Băncile centrale, garanți ai inegalității

De unde vin miliardele, călătoriile private în spațiu, iahturile și avioanele private în plină criză a pandemiei, când lumea este mai săracă și activitatea economică este mai mică. Totul pleacă de la apariția capitalului globalizat și a mamuților din umbră care gestionează aceste sume uriașe. Speriați de influența lor, bancherii centrali și guvernele au ales nu să le reglementeze activitatea, ci să-i finanțeze la nesfârșit pe spezele generațiilor viitoare, pentru a se feri de o nouă criză precum cea din 2008. În acest fel, băncile centrale s-au transformat din garanți ai stabilității în garanți ai inegalității. Este opinia economistei britanice Ann Pettifor, unul dintre puținii specialiști care a anticipat criza din 2008. Este o economistă de stânga, care a candidat fără succes pentru un mandat în parlamentul britanic, și un critic al sistemelor private de pensii.

 

Economia mondiala este haotică. Se spune că sistemul este condus de mâna invizibilă a pieței, însă acum nu mai este guvernat în mod rațional: excesul din mediul privat generează bule, iar guvernele indulgente se asigură că aceste bule nu vor exploda. Părem condamnați la volatilitatea prețurilor mărfurilor, la fluxuri uriașe de capital, la dezechilibre comerciale și mai mari, la taxe mai mari, la venituri mai mici și la crize ale datoriilor suverane. Iar peste toate vine inegalitatea. În perioada opririi economiei în pandemie, averea totala a miliardarilor a crescut cu 5.000 de miliarde de dolari în 12 luni, cea mai mare creștere înregistrată vreodată de Forbes”, scrie Ann Pettifor, pentru revista Prospect.

De unde vine această bogăție? Față de perioada ante-pandemie, avem mai puțină activitate economică, per total suntem mai săraci. Cu toate acestea, la un an de la marea panică din mai 2020, prețul activelor a crescut. Wall Street și City-ul londonez se scaldă în lichidități. Sunt la modă așa-zisele SPAC (special purpose acquisition companies).

Cum este posibilă această neconcordanță între piețele financiare și realitate vieții economice? Pentru că, la fel ca și după recesiunea din 2008, funcționarii publici din băncile noastre centrale și-au dat seama cât de periculoasă este panica și au sărit în ajutorul speculatorilor privați, oferind acestui sistem lichidități – acest proces este numit relaxare cantitativă.

Economiștii, inclusiv unii bancheri centrali, se tem ca sistemul să nu devină dependent de relaxarea cantitativă. Nu trebuie însă să ne amăgim că renunțarea la relaxarea cantitativa ar putea fi nedureroasa. Singura cale este cea a lui Roosevelt, după Marea Depresiune – transformarea sistemului financiar internațional.

Ce e vechi și ce e nou?

Începând de la fondarea Băncii Angliei, în 1694, băncile centrale au oferit credite guvernelor și băncilor comerciale, prin așa-zisele operațiuni pe piața liberă. În schimbul împrumuturilor acceptă titluri de valori mobiliare. Băncile centrale pot acționa și invers, vânzând aceste garanții pentru lichidități, scoțând banii din circulație și crescând ”prețul” banilor, adică dobânda. În acest fel, băncile centrale au finanțat guvernele, au menținut băncile comerciale pe linia de plutire, iar, începând din secolul 20, au menținut și echilibrul economiei.

Dintr-un anumit punct de vedere, relaxarea cantitativă este o operațiune pe piața liberă – banca centrală oferă bani electronici clienților, care oferă în schimb obligațiuni. Noutatea ține de scara mult mai mare și de spectrul mult mai larg de active implicate în aceste tranzacții. Relaxarea cantitativă implică cumpărarea datoriilor guvernului nu numai pe termen scurt, ci și pe termen lung. Apoi, relaxarea cantitativă implică și cumpărarea de către băncile centrale a obligațiunilor mult mai riscante ale corporațiilor. În al doilea rând, relaxarea cantitativă este un drum cu sens unic – băncile centrale cumpără datoriile corporațiilor, însă nu le mai vând pe piață, de frică să nu pună în dificultate aceste corporații. Până și zvonurile că o bancă centrală ar putea vinde obligațiuni provoacă cutremure pe piețele financiare. Din această cauză, programul temporar de relaxare cantitativă al Japoniei, spre exemplu, s-a transformat într-o strategie economică permanentă.

De ce economia secolului 21 are nevoie de relaxare cantitativă? Pentru un răspuns, trebuie să ne întoarcem la natura banului. Iar asta este o sarcina delicată, pentru că economiștii nu sunt pregătiți în teoria monetară și bancară. Poți obține o diplomă în economie și poți avea o carieră bună fără a avea habar despre asta. Vidul intelectual în acest domeniu este comparabil cu haosul care s-ar produce dacă fizicienii care lucrează la proiecte spațiale nu are avea habar de teoria gravitației – un concept fundamental pentru fizică, așa cum teoria monetară este pentru economie.

Banii sunt un construct social, se bazează pe ”promisiunea de a plăti”, pe încredere, iar încrederea este dată de regulile pe care trebuie să le respecte instituțiile statului. Banii băncilor comerciale se bazează pe aceleași temelii sociale. Când băncile oferă împrumuturi, ele creează noi depozite, ”bani noi”, în conturile celor care se împrumută. Stabilitatea acestui sistem comercial de creare a banilor depinde de încrederea în promisiunea de rambursare a împrumutului – fără această încredere, băncile nu ar avea curaj să împrumute, iar cei care economisesc nu și-ar încredința economiile unei bănci.

Criptomonedele nu sunt încă o amenințare sistemică. Însă cu totul altfel stau lucrurile cu vastul ”sistem bancar din umbră”, care a fost generat de o gândire monetară eronată. Acest sistem din umbra include fondurile de pensii, fondurile cu capital de risc, companiile de asigurări și alte vehicule de investiție. Sistemul acesta din umbră gestionează acum 200.000 de miliarde de dolari, în comparație cu cele doar 2.000 de miliarde de dolari cât reprezintă valoarea criptomonedelor. Sistemul bancar din umbră depășește cu mult PIB-ul mondial, care este de doar 86.000 de miliarde de dolari.

Bancherii centrali nu numai că au permis, dar au și încurajat uneori extinderea acestui sistem din umbră dincolo de cadrul legal stabilit de guvern. Rădăcinile lui sunt mult mai adânci, plecând de la marea schimbare structurală a privatizării pensiilor. Între 1981 și 2014, 30 de țări și-au privatizat complet sistemele de pensii obligatorii. Având în vedere mobilitatea transfrontalieră a capitalului, trecerea la scheme de pensii private a generat un bazin uriaș de bani lichizi pentru investitorii instituționali.

Astăzi, o singură firma de management a activelor, Blackrock, gestionează 8.000 de miliarde din banii economisiți de populația lumii. Asemenea companii au depășit capacitatea băncilor de a oferi servicii. Nicio bancă comercială tradițională nu poate să absoarbă asemenea sume; foarte puține guverne pot garanta depozite individuale mai mari de 100.000 de euro. Acest nou tip de ”bancă” a răspuns necesității economiilor de a se adapta la sumele enorme ale capitalului globalizat.

Trebuie spus că acest sistem nu se bazează pe constructul social al creditului, susținut de încredere și de legi, așa cum fac băncile tradiționale. În schimb, acest sistem este caracterizat de schimburi nereglementate, în care banii lichizi nu sunt altceva decât o marfă. Titlurile de valoare sunt schimbate în bani în intervale alarmant de scurte de timp, iar, de-a lungul istoriei, asemenea tranzacții rapide au fost un semn că frenezia speculanților nu mai ține cont de judecata rece. Operatorii din acest sistem din umbră au dreptul legal de a refolosi titlurile de valoare pentru a face noi împrumuturi. Este același lucru cu a obține bani reipotecând aceeași proprietate de mai multe ori. Ca și băncile tradiționale, aceste bănci din umbra pot să creeze bani (sau bani din umbră, dacă doriți), însă fac asta fără a avea obligația de a se supune vechilor reguli, respectate de băncile comerciale.

Prin urmare, există o putere lipsită de responsabilitate și, mai rău, există o putere parazită. Așa cum spunea Daniela Gabor, de la University of West England, acești ”bani din umbră se bazează pe structurile suverane ale autorității și pe promisiunea rambursării creditelor”. Finanțiștii privați se bazează pe obligațiunile emise de guverne pentru a-și asigura tranzacțiile din umbră. Se estimează că doi din trei euro împrumutați de băncile din umbra sunt garantați de obligațiuni emise de zona euro. Din acest motiv, activitatea băncilor din umbră poate duce la scăderea valorii obligațiunilor guvernelor, iar asta va influența costul la care se împrumută acel guvern. Iar asta va duce la influențarea deciziilor fiscale ale guvernului, decizii care afectează viața de zi cu zi a populației.

Cel mai rău este că banii din umbra care provin din aceste ”bănci” au ajuns să aibă o importanță sistemică, iar lipsa acestor bani din umbră ajunge să amenințe economiile. Asta ne aduce la relaxarea cantitativă – remediul pe care bancherii centrali se bazează în fața acestei amenințări recurente.

Cum să scăpăm de finanțele din umbră

Motivul pentru care este nevoie mereu de injecții de lichidități este că sistemul bancar din umbră este expus, prin natura lui, la volatilitate și la crize ale datoriilor. Imaginile  din 2007 cu clienții băncilor stând la coadă pentru a-și lichida depozitele au fost simptomele unei crize care deja începuse. Oamenii au aflat că băncile au probleme din cauza expunerii la activități exotice, dincolo de ceea ce face o bancă comercială tradițională. Clădirea pare a unei bănci, însă birourile sunt mereu în umbră.

În urmă cu mai bine de un deceniu am avut parte nu neapărat de o panică bancară, ci de o panică pe piața bancară din umbră. Bancherii din umbră au văzut cu surprindere că valoarea garanțiilor ipotecare pe care le-au acceptat a scăzut. Prin contagiune, situația s-a extins și la garanții care nu aveau de-a face cu creditele ipotecare. Întregul model amenința să se prăbușească și să ruineze economia globală. Băncile centrale au fost obligate să intervină și au ales să facă asta prin relaxarea cantitativă.

Numai că făcând astfel, băncile centrale, ”gardienii finanțelor unei națiuni”, au acceptat ca pe un dat acest sistem financiar haotic. După criza, au fost întărite regulile pentru băncile comerciale, însă nu s-a făcut mai nimic pentru a stabiliza și reglementa sistemul bancar din umbră. Drept urmare, când lumea a fost lovită de pandemie, a apărut amenințarea unei noi panici bancare catastrofale în acest sistem din umbră.

Vulnerabilitatea noastră colectiva în fața acestui monstru a fost evidentă de mai bine de 12 ani, însă nu am reușit să îmblânzim bestia. Sistemul din umbră a crescut de la 42% din sistemul financiar global în 2008, la aproape jumătate, în 2019.

Consiliul de Stabilitate Financiară de la Basel (creat în 2009, din care fac parte țările G20), care monitorizează (nu reglementează) acest sistem, nu acceptă termenul ”sistem bancar din umbră” și speră să impună conceptul de ”intermediere financiară nonbancară”, care ar fi și mai sumbru. În plus, problema nu ține de numele dat sistemului, ci de ceea ce i-am permis să facă, ducând la economia obscen de dezechilibrată de astăzi. De fiecare dată când băncile din umbra șchiopătează, apare riscul unei contracții dezastruoase a creditului în economia reală, iar asta poate duce la prăbușirea generală. Câtă vreme aceste sistem va rămâne în picioare, remediul va fi mereu salvarea băncilor private de către băncile centrale, folosind banii contribuabililor.

Singura cale de a scăpa de relaxarea cantitativă, dacă se va dori cu adevărat asta, este demolarea și apoi refacerea sistemului, reglementarea și stabilizarea lui, astfel încât marele privilegiu al băncilor de a oferi credite să fie contrabalansat de responsabilitatea băncilor de a nu-și asuma riscuri exagerate. Iar dacă finanțiștii din umbră vor răspunde la asemenea reformă mutând capitalul peste frontiere, atunci va fi nevoie ca guvernele să introducă și masuri de control a capitalului. Doar atunci vom avea șansa de a scăpa de obiceiul relaxării cantitative, de a rezolva dezechilibrele periculoase de astăzi și de a scăpa de banii din umbră”.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 9

3 Comentarii

  1. Demolarea unui sistem cu atatea implicatii in dezvoltare este o idee la fel de nastrusnica precum marea Resetare.Stanga politica are in ea boala urii marxiste pana la momentul infaptuirii „revolutiei”.Dupa luarea puterii stanga devine brusc crestina si iubitoare de adversari pentru ca singura sursa care face regulile e banca iar regulile se transmit si stangii cand vine la putere.

  2. 2 Doctori din 3 Recomanda Parintilor cu Copii Tembeli sa-i Inscrie la „Grinnell College IA” care Ofera Garantii si Joburi Ministeriale in Coloniile Bananiere din Lumea a IV-a.
    Maidanezul Vasilica cu Buze mari si Reci „licentiat” la Scoala din Lanurile de Porumb din Iowa a fost Educat sa Ia de la Saraci pentru a-i Face pe Sarmanii Bogati si mai Bogati.
    Tovarasul Mugur Isarescu fiind tot din Vilcea, Rezoneaza cu Maidanezul Vasilica si Cocenii din Iowa implementind Politici Capitaliste cu Cracii-n Sus.
    Boboru o Cere..

  3. Ce ma bucur ca in Germania sunt asteptati 100.000 de manifestanti impotriva BAncii Centrale din Frankfurt.
    Protestele de la Frankfurt vor avea loc în faţa sediul Băncii Centrale Europene, unde au avut loc manifestaţii şi vineri.
    „Vrem să spunem foarte clar că politica BCE şi a Troicii nu reprezintă o soluţie”, a declarat Roland Süss, purtătorul de cuvânt al mişcării Blockupy

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.