Axa Moscova – Budapesta, văzută de la Bucureşti

Încep prin a oferi câteva detalii despre ambiţiile de lider al unui imperiu pe care le are Vladimir Putin, precizând că nu se ştie în care dintre cele trei avioane Iliuşin ce au decolat de pe diferite aeroporturi ruseşti, escortate de avioane de luptă, s-a aflat şeful de la Kremlin, care a făcut o nouă vizită la Budapesta. Nu s-a ştiut nici ce culoar aerian a folosit aeronava prezidenţială rusă care l-a dus pe Putin în capitala Ungariei, unde l-au aşteptat unităţi de elită ale poliţiei şi serviciilor de informaţii locale, cât şi ruse. Pe un traseu ţinut secret, automobilulul Mercedes S600 de cinci tone, capabil să reziste la un tir cu Bazooka, l-a dus apoi la sediul Parlamentului ungar, unde a discutat cu premierul Viktor Orban.

E adevărat, în piaţă erau manifestanţi care denunţau axa Orban-Putin şi faptul că, prin noua lor întâlnire, cei doi au adâncit breşa din UE. Obiectivul întâlnirii celor doi a fost de a întări relaţiile bilaterale în domeniile economic, cultural, ştiinţific şi, evident, politic, între două ţări al căror trecut a consemnat reprimarea dură de către trupele bolşevice a revoluţiei din Ungaria, din 1956, prezenţa pe sol ungar a trupelor sovietice, care au plecat doar după prăbuşirea comunismului, în 1989. De altfel, în anii 1980, tânărul Orban a fost unul dintre cei care militau pentru retragerea trupelor sovietice din Ungaria, iar, în 2007, când Putin venea la Budapesta pentru convorbiri cu premierul socialist Ferenc Gyurcsany, denunţa acest eveniment, pentru ca, azi, el să fie unul dintre interlocutorii privilegiaţi ai liderului de la Kremlin şi, evident, unul dintre principalii săi aliaţi din Europa.

O dovedeşte dialogul constant dintre cei doi, care, potrivit Agerpres, s-au întâlnit mereu în ultimii şase ani, cea de joi fiind a 7-a începând din 2010! Personal, cred că doar tandemul Angela Merkel-Francois Hollande îi depăşeste la acest capitol, dar nu şi la cel al rezultatelor concrete.

Pragmatic şi realist, punând pe prim-plan interesele Ungariei, Orban nu s-a sinchisit de sancţiunile paneuropene care vizau Rusia. În februarie 2014, a fost primul lider european care l-a primit, la Budapesta, pe Putin, imediat după ce Crimeea era anexată de Rusia. Evident, nici preşedintele Putin nu a rămas mai prejos, el dorind de fiecare dată să-şi manifeste „sprijinul faţă de o ţară care se pronunţă pentru bune relaţii cu Rusia şi pentru ridicarea sancţiunilor” împotriva Moscovei. Prin vocea lui Orban, Ungaria a criticat aceste sancţiuni şi a pledat pentru ridicarea lor, deşi, le-a votat. Dincolo de orice, „contactele foarte strânse dintre liderii rus şi ungur sunt fără precedent, îndeosebi după declanşarea războiului civil din Ucraina”, constata un specialist în probleme ruseşti, Andras Racz.

Fiecare întâlnire Orban-Putin s-a soldat cu acorduri comerciale şi de altă natură. Astfel, la 17 februarie 2015, cei doi au realizat o înţelegere privind livrarea de gaze ruseşti plus cinci acorduri de cooperare bilaterală. Cel mai consistent capitol al colaborării este cel energetic, gigantul nuclear rus Rosatom primind comanda de a construi două noi reactoare nucleare la centrala de la Paks, în valoare de 12 miliarde de euro, din care 10 miliarde reprezintă un credit rus. Este cea mai mare investiţie realizată vreodată în Ungaria. Părţile sunt preocupate de relansarea cooperării economice, ele denunţând faptul că, în ultimul timp, s-a înregistrat o „dinamică negativă” a investiţiilor cauzată de sancţiunile antiruseşti impuse de UE. Aşa cum declara şeful diplomaţiei ungare, Peter Szijjarto, ţara sa a pierdut 6,5 miliarde dolari în trei ani, drept care ea pledează pentru ridicarea sancţiunilor. „Poziţia Ungariei este că ele sunt inutile”, declara el agenţiei Reuters. Delegaţia care l-a însoţit pe Putin la Budapesta a fost impresionantă: ministrul de Externe, Serghei Lavrov, omologii lui de la Comerţ, Sănătăte şi Industrie, plus şeful de la Rosatom.

Pe de altă parte, ar trebui evidenţiat şi caracterul politic al acestei vizite, pornind de la noul context mondial datorat venirii la Casa Albă a lui Donald Trump şi anunţului său de a reseta relaţiile cu Rusia. În acest cadru reamintesc contextul special al raporturilor dintre Orban şi noua administraţie de la Washington, după ce, în timpul campaniei electorale din SUA, el a fost singurul lider european care şi-a exprimat public opţiunea pentru Trump. „Ungaria vrea să se apropie de Rusia şi, totodată, mizează pe o „ameliorare masivă” a legăturilor cu SUA, graţie accederii la putere a lui Trump”, declara Szijjarto. „Nu văd Rusia ca o ameninţare la adresa Ungariei. Înţeleg şi respect faptul că prietenii noştri polonezi şi cei baltici nu au aceeaşi poziţie (…). Dar Rusia nu va ataca un membru NATO. Nu cred că acest lucru ar fi în interesul ei”. „Acum, când noul preşedinte american a spus foarte clar că exportul de democraţie nu va reprezenta o prioritate a politicii externe americane, acest gen de presiune (…) va dispărea”, mai spunea el.

Personal cred că discuţiile Putin – Orban au depăşit cu mult cadrul bilateral, ele abordând probleme sensibile pe care părţile nu au ţinut doar să şi le împărtăşească, ci, cunoscând felul lor de a fi, şi-au cerut sprijinul. Să nu uităm esenţa: dintotdeauna, imperiul rus a pofitit la alte teritorii, cazul recent al Crimeei fiind elocvent, iar harta Moldovei Mari dăruită recent de Putin preşedintelui de la Chişinău mărturisind acelaşi lucru. La rândul lor, pe faţă şi în culise, liderii unguri nu uită să denunţe Trianonul şi să ţintească spre Transilvania, poziţie pe care nu este exclus ca Putin s-o susţină nu doar între patru pereţi.

Sunt toate cele de mai sus elemente care mă fac să mă întreb de ce oare a trecut aproape neobservată la Bucureşti noua vizită a lui Putin la Budapesta? De fapt, în acest „show al ordonanţei”, ţara a fost paralizată, oficialităţile au intrat într-un clinci crâncen, de care pe care, comandat şi orchestrat de un preşedinte amator în materie de politică externă, lipsit de preocupare pentru ceea ce înseamnă relaţiile internaţionale şi conexiunile lor evidente ori subterane, care crede că simpla sa prezenţă la summiturile UE ori NATO poziţionează automat România pe scena europeană, la adăpost de pericole. Nimic mai fals, relaţiile execrabile cu Rusia, agravate de ieşiri dmboviţene mai mult sau mai puţin justificate, raporturile reci, dacă nu încordate cu Ungaria, nu sunt de bun augur pentru România. De aceea, haosul şi incertitudinea politică de la Bucureşti, ce au în prim-plan un preşedinte lipsit de realism, incapabil să perceapă pericolele externe din imediata vecinătate, reprezintă o hrană politică consistentă pentru cei care nu vor binele României şi abia aşteaptă un context intern degradat pentru a-l specula la maximum.

O spun răspicat: lipsită de o politică externă, elaborată şi aplicată de profesionişti, România nu se poate baza pe acele manifestaţii la care sunt prezenţi copii, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, adică masa, dat fiind că ele consună al dracului de bine cu cele din anii ’30 sau ale bolşevicilor de mai târziu, când toată lumea, cu mic cu mare, se supunea aceleiaşi credinţe şi aceluiaşi ţel totalitar, cu implicaţii catastrofale!

Pornind de la cele de mai sus, cred că axa Moscova – Budapesta trebuie să dea fiori Bucureştiului, dar ce oficialităţi au timp de asta?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.