Baconschi, demis ca şi omoloaga ugandeză ce făcuse sex într-un aeroport parizian

Teodor Baconschi a fost anunţat, luni, la ora 11.00, prin telefon, de premierul Emil Boc că a cerut revocarea lui din postul de ministru de Externe din cauza derapajelor lui grave de pe blogul propriu, când, referindu-se la demonstranţii din Piaţa Universităţii din Capitală, dar implicit şi din ţară, a vorbit, între altele, despre „mahalaua ineptă şi violentă”. Cel mai important amănunt, în afara acestui anunţ-şoc, mi se pare acela că şeful diplomaţiei române a primit vestea în timp ce se afla la Bruxelles, la o importantă reuniune a miniştrilor de Externe din UE. Faptul mi se pare absolut uluitor şi arată a nu ştiu câta oară că, sub regimul Băsescu, guvernul Boc atinge pe zi ce trece „performanţele” unui stat african, intrat în folclorul politic mondial sub formula „ţara mareşalului Idi Amin”. Este vorba de Uganda, ţară în care, la începutul anilor ’70, cum am mai povestit, ministrul de Externe, o femeie, a fost demis chiar în timp ce se afla în avionul ce-l ducea la New York, la sesiunea Adunării Generale a ONU. Ce se întâmplase? În cadrul escalei la Paris, pe aeroportul Orly, de unde trebuia să ia avionul pentru marele oraş american, ministresa, o tipă plină de draci, la propriu şi la figurat, a fost surprinsă de paparazzi în timpul unei partide de sex sălbatic chiar în salonul VIP. Avionul nu apucase să ajungă deasupra Atlanticului că ziarul „France Soir” se găsea deja în chioşcurile pariziene, cu poze imense şi şocante pentru acei ani şi chiar pe prima pagină. Agenţiile internaţionale de presă au transmis imediat ştirea, care a ajuns repede şi pe biroul şturlubatecului preşedinte ugandez, Idi Amin, fost boxer de categorie grea, care, când a dat lovitura de stat în urma căreia a prelut puterea, era doar sergent şef! Acesta nu a pregetat şi a demis-o pe focoasa ministresă de Externe, care, ajunsă pe aeroportul din New York, s-a trezit că nu mai poate ieşi pe la salonul destinat VIP-urilor, ci, pe undeva, pe o uşă lăturalnică.

Nu ştiu pe ce uşă a aeroportului Otopeni va ieşi (ex) ministrul Baconschi, dar ştiu că felul în care i s-a adus la cunoştinţă că a fost demis demonstrează că România lui Băsescu şi Boc este una bananieră. Nu mai vorbesc despre faptul, incalificabil, că Baconschi declara, tot la telefon, unui post de televiziune că NU REGRETĂ cele spuse pe blog şi care au provocat revolta şi scârba atâtor oameni. Cum se vede, mitocănia devine cronică şi este ridicată de acest vicepreşedinte al PDL (!?) la rang de principiu de viaţă cotidiană! Acest individ, pe care, cândva, tot aici, l-am numit „clapon politic”, trebuia dat afară mai de mult din postul ministerial pe care-l ocupa. Am în vedere, înainte de toate, ineficienţa totală a activităţii sale în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere ale guvernului şi într-un moment de mare criză internaţională. Am în vedere şi trecutul său, mai mult sau mai puţin în diplomaţie şi mai mult în jacuzzi, cu scrisorele pline de cuvinte dulci, cu omoloage demise de Băsescu, dar revenite în post graţie sprijinului dat de cel devenit ministru de Externe. Am în vedere şi noile sale mari derapaje, când, aflat la o reuniune politică la Piteşti, a vorbit la fel deplasat şi de necontrolat despre faptul că partidul său „trebuie să fie unul popular în ambele sensuri ale cuvântului, din punct de vedere doctrinar şi în acelaşi timp susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte”. Astea erau cogitările ministrului român de Externe, în acelaşi timp vicepreşedinte al partidului de guvernământ!

Un prim indiciu în ce priveşte lepădarea lui Băsescu de Baconschi l-am avut, joi, la tradiţionala întâlnire a preşedintelui cu şefii misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti, când, în discursul său, acesta nu a mai început adresându-se, ca de obicei, ministrului de Externe şi apoi decanului corpului diplomatic şi celorlalţi din asistenţă, ci direct decanului corpului diplomatic din România. Cât priveşte faptul că Băsescu l-a mai şi trimis la Bruxelles, unde, în plus, luni seara şi marţi dimineaţa, el avea programate trei întâlniri oficiale cu omologii săi din Germania, Belgia şi Serbia, lucrul mi se pare la fel de incalificabil, el atestând iarăşi amatorismul absolut al guvernării de la Bucureşti. Cum oare l-au tratat aceştia, ca şi ceilalţi omologi ai săi? Cum s-a simţit ministrul demis la aceste convorbiri şi ce efecte vor avea ele pe plan bilateral? Cât priveşte copita în spate pe care a primit-o de la colegii din partidul pe care l-a slujit cu un zel demn de vremea bolşevismului, ea este, indiscutabil, binemeritată şi-i arată pupincuristului legendar că nimic nu mai contează când, ca pe vremea „tătucului Stalin”, partidul contează înainte de orice!
În fine, revin la demiterea, şi târzie, şi penibilă a lui Baconschi, şi la faptul că ea a fost anunţată de Boc în plin Parlament, ştire despre care ministrul a declarat la o televiziune că a primit-o cu „surprindere”. Intenţia premierului a fost clar una de tip clasic ceauşist, prin care se crea un scandal într-un moment de mare cumpănă şi se dădea proletariatului ceva de „ros”. Numai că Boc şi Băsescu uită că s-au dus acele vremuri. E adevărat, au supravieţuit produsele ei, iar orice s-ar spune cei trei B (Băsescu-Boc-Baconschi) sunt un trio emblematic pentru sinistra „lume nouă” pe care vor să le-o bage pe gât românilor. Din fericire, totul arată pentru cine bat clopotele.

P.S. Nu-l căinez pe Baconschi. Pariem că, în cel mai rău caz, va primi un post superimportant într-o capitală vest-europeană, să zicem Bruxelles, de unde va aduce voturi cu duiumul acoliţilor lui Băsescu?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.