„Doctorul”, pus în scenă de regizorul Andrei Șerban, a avut premiera joi și vineri (11 și 12 decembrie) la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara din București. Cu „Doctorul” ne vom reîntâni pe scena Teatrului Nottara, începând din luna ianuarie 2026, când e programată o serie de patru spectacole în zilele de 9, 10, 11 și 14 ianuarie.
Cotidianul: De ce, de câțiva ani, montați aproape în exclusivitate adaptări ale regizorului și scriitorului Rob Icke?
Andrei Șerban: Într-adevăr, de câțiva ani aleg să pun în scenă adaptările lui Icke în același spirit în care am crezut dintotdeauna, de la debutul meu (pe scena aceluiași Teatru Nottara!), acela că o piesă, fie nouă, fie veche și arhicunoscută, trebuie în spectacol să ne surprindă de fiecare dată, altfel nu are rost să fie jucată. Am regizat trei adaptări semnate de Icke, prima fiind „Oedipus” la Bulandra, apoi „Mary Stuart” la Național și acum la „Nottara” -„Doctorul”.
Citește și: Jurnalistul Horia Ghibuțiu: „Nu am cedat la presiuni politice” INTERVIU
Gustul pe care mi-l lasă aceste adaptări este ca picturile unui maestru vechi restaurate acum, menite să strălucească iar. Dar cu o singură condiție: ca esența care a fost la originea creației să supraviețuiască. Icke are dreptate când spune că, pentru a adapta cu succes o piesă clasică, trebuie să uiți că este un clasic și să te gândești, în schimb, la originea care a fost baza inspirației să dăinuie și să ajungă până la noi.
Respectul pentru vechii maeștri
Ce ne lipsește azi este respectul pentru vechi maeștri ca Sofocle sau Schiller?
Trăim într-o epocă în care cuvântul respect și-a pierdut din rezonanță. Copiii cresc lipsiți de noțiunea că viața lor va fi mai săracă dacă nu practică niciun fel de respect pentru ceva mai înalt.
Respectul în artă e un cuvânt cu două tăișuri: e o modă actuală, încurajată de îndoctrinarea mișcării cancel culture, în care suntem încurajați să nu avem respect pentru nimic ce ține de trecut. Sau opusul: respectul rigid pentru un trecut prăfuit, ca un muzeu fără viață. Mergem la teatru ca să ne deschidem spre necunoscut, să descoperim ce vrea de fapt Sofocle sau Shakespeare să ne transmită, și ar fi ridicol să credem că lumea s-a născut odată cu noi și că avem dreptul să anulăm tot ce a fost înaintea noastră.
Contra modei și radicalitatea
Nu pare radical să spuneți că mergeți contra modei?
Nu, căci vreau să cred că multe dintre marile piese clasice au avut un efect de dinamite împotriva conservatorismului când au fost puse în scenă pentru prima dată. Și sunt de acord cu Icke când spune: „Cuvântul radical înseamnă, de fapt, a te întoarce la rădăcină.” Publicul nu trebuie lăsat să se plictisească, nu trebuie lăsat să nu simtă nimic. Din păcate, deseori mergem la teatru, nu simțim nimic și ne plictisim.
Spuneți-ne de ce ați ales să montați acum „Doctorul”, care a avut premiera pe 11 și 12 decembrie, la Teatrul Nottara.
Deși bazată pe piesa lui Schnitzler „Profesorul Bernardi”, care avea loc în Viena începutului de secol XX, adaptarea prezintă teme actuale, extrem de acute în acest moment. Despre „Doctorul”, faimosul critic britanic Michael Billington afirmă că este un „diagnostic strălucit al eticii medicale și al problemelor societale precum rasa, sexul și clasa socială”. Esența dramei pentru Icke e „explozia politicii identitare”, care urmează concedierii doctoriței evreice pentru că nu i-a permis unui preot catolic să viziteze o fată pe moarte. Vedem ura antisemită declarată față de Ruth (personajul principal) și satisfacția misogină de a o umili și a o aduce „cu picioarele pe pământ”.
Citește și: Reportaj Cum trăiește orașul Stockholm magia Premiilor Nobel în 2025
Dar, simultan, o vedem pe această femeie puternică agățându-se de o credință tiranică în știința medicală, având un dispreț arogant față de religie, refuzând să-și valideze propria umanitate cu aceeași aroganțăDupă cum comenta o ziaristă întrebările piesei: „Ce forme ia antisemitismul în secolul XXI, având în vedere existența Holocaustului; stânga politică are nuanțe de marxism (totul se rezumă la relații de putere), de postmodernism (limbajul creează realitatea)” și, invers, intenții de sadism și inchiziție ale dreptei, cei care pretind că „nu văd problema rasei”.
Piesa și spectacolul nu dau răspunsuri. Dar e bine să luăm aminte, în acest moment, când spiritele pe întreaga planetă se înfierbântă, că toate încercările de a clasifica oamenii, de a-i reduce la ceva rigid și simplist, sunt sortite eșecului – așa cum un personaj spune direct publicului.
Ce planuri aveți în continuare?
Am lucrat non-stop, din vară, la Atena, unde am prezentat în fața a 5.000 de spectatori pe seară opera „Turandot” în teatrul antic de sub Acropole, apoi la București până la premiera cu „Doctorul”, așa că am nevoie să-mi încarc bateriile la cabana noastră din mijlocul pădurii, în Upstate New York.
Renumit regizor de teatru și operă
Numele: Andrei Şerban
Data şi locul naşterii: 21 iunie 1943, Bucureşti
Studiile și cariera: A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1968 A montat câteva spectacole de mare succes chiar în timpul facultăţii, printre care celebrul „Iulius Cezar”, pe scena de la Teatrul Bulandra.
– În 1969, primeşte o bursă la Teatrul La MaMa din New York şi rămâne în America, unde începe o carieră strălucită ca regizor de teatru şi de operă, impulsionat de personalităţi de excepţie, de la Ellen Stewart la Peter Brook.
– A urmat o carieră internaţională remarcabilă, cu spectacole montate pe toate marile scene ale lumii, printre care Lincoln Center, Metropolitan Opera, Covent Garden, Comedia Franceză.
– Între 1990 şi 1993 a fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi a pus în scenă celebra „Trilogie antică”.
– A fost profesor la Universitatea Columbia din New York.
– A montat spectacole de teatru și de operă de referință în România.
– În 2006, i-a apărut la Editura Polirom cartea „O biografie”.
Locuieşte în: New York.
redactia va fi de partea respectului va accepta opiniile cititurilor