Miercuri, trupul neînsufleţit al maestrului Jolt Kerestely va fi depus în foaierul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din Calea Victoriei 33.
Andrei Tudor, omagiu
Compozitorul şi dirijorul Andrei Tudor i-a adus un omagiu, publicând câteva dintre cele mai importante date din biografia sa.
Zsolt Kerestely s-a născut la 12 mai 1934, în localitatea Şiclod, judeţul Harghita. În paralel cu studiile liceale, a urmat şi cursurile Şcolii de Muzică din Târgu Mureş, la secţia de fagot şi pian. A absolvit apoi Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (1958-1963).
Dirijor la Casa Studenţilor din Cluj-Napoca, iar din 1964, timp de 30 de ani, a fost regizor muzical la Televiziunea Română. A fost membru al UCMR din anul 1970. Debutul de compozitor a avut loc în anul 1966, cu piesa Primul pas. I-a fost decernat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în anul 2004.
Jolt Kerestely (sau Joly, aşa cum îi spuneau colegii) a împletit cariera de compozitor cu cea de maestru de sunet.
După 1989, a deschis primul studio muzical particular, dotat profesionist, în propria casă, numită şi „Vila Copacul”, situată lângă Stadionul Dinamo.
A continuat să compună, să lanseze CD-uri şi să muncească în studio alături de fiul său, Andrei Kerestely, care a urmat aceeaşi carieră – compozitor şi inginer de sunet.
Un om care a dus o viaţă aproape sportivă (alergare, ciclism, mers pe jos, alimentaţie sănătoasă), a avut o conduită fair play faţă de toţi colaboratorii şi colegii.
Delicateţea, discreţia şi sensibilitatea sa s-au manifestat deplin în creaţia muzicianului.
„M-a preocupat de asemenea un lucru foarte important – orchestraţia. Am prelucrat şi orchestra pentru toate tipurile de orchestră.
Forţa creaţiei mele – dacă îmi pot permite – constă în melodicitate, armonizare logică, la care se adaugă orchestraţia adecvată pentru fiecare piesă, fără şablon.
Stilul meu componistic s-a lărgit, situându-se undeva între muzica uşoară, cu linii largi, şi apropiindu-se de canţonetă, romanţă”, spunea compozitorul.
Regrete pentru compozitor
Marcel Pavel, Mirabela Dauer, Paul Surugiu-Fuego, Gheorghe Gheorghiu şi compozitorul Ionel Tudor plâng moartea compozitorului.
„Un creator de şlagăre nemuritoare, un spirit ales(…)ne. Astăzi nu spun <adio>, ci <mulţumesc>. Mulţumesc pentru muzică, pentru încredere, pentru emoţie. Dumnezeu să vă odihnească în lumină, Maestre. Iar cântecele dumneavoastră să ne fie mereu punte între cer şi inimile noastre”, a spus Mirabela Dauer.
„Un muzician de excepţie, un om minunat cum rar am întâlnit! Maestrul lasă în urma sa o linişte apăsătoare, ca după ultima notă a melodiei ‘Copacul’, melodia fiind o capodoperă muzicală care ne-a mângâiat sufletul ani la rând(…) Ne despărţim de om, dar nu şi de muzica lui. Ea va continua să ne însoţească, să ne aline şi să ne aducă aminte că marii artişti nu pleacă niciodată cu adevărat, ei trăiesc prin ceea ce au dăruit lumii(…) Drum lin, prieten drag”, a scris Marcel Pavel pe pagina sa de Facebook.
„Mi-a fost ca un părinte muzical, cu linişte, sfaturi şi fericire! (…) <Copacul>, cântecul său reprezentativ, este cu siguranţă una dintre piesele de referinţă ale românilor, care a străbătut timpul şi a uimit şi emoţionat! A fost bun, blând şi cald şi va rămâne mereu în sufletele noastre. (…) Dumnezeu să-i odihnească sufletul şi să îl aşeze în rândul celor mari”, a scris Fuego pe Facebook.
„Eu îi spuneam <Boss-ul>! Am lucrat ani de zile în studioul său, primul studio particular din România de după ’89. Am petrecut concedii minunate, la munte, împreună cu familiile noastre. Am participat la festivaluri, întâlniri, evenimente împreună. Îi vom păstra mereu o caldă amintire! Drum lin, Boss!”, a transmis Ionel Tudor.
Printre compoziţiile sale se numără:
- „Să nu te joci cu dragostea” (1974)
- „Copacul” (1975), „Cu paşi de step” (1979)
- „Te rog zâmbeşte fata frumoasă” (1983)
- „Noapte, fată cu cercei de smoală” (1983)
- „Lumea de dragoste” (1984)
- „Tăcutele iubiri” (1986).
