Am primit pe mail un text care aparține profesorului Ion Coja, un filolog și un intelectual român din orientarea supra-numită „Partida națională” încă de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.
Editorial
O legătură tăcută, adîncă, dar și în văzul lumii, despre care și politicienii vorbesc mieros și iezuit, dar și exclamă „ce are sula cu prefectura?”
De ce scad veniturile oamenilor și le merge din ce în ce mai prost?
CT Popescu este o acritură de la București cu gust și priză mai mult la proletariatul digital și la progresiștii de limbă română, reprezentați politic de USR.
Luni, în plin scandal cu școlile, premierul Ilie Bolojan s-a dus la
N-au decît s-o descurce! Și el și tăticu de Nicușor! Că doar nu l-o lăsa din brațe taman pe Ilie Bolojan!
Moțiuni cu zgomot mare, dar fără folos. O duminică stricată pentru o formă diluată de democrație. Nici nu
Nu cred că există tristețe mai adîncă decît cea provocată de puntea prăbușită între un mare artist cu țara lui.
Cei doi foști premieri ne-au făcut un serviciu. N-au reprezentat România, dar nici n-am lipsit de la eveniment.
Marți a fost ziua lui Ilie Bolojan. După așa-zisele asumări de răspundere de luni seara, el s-a avîntat în trei confruntări importante.
Trec patru și se poate îneca numai cu una. – Una mie, alta ție, alte două lui Ilie!
Ce ne facem? Îngropăm rahatul din tot sistemul în nisipul majorărilor sau săpăm în trecutul lui Ilie Bolojan ca să scoatem un țap ispășitor?
După ce s-a scărpinat milimetru cu milimetru și și-a numărat firicelele de păr de pe tot corpul, Nicușor Dan a semnat demisia lui Dragoș Anastasiu.
Nicușor cel împiedicat și dezorientat la onoruri, însoțit de Oana Țoiu, s-a prezentat la corpul nostru diplomatic să traseze liniile politicii noastre externe.
Cea mai mare parte din țară (instituții, partide, ong-uri, ziare și televiziuni) refuză să recunoască uriașa problemă cauzată de anularea alegerilor
Vin vremuri bezmetice. Nu se mai leagă noțiune cu noțiune, necum cauză cu efect.
România este zguduită și programat adormită de o nouă „Afacere Skoda” (…)
Tot elanul lor de sprijinire a Ucrainei părea învăluit într-o umbră aproape imperceptibilă, ca o mătase de tristețe.
Am rămas în urmă și chiar dator cu un subiect care cere o clarificare. Subiectul în cauză s-a născut și din două neînțelegeri.
În fiecare an, de ziua ei, aprind cîte o lumînare. A fost sora cea mai mică a mamei și cea care mi-a deschis ochii spre multe lucruri de neînțeles de pe lumea aceasta.
România se află într-o situație mai dificilă decît își poate imagina (…)
Mai degrabă mi-o imaginez pe Cosette Chichirău alături de Năsui și de Fritz și Clotilde Armand transmițînd în direct pe Facebook și strigînd „Rușine, rușine, rușine! Noi vă dezgropăm!”
Unii creștini, alții sălbatici. Unii cucernici, alții nemernici și nemiloși.
Cînd podurile se ridică pentru noaptea cea lungă nu mai poți gîndi la fel ca în zilele în care aștepți răsăritul de soare și ești gata să lupți.
