Astăzi a fost inaugurată, în fastuosul palat baroc Veneria Reale de lângă Torino, restaurat recent, o expoziţie de anvergură internaţională, intitulată „Iisus. Corpul şi figura în artă”. În timp ce la Torino pelerinii se vor ruga în faţa Sfântului Giulgiu, care, conform tradiţiei, s-a impregnat cu trăsăturile lui Iisus, păstrându-i amprenta, expoziţia focalizează asupra interesului pe care făptura fizică a lui Christos l-a suscitat în arta occidentală. Cele 190 de opere expuse aparţin unei perioade largi, de la epoca paleocreştină la Baroc, formând o adevărată serie de capodopere, de la Andrea Mantegna la Luca della Robia, de la Giovanni Bellini la Tintoretto, până la Donatello şi Michelangelo. Picturi şi sculpturi, provenind din colecţii ecleziastice şi din importante muzee italiene şi străine, demonstrează diferitele modalităţi în care arta occidentală l-a reprezentat pe Iisus, nu numai ca identitate divină, ci şi ca persoană fizică.
Un nucleu de piese rare au fost împrumutate pentru această ocazie de la Muzeul Vaticanului, de la Pinacoteca din Brera, Galeria Estense din Modena, Palazzo Pitti, Muzeul Operei Domului şi Muzeul Bargello din Florenţa, Pinacoteca Capitolina din Roma, Muzeele Regionale din Messina şi Trapani, iar din Torino, de la Galeria Sabauda, Museo Civico d’Arte din Palazzo Madama, Pinacoteca Albertina şi Muzeul de Antichităţi.
Se remarcă pictura „Îmbălsămarea lui Christos” cu Sfânta Fecioară, realizată de Giovanni Bellini pentru Biserica din Pesaro, „Învierea lui Christos”, reflecţie personală, între umanitate şi transcendenţă, operă puternic emoţională a lui Andrea Mantegna, un portret inedit, al lui Christos, cu părul deschis la culoare, căzut pe umeri, cu barbă blondă şi figura brăzdată de sângele rănilor provocate de coroana de spini, datorat lui Giovanni Battista Crespi, „Sfânta Treime cu Christos mort” de Ludovico Carraci.
Li se alătură marele „Crucifix” de argint, imaginat ca un candelabru, al lui Antonio del Pollaiolo, sau cel imaginat de Giambologna, sculptura „Sacrificiul lui Isaac” de Donatello, pictura „Christ Pantocrator” al lui Giorgione (tablou căruia i-au fost atribuite puteri miraculoase), „Învierea lui Christos” de Rubens, de la Palazzo Pitti din Florenţa. Splendidul „Crucifix” din lemn, realizat de Michelangelo, din biserica florentină Santo Spirito, a devenit imaginea-simbol a expoziţiei. Iisus are un aspect tineresc, de efeb, structura corpului este tânără şi delicată, iar figura exprimă o durere interioară şi stăpânită. Suferinţa Patimilor este ridicată pe un plan spiritual, ca un fel de traducere vizuală a „Tratatului de iubire a lui Iisus Christos” al lui Girolamo Savonarola.
Altă capodoperă este „Madona Milei”, de Luca della Robbia, relief ce făcea parte din colecţiile marilor Duci de Medicis şi care apare în inventarul bunurilor lui Lorenzo Magnificul. Tandra umanitate a gesturilor mamei şi pruncului aparţine unui registru artistic care a avut un mare succes în sculptura florentină a secolului al XV-lea.
Un desen minuţios, la jumătatea drumului între pictură şi miniatură, în “Figura lui Iisus încoronat cu spini”, se relevă ca opera unui ucenic al lui Beato Angelico.
Creaţiile din expoziţia de la Veneria Reale apar ca o imagine a durerii fiecăruia dintre noi, a pătimirii omeneşti în faţa celei divine. Un semn al Patimilor lui Christos.
