Arpagicul transformat în ceapă

Înghesuială mare la sorcovitul Bruxelles-ului, cu ocazia celor 15 ani de la aderarea României la UE. De pe lista urătorilor nu putea lipsi USR.

Mesajul USR-iștilor este, ca-n buna tradiție bolșevică, despre deviaționism și extremism:„Astăzi, partide şi politicieni extremişti încearcă să devieze România de la direcţia proeuropeană, încearcă să pună la îndoială locul României în UE. În faţa extremismului, avem datoria să apărăm Uniunea Europeană şi democraţia”.

Extremismul este adversarul la modă al propagandei cu praf de stele pe urmeri. De fapt, e un tertip. Fondul îl reprezintă spaima de ascensiunea AUR în sondaje. Ca să aibă liniște pentru alegeri, liberalii recurg la soluția radicală: cer procuraturii să desființeze AUR. Neputând învinge AUR la vot, vor să-i termine pe lideri punându-le cătușe. O spune unul dintre campionii liberali ai discursurilor paranoide. Metoda e verificată, au aplicat-o și Băsescu-Petrov, și Iohannis, și precursoorii lor din anii ’50: adversarul politic trebuie distrus, nu învins.

Un mesaj-avertisment transmite la aniversare și șefa reprezentanței Comisiei Europene în România, Ramona Chiriac. În interviurile pe care și le-a aranjat în această perioadă pentru a-și aduce obolul șefilor care au acceptat-o în asemenea slujbă, dna Chiriac afirmă câteva lucruri foarte clare: PNRR nu poate fi modificat, iar fără respectarea lui nu vom fi primiți în Schengen, iar decizia CJUE – potrivit căreia judecătorii din România pot să nu mai respecte Constituția țării și deciziile CCR – „trebuie aplicată imediat de toate instanţele naţionale”. După o asemenea afirmație categorică, reacția normală a ministrului de Externe dintr-o țară europeană era să-l sesizeze pe dl Borell, reprezentantul UE pentru Afaceri Externe al CE, și să-i ceară s-o recheme pe duduca Ramona și s-o trimită încotro o vedea cu ochii. Este inadmisibil ca un funcționar de nivel inferior să se pronunțe pe teme sensibile, care țin de magistratură și dreptul constituțional, în care fosta directoare pe la diverse cabinete de șefi n-are nicio pregătire.

S-ar putea răspunde că Ramona Chiriac este salariata altora, nu a țării, pentru că leafa nu-i vine din contribuția României la UE, ci din aceea a Olandei sau Germaniei, cum susținea și dl Stolojan despre propria-i pensie. Dar problema nu este ca Ramona Chiriac să aibă poziții partizane în favoarea țării de origine, ci să-și exercite dreptul de reținere în probleme care o depășesc și intelectual, și profesional.

Că USR vorbește în mesajul său de pe pozițiile UE ca și doamna care întruchipează „ochii, urechile și vocea” Comisiei la București nu este de mirare. USR este un partid de adunătură, care reprezintă și el „ochii, urechile și vocea” cuiva. A fost însăilat din tot felul de chichirăi și bulai, găsiți pe te miri unde și convocați la ordin în 2016 de pe unde se aflau pentru a candida la alegerile din 2016. Și așa se face, de pildă, că în fruntea Comisiei de Cultură a Camerei Deputaților a ajuns unul adunat de pe străzile din Oslo unde cerșea făcând pe statuia vie.

„Ce e bun pentru Europa e bun și pentru România”. Oare?

Apariția ca din spuma mării a unor asemenea figurine politice are o explicație. Odată cu instalarea regimului Băsescu, procesul de aderare a devenit din element de politică internă (cum fusese în cei 4 ani de negociere coordontă de prof. dr. Vasile Pușcaș) un obiect de politică externă. Aderarea nu s-a transformat în integrare pentru că n-au mai prevalat politicile interne, ci deciziile externe.

În plus, paralel cu eforturile pentru îndeplinirea criteriilor de aderare, s-a dezvoltat o înfloritoare industrie a propagandei favorabile globalismului și intereselor externe. Sloganul premierului Adrian Năstase din perioada negocierilor, „Ce e bun pentru Europa e bun și pentru România”, a fost răstălmăcit de regimul Băsescu în sensul de „să ne spună Europa ce e bun pentru România”.

Într-o țară în care mai pâlpâiau destule sentimente de patriotism, considerate nocive pentru spiritul UE, se impunea pregătirea cadrelor pe care să se bazeze un viitor postaderare curățat de astfel de reziduuri. În numele apărării „democrației și a UE”, cum spune USR, al integrării țării și, mai nou, al menținerii ei în UE, s-au dat burse, s-au plătit cărți, s-au finanțat studii, s-au decontat școli de vară. Se investea astfel în viitorii lideri eliberați de orice sentimente față de țară. Pentru oameni ca Ramona Chirilă, patriotismul e zero. Pentru USR-iștii pescuiți din fiordurile norvegiene și de pe te miri unde, la fel. Pentru puzderia de românași aciuiți pe coridoarele de la Bruxelles, la căldurica unor salarii și pensii colosale, la fel. Patriotism zero.

Experimentul „Guvernul tehnocrat Cioloș”, cu miniștri aduși din conservele de pe-acolo, a fost un test de etapă. Cu eșec total. „Omul este cel mai prețios capital”, spunea unul mai bătrân. Marile puteri folosesc două căi pentru a investi în capitalul uman: fie cumpără creiere gata formate, dacă au nevoie de ele în producția directă (ex. medici și IT-iști); fie plătesc în formarea de creiere, dacă au nevoie de leadershipuri subordonate. În România s-au folosit ambele căi.

Cristian Ghinea se mândrește cu un masterat în Anglia, între 2007-2008. Dar omite să spună că bursa i-a fost oferită cu ajutorul reprezentantului CE în România, olandezul Jonathan Shelly.

Printre finanțatorii Centrului Român de Politici Europene pe care Ghinea, ca o condiție a bursei, l-a înființat și l-a condus după ce s-a întors în țară figurează – potrivit propriilor declarații – „Uniunea Europeană, Comisia Europeană, Fundația George Soros Moldova, Fundația pentru o Societate Deschisă, Raiffeisen Bank, Ambasada Olandei în România, Ambasada Marii Britanii în România, Ambasada Finlandei în România, Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe și Raiffeisen Bank prin Fondul pentru Inovare Civică, Romanian – American Foundation, Black Sea Trust (GMF Romania), Fundația Friedrich Ebert și alții”. Cine plătește comandă muzica, spune un proverb. Să nu ne mai mirăm atunci că într-o țară în care DNA are un tragic renume antidemocratic, autorul cărții „Eu votez DNA!” a fost numit de două ori ministru la Fonduri europene, cu absorbție zero în conturile României. Mai mare sfidare a românilor nici că se poate. Mai mare recunoștință aducă Bruxelles-ului – la fel.

Liderul USR, Dacian Julien Cioloș, face parte din aceeași generație în care s-a investit mult și din vreme. Investiția a ajuns acum la vremea scadențelor. Cioloș, băiat sărac din Pericei, un sat din Sălaj vestit pentru cultivarea cepei, spera să ajungă cel mult inginer pe tarlalele natale. S-a înscris la facultatea de Horticultură din Cluj. Dar, în studenție, destinul i-a luat-o razna.

Între 1992 a fost numit coordonator al stagiilor organizate pentru studenții Universității de Agricultură din Cluj la ferme agricole din Franța. Sunt supoziții rezonabile că în acest primum movens care l-a pus pe Cioloș pe șina europeană, un rol decisiv l-a avut consăteanul și unchiul său, Virgil Ardelean, la ora aceea șef al Poliției din Cluj.

Între 1991 și 1999, Cioloș a urmat diverse stagii periodice de pregătire ba în Franța, ba la Comisia Europeană. Nu sunt informații publice nici dacă a primit cetățenie franceză, și nici când s-a căsătorit cu Mme Valerie, de cetățenie franceză. În 1994 absolvise facultatea de la Cluj.

Cu timpul, arpagicul însămânțat în Pericei încolțește prin Europa și se transformă într-o ditamai ceapa. Într-un timp record, horticultorul Cioloș, cu pregătirea rafistolată în Franța, lasă de-o parte afurisita greblă și devine un campion absolut al funcțiilor de înaltă demnitate: ministru, consilier prezidențial, comisar european, prim-ministru, candidat de prim-ministru, europarlamentar, șef de grup în Parlamentul European, bașca niște mizilicuri de consilier de ministru, director general în CE, subsecretar de stat, membru al reprezentanței CE în România, consilier de stat, senator în Parlamentul României etc. Un record uluitor de funcții și demnități, toate dedicate, fără îndoială, scumpei noastre țărișoare.

„Interesul meu pentru construcția europeană s-a dezvoltat în strânsă legătură cu interesul pentru agricultură”, spunea Cioloș când a fost numit „comisar al Franței din partea României”, cum spuneau pe-atunci gurile rele.

În 2019, în Parlamentul European s-a format grupul Renew Europe, reunind 108 europarlamentari. Franța avea în acest grup 21 de membri, iar România 8, toți de la USR PLUS. Dar șef de grup, propus de Macron, a fost românul Cioloș.

Majoritatea rapoartelor negative despre România se scriu la București, de astfel de către băieți instruiți din vreme, și sunt trimise la Bruxelles, ca să se întoarcă sub formă de decizii. Toată lumea e mulțumită: Bruxelles-ul căpătă noi pretexte ca să ne tamponeze ba cu Shengen, ba cu MCV, ba cu „statul de drept”…Iar impotenții politici de pe-aici, incapabili să obțină voturi, primesc cuvenitele recompense pentru serviciile aduse, trezindu-se peste noapte miniștri cu firman de la Bruxelles. Și mucles.