Austria: alegerile care nu schimbă nimic pentru România

Austriecii sunt așteptați mâine la urne pentru a alege un nou parlament (Consiliu Național), iar mai toată presa europeană este îngrijorată, din nou, de ascensiunea extremei drepte – Partidul Libertății (FPO) – 25%. Sondajele dau câștigător cu 33% Partidul Popular (OVP), conservator, condus de actualul ministru de Externe, Sebastian Kurz, în vârstă de doar 31 de ani, cel mai probabil viitor cancelar. Partidul Social Democrat (SPO) al premierului Christian Kern riscă să termine chiar pe poziția a treia, cu 22%. Cea mai vehiculată coaliție este OVP-FPO, pe o platformă în care punctele comune țin în primul rând de reducerea migrației, susținută foarte vocal de Kurz.

Împotriva extinderii spațiului Schengen

Privind din perspectiva Estului european, contează mai puțin dacă Austria va fi condusă de o coaliție între conservatori și naționaliști sau de una stânga-dreapta. Important este că tânărul Kurz se opune aderării României la spațiul Schengen și la zona euro, că politica Vienei a fost mereu una de promovare a intereselor marilor bănci și companii austriece în Europa Centrală și de Est și că relația Austriei cu Rusia va rămâne una apropiată, la fel și cea cu Germania. Unii analiști vorbesc despre o posibilă apropiere a potențialei coaliții OVP-FPO de Polonia și Ungaria, „rebelii“ grupului de la Visegrad. Însă politica Austriei este duplicitară mai mereu, căci, în egală măsură, Viena încearcă prin așa-zisul triunghi de la Austerlitz (Austria-Cehia-Slovacia) să submineze pozițiile eurosceptice Budapestei și Varșoviei.

Istoria politică a acestei țări, geografia și interesele economice sunt mult mai importante și mai stabile decât orice formulă politică. „Nu contează dacă pisica e neagră (conservatoare) sau roșie (socialistă), atât timp cât prinde șoareci“, sintetiza fostul cancelar Alfred Gusenbauer modul de a face politică la Viena. Iar „șoarecii“ sunt prinși în special în estul Europei, în bună înțelegere cu Moscova și Berlinul.

„Nu contează dacă pisica e neagră (conservatoare) sau roșie (socialistă), atât timp cât prinde șoareci“, sintetiza fostul cancelar Alfred Gusenbauer modul de a face politică la Viena

Algoritm, nepotism, mari înțelegeri

După cum Austria își datorează actuala formulă marilor înțelegeri postbelice (retragerea trupelor sovietice în 1955 în schimbul neutralității – neaderării la NATO, stabilirea încă din 1943 a faptului că austriecii nu sunt vinovați de ororile nazismului, denazificarea lăsată în seama autorităților naționale, spre deosebire de Germania), marile înțelegeri au condus și politica de la Viena. Țara a fost condusă aproape permanent de mari coaliții între social democrați și conservatori în baza sistemului numit Proporz (un algoritm de împărțire a funcțiilor ce a făcut, spre exemplu, ca Austria să aibă un comisar european conservator din cauză că primarul Vienei era socialist). Algoritmul acesta a favorizat nepotismul și corupția, politizarea sindicatelor, și a dus la un sistem bancar plin de foști politicieni și apropiați ai liderilor politici. Sistemul acesta este într-atât de bine reglat, încât accederea la guvernare a Partidului Libertății nu va produce un cutremur, cu atât mai mult cu cât UE este mult mai puțin dispusă acum să inițieze măsuri „nucleare“ împotriva unei țări în care extrema dreaptă ajunge la guvernare, cum a făcut-o cu Austria în 2000.

Deschidere către Moscova

Urmează apoi geografia: Viena este mai aproape de frontiera ucraineană decât de cea elvețiană. În timpul Războiului Rece, neutralitatea a transformat Viena într-un cuib de spioni, în sediul Națiunilor Unite, gazda marilor negocieri internaționale. De la Viena și-au primit agenții americani, recent, ordinele pentru a spiona economia germană, la Viena s-au refugiat mulți dintre foștii demnitari ai regimului prorus Ianukovici, din Ucraina. Guvernul austriac a fost primul care l-a primit pe Vladimir Putin în vizită după anexarea Crimeii, în 2014, iar coaliția socialiștilor și conservatorilor a criticat nu o dată sancțiunile economice impuse Rusiei și a promovat implicarea companiilor energetice austriece în proiectele Gazprom. Capitala austriacă mişună de reprezentanţi oficiali importanţi, iar Rusiei îi este ușor să acrediteze aici o mulţime de diplomaţi. Totuşi, puţini lucrează cu adevărat pentru aceste organizaţii, ocupându-se de „alte“ afaceri, scria The Local, într-un articol care compara Austria cu un submarin care observă prin periscop în ce direcţie se îndreaptă „flota“ europeană, pentru ca apoi să iasă la suprafaţă în ape cât mai sigure.

Cultură vestică, profituri din Est

Apoi vine economia. „Etosul nostru al muncii vine din Vest, însă profiturile vin din Est“, spunea un antreprenor austriac, citat într-o analiză realizată de Carnegie Europe. Bănci precum Raiffeisen, Erste, Volksbank sau Hypo Alpe Adria au făcut profituri mari după deschiderea piețelor estice și nu vor tensiuni geostrategice mari în regiune. Politicienii vienezi, inclusiv ministrul de Externe și potențialul cancelar, Kurz, nu văd cu ochi buni apropierea UE de Ucraina, Moldova sau Georgia, pentru că aceasta antagonizează Rusia și creează tensiuni de pe urma cărora afacerile austriece au de pierdut.

Campania lui Silberstein și Schweighofer

În egală măsură, un exemplu despre modul în care funcționează politica austriacă, dar și despre cât de legate de Est sunt interesele Vienei este scandalul electoral creat în această vară de Tal Silberstein (foto). Fostul consilier al lui Călin Popescu-Tăriceanu, Traian Băsescu sau Adrian Năstase, implicat în scandalul retrocedărilor de care a beneficiat Paul Lambrino, și-a oferit serviciile și pentru SPO. Arestarea sa în Israel, în august anul acesta, a fost o lovitură pentru stânga austriacă, care a căzut repede în sondaje. Mai grav a fost că echipa lui Silberstein a fost acuzată că a creat două pagini de Facebook false, în care propaga mesaje rasiste și antisemite în numele rivalilor din OVP și FPO. Managerul de campanie al socialiștilor a demisionat, iar partidul a pierdut din nou procente importante, fiind depășit de extrema dreaptă. În plus, presa austriacă a scris și despre serviciile oferite de Tal Silberstein pentru Holzindustrie Schweighofer, despre posibila finanțare a paginilor Facebook de către Gerald Schweighofer și despre acuzațiile de exploatare ilegală a lemnului de către această companie în România.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*