj. „Favelele” nu încetează să crească, adunând laolaltă traficanții de droguri și familiile sărace, practic în mizerie.
În fruntea așa-numitului „Partid al Muncitorilor”, Lula preia frâiele unei Brazilii împărțite în două mari blocuri de cetățeni. Și va trebui să lupte și pentru reducerea puterii creștinilor evanghelici. Aceştia reprezintă o treime din populație și sunt susținători ai lui Bolsonaro.

Nici nu se poate uita că partidul lui Lula a fost acuzat de corupție pe scară largă și spălare de bani, iar el a fost nevoit să petreacă 580 de zile în închisoare până când pedeapsa i-a fost anulată de către justiție care a considerat că nu i-au fost respectate drepturile.

Criticii săi au înțeles atunci că a fost achitat din „motive tehnice judiciare”, dar asta nu însemna că nu a fost vinovat. Din acest motiv, Bolsonaro l-a numit mereu „necondamnat”.
Din acest motiv, Lula este un exemplu de om politic total atipic pentru că a trecut prin toate etapele: stânga radicală, castrismul, închisoare și renaștere datorită voturilor.
Fostul președinte al Uruguayului, José Mújica, un adevărat revoluționar în stil cubanez, a pictat o imagine destul de corectă a lui Lula. „Prietenul meu Lula, a spus el, nu este un stângist radical în sensul strict al termenului. Ceea ce îi place și îl interesează pe Lula este să rămână iubit de oameni și pentru asta încearcă să rezolve dificultățile sociale ale clasei de mijloc și ruralului”.
Lula și succesoarea lui, Dilma Roussef, sunt cel mai bun exemplu de stânga care nu refuză să se implice în afaceri care nu sunt întotdeauna cristaline. În opinia sa, apărarea săracilor din „favele” nu se poate limita la operațiunile polițienești organizate de dreapta, ci la o continuă muncă de pedagogie pentru limitarea puterii traficanților de droguri și crearea unui sentiment de bine în oameni.
Cealaltă mare problemă pe care o are Lula este limitarea violențelor care au loc în stradă. Crimele, violurile, jafurile și spargerile au crescut, potrivit unora, mai mult decât în Chicago sau Philadelphia. Așa-numiții „sicarios” (asasini care ucid pentru bani) continuă să domine cartierele din Sao Paulo și Rio da Janeiro.
În campania electorală, Lula nu s-a referit prea mult la problema defrișărilor din Amazon. Sunt prea multe interese în această chestiune și îi va lua timp să știe dacă se poate descurca bine cu garanții.

În acest joc de echilibru care domină politica din Brazilia, Lula are sprijinul președintelui Statelor Unite, Joe Biden, care a considerat satisfăcătoare victoria unei „stângi moderate”, deși termenul pare excesiv. Lula este un fiu al stângii radicale în vremurile în care gherilele naționaliste existau în America Latină. A uita ar fi o eroare de apreciere.

Articol scris pentru cotidianul.ro de jurnalistul spaniol Manuel Ostos Lopez