Negocierile pentru banii europeni din cadrul multianual 2021 – 2027 se anunță cele mai dure de până acum, scrie The Economist. Disputa cea mai gravă va fi generată de inițiativa unor guverne vestice de a transforma bugetul UE într-un instrument de coerciție pentru statele care nu respectă valorile UE, în primul rând independența justiției.
Până acum, acordarea fondurilor UE nu era condiționată de criteriile respectării statului de drept; statutul de membru UE era garanția că statul cu pricina îndeplinește aceste condiții, în primul rând criteriile de la Copenhaga. Prin urmare, alocarea fondurilor europene nu a fost condiționată decât de respectarea unor indicatori macroeconomici și financiari, a limitelor de deficit din cămașa de forță a Pactului de Stabilitate.
Precedentul Visegrad
Însă Polonia și Ungaria au infirmat în ultimul an eficiența mecanismelor UE. Au refuzat cotele de imigranți impuse de la Bruxelles, iar guvernul de la Varșovia a recurs la o reformă a justiției în ciuda criticilor de UE. Regulile actuale ale UE păreau să plece de la ipoteza că, în momentul în care Germania își va deschide porțile în fața imigraților, la fel vor face și celelalte state membre, câtă vreme împărtășesc aceleași valori. Sau că, atunci când un stat membru va fi criticat pentru reformarea inadecvată a justiției, restul membrilor UE îl vor socoti un paria și vor asigura unanimitatea pentru activarea Articolului 7. Nu se întâmplă așa în cazul Ungariei, Poloniei sau Cehiei.
Dublul standard european
Soluția gândită acum de o serie de guverne vestice este mult mai pragmatică – Bruxellesul vrea să ardă la buzunar statele „neascultătoare“, pornind de la situația paradoxală, în opinia Deutsche Welle, că Ungaria și Polonia sunt mai mult decât fericite să accepte fondurile UE, în timp ce acționează împotriva sistemului UE și îi nesocotesc principiile. Soluția este limitarea accesului la fondurile europene pentru nerespectarea valorilor UE, scrie Financial Times. Măsura poate fi foarte eficientă, câtă vreme țările estice de mai sus sunt cele mai mari beneficiare ale fondurilor UE. Este o măsura propusă încă din 2013 de Olanda, Danemarca, Finlanda și Germania. La Bruxelles, mai scrie Financial Times, se ia în calcul obligativitatea ca beneficiarii neți ai fondurilor europene să se alăture Parchetului European. Polonia și Ungaria nu au făcut acest lucru. De remarcat este însă că nici Danemarca, nici Olanda, țările care propun măsurile punitive, nu au acceptat Procuratura Europeană. O dublă măsură se află și în spatele litigiului cotelor de imigranți. „Cea mai mare problemă rămâne blocada Grupului de la Visegrad, însă în spatele lor se ascund confortabil multe alte țări care doresc ca lucrurile să rămână așa. Franța e primul loc“, spune eurodeputata italiană Elly Schlein.
„Concurs“ pentru statul de drept
Comisarul german pentru Buget, Gunther Oettinger, pare să propună, nici mai mult, nici mai puțin, decât un concurs pentru respectarea statului de drept: un sistem de stimulente financiare pentru „elevii model“ din UE. Cehoaica Vera Jurova, comisarul pentru Justiție, spune că UE „trebuie să insiste că este necesară o justiție independentă pentru controlul cheltuirii banilor europeni“, însă se opune ideii de reducere a fondurilor de coeziune pentru statele mai sărace din est. Nici președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, nu este de acord cu această condiționare strictă legată de principiile statului de drept.
Pedepse cu efect de bumerang
Un articol de opinie publicat de Deutsche Welle merge mai departe, încât arată că, dacă în următorii doi ani electoratul polonez nu îndepărtează regimul condus de Jaroslaw Kaczynski Polonia ar putea fi exclusă din UE. „Sau, mai rău, populiștii de dreapta ar putea transforma UE dintr-o comunitate de valori înapoi într-o simplă uniune vamală.“ O privire pe statisticile germane oficiale pentru anul 2016 poate infirma aceste două scenarii, pentru că Grupul de la Visegrad, luat ca întreg, depășește clar China, cel mai important partener comercial al Germaniei. În plus, chiar comisarul Oettinger spunea, într-un interviu pentru Handelsblatt din urmă cu un an, că Germania este nu un contributor net, ci un beneficiar net al fondurilor UE care iau calea Estului. „O mare parte din fiecare euro ce merge în Polonia se întoarce în Germania, Polonezii folosesc banii pentru contracte cu industria germană, pentru a cumpăra mașini și camioane germane.“
În momentul în care războiul statului de drept va trece din birourile de la Bruxelles și ale ONG-urilor în economia reală, printre victime nu se vor număra doar lideri precum Viktor Orban, Jaroslaw Kaczynski sau cetățenii europeni fără voce din estul sărac, ci și marile companii germane care au investit aici, iar acest lucru nu va fi tocmai pe placul guvernului de la Berlin.
Orban şi Kaczynski se lupta cu morile de vant,exact ca PSD cruce ALDE in Romania!Cu Soros si banii bancii Rothschild,nu te poti lupta, cel putin de la Revolutia Franceza incoace ! Mai puneti mana pe carte ,mai o Simfonia Rosie,mai una,mai alta, si stati cuminti in barlogul vostru,prea mici pentru un razboi atat de mare!