Barroso la Chişinău: între vizită istorică şi de doi bani speranţă

Jose Manuel Barroso va privi de sus la România în această seară, înainte de a ateriza la Chişinău pentru prima vizită în Republica Moldova. Îl va aştepta premierul Vlad Filat, care îşi stergea lacrimile la despărţirea de Angela Merkel, în august. O vizită care va oferi moldovenilor nu mai mult decât vizita preşedintelui SUA la Bucureşti, în 1997.

Barroso va ateriza la Chişinău la exact 12 ore de la comiterea unui atentat împotriva şefului direcţiei de securitate din Serviciul Vămilor din Republica Moldova, cel însărcinat cu operaţiunile antifraudă şi anticorupţie. Maşina sa a explodat pe o stradă din Chişinău, la ora 8.30. Aceasta în ciuda impunerii unor măsuri de securitate foarte stricte, cu ocazia vizitei presedintelui Comisiei Europene.

Incidentul nu va face decât ca Barroso să întărească la Chisinau ceea ce toată presa de peste Prut se aşteaptă să declare: este necesară îmbunătăţirea măsurilor de luptă împotriva corupţiei. Pe lângă aceasta, Barroso trebuie să aducă speranţa unei liberalizări a vizelor.

La nivelul societăţii, vizita nu are loc într-un moment fericit. Conform ultimului Barometru de opinie publică, euroscepticismul moldovenilor a atins cote înalte. 38% dintre ei doresc aderarea la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan şi doar 35% doresc aderarea la UE. Totodată, lideri ruşi precum Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev sunt în topul admiraţiei cetăţenilor moldoveni.

Aceste tendinţe sunt îndulcite prin împrumuturile pe care guvernarea prooccidentaşă de la Chişinău le-a obţinut în ultimii doi ani şi jumătate: peste jumătate de miliard de dolari de la FMI, un sfert de miliard de euro de la UE, un sfert de miliard de dolari de la guvernul SUA, circa 150 de milioane de euro de la BERD, 115 milioane de dolari de la Banca Mondială şi enumerarea poate continua. Sunt sume mari pentru o ţară cu un PIB de doar 7 miliarde dedolari. Desigur, preţul împrumuturilor ţine de majorări de TVA, scumpiri şi alte sacrificii sociale.

În aceste condiţii, ţara se bazează pe remitenţe. Însă aici se observă o creştere a importanţei Rusiei. În luna august faţă de aceiaşi lună din 2011, ponderea transferurilor din străinătate în dolari şi euro a descrescut cu 0,6 puncte procentuale, la 39%, iar euro cu 5,1 puncte procentuale, la 35,9%, în timp ce ponderea transferurilor în ruble ruseşti a crescut cu 5,7% şi a constituit 25,1%, scrie 24h.md. Pe parcursul anului curent cea mai de popularitate destinaţie aeriană (25,37 procente din numărul total de curse) este Moscova.
Rusia a câştigat şi competiţia energetică cu UE în Republica Moldova, forţând guvernul să amâne aplicarea celui de al treilea pachet energetic european. În caz contrar, Gazprom nu avea să mai livreze gaze.

Aşadar, se pare că euro-optimismul moldovenilor derivă in primul rând din încercarea de a găsi o soluţie individuala pentru a fugi de sărăcie: o viză Schengen sau liberalizarea regimului de vize impus de UE. Angela Merkel nu a oferit prea multe speranţe în acest sens în această vară. Nu a rostit nimic despre liberalizarea vizelor, ci doar despre necesitatea încheierii Acordului Întărit de Liber Schimb cu Republica Moldova, deci o deschidere a porţilor micii pieţe de desfacere din stânga Prutului. Cât despre posibilitatea aderării la UE, însuşi preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Marian Lupu, oferea un orizont de timp nu mai mic de 20 de ani (cam la fel cât dă agenţia austriacă de ştiri financiare FriedlNews pentru aderarea Romaniei la euro). O undă de speranţă o poate aduce comisarul UE pentru Extindere, Stefan Fule, care îl va însoţi pe Barroso la Chişinău şi care este primul oficial european care a vorbit despre perspectiva unei aderări.

La nivel politic, contextul sosirii lui Barroso nu este tocmai favorabil. Parteneriatul Estic al UE, o iniţiativă a Poloniei şi Suediei care lega de piciorul Chşinăului ghiuleaua mult prea grea a Ucrainei, a eşuat, este părerea cvasiunanimă a analiştilor. RepublicaMoldova are doar avantajul de a fi fost singura ţară care oferă speranţe dintre cele şase state ex-sovietice ale Parteneriatului. Vizita lui Barroso încearcă să menţină aceste speranţe şi să ofere o gură de oxigen guvernării prooccidentale, astfel încât să reducă tendinţele de basculare înspre Rusia măcar unui stat de la graniţa UE şi NATO.

Partidul Comuniştilor, aflat în topul susţinerii din partea populaţiei, a anunţat că nu va participa la evenimentele organizate vineri.

„Fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor consideră că domnul Jose Manuel Barroso şi-a supraapreciat posibilităţile de „albire” şi „amnistiere” a regimului care s-a înrădăcinat în Moldova. Orice susţinere politică alianţei de guvernare înseamnă doar o discreditare şi mai mare a acelui drapel european, sub care în Moldova de astăzi au loc cele mai perfide crime împotriva democraţiei şi libertăţilor civile. Cu toate acestea, este alegerea personală a Preşedintelui Comisiei Europene şi noi nu sîntem în drept să corectăm pasiunile sale politice”, se arata intr-o declaratie a PCRM.

„Această vizită reprezintă un fel de demonstraţie a susţinerii politice şi morale din partea Uniunii Europene acordate Alianţei pentru integrare europeană, adică tuturor metodelor şi formelor de guvernare pe care le aplică autorităţile în ultimii trei ani”, mai spun comuniştii.

De partea cealalta, mesajul Aliantei pentru Integrare Europeana este unul extrem de optimist. „Domnul Barroso reprezintă un simbol al Europei, care are un alt traseu. Demult visăm să fim invitaţi ca să participăm la acest concert al popoarelor. Este o vizită istorică şi crucială”, a subliniat liderul fracţiunii liberalilor, Ion Hadârcă.

„Vizita lui Barroso vine să ne dea încredere, că drumul pe care îl parcurgem este unul corect, să consolideze clasa politică şi societatea şi să nu mai lase umbre de îndoieli, că am avea altă alternativă decât cea de integrare europeană”, consideră liderul fracţiunii liberal-democraţilor, Valeriu Streleţ.