Bătălia pentru Germania

Întotdeauna merită privit cu atenție punctul în care o viziune profund pro-europeană se intersectează cu una ce contestă ”ordinea liberală bazată pe reguli”. În acest moment, așa stau lucrurile cu Germania.

”Având în vedere influența de 70 de ani a SUA și NATO asupra statelor din zona euro, este puțin probabil că industriașii germani vor lupta pentru a-și feri țara de dezindustrializare. Cel mai probabil, șefii companiilor germane vor încerca să-și mențină intactă o parte cât mai mare din avere, după ce Germania va fi transformată într-o economie pe modelul țărilor baltice.

Există deja discuții despre mutarea producției și a managementului companiilor germane în SUA, iar Washingtonul va bloca căile prin care Germania ar putea obține energie și alte materii prime din state care nu sunt controlate de Statele Unite.

Marea întrebare este dacă companiile germane vor emigra către economiile eurasiatice, a căror dezvoltare industrială începe să o concureze pe cea a Statelor Unite”, spune Michael Hudson.

Economistul american merge și mai departe și sugerează că, odată ce electoratul german își va da seama că țara principala victimă a războiului dintre Rusia și NATO, Germania va avea de ales între a rămâne în NATO sau face comerț cu Rusia pe mai departe. Dacă Berlinul va alege desprinderea de Statele Unite, ar putea fi urmat de Italia, Grecia (nemulțumită că nu este suficient protejată de SUA în fața Turciei). ”Va fi o luptă pe termen lung, spune Michael Hudson.

”Poate că cel mai simplu ar fi ca industria germană să se mute în Rusia, unde să ajute la modernizarea producției, în special BASF în domeniul chimiei și Siemens în domeniul ingineriei, dar și multe alte mari companii. Dacă industria germană s-ar muta în Statele Unite, mișcarea va fi percepută ca o acaparare a industriei germane de către SUA. Prin urmare, industria germană nu se poate muta decât în Est, dacă își va crea un partid politic naționalist și anti-NATO. Având în vedere că UE susține interesele NATO, asta va însemna și ieșirea Germaniei din UE. Următorul scenariu sunt negocierile pentru aderarea Germaniei la Organizația de Cooperare Shanghai. Haideți să punem pariu pe cât de mult va dura până la acest moment!”, spune Michael Hudson.

Afirmațiile lui Hudson, un economist marxist, cu viziuni profund anti-NATO și foarte critic la adresa politicii externe a SUA, par cel puțin fanteziste. Însă să nu uităm ca, la polul ideologic opus, neoconservatorul John Bolton scria recent că unul dintre obiectivele SUA ar trebui să fie o schimbare de regim la Moscova și îndeplinirea de către Rusia a condițiilor de aderare la NATO. Și John Bolton părea dispus să facă un pariu în acest sens.

Eurointelligence, o publicație pro-europeană, în favoarea federalizării UE, atrage atenția că Germania nu se va arunca în Brațele Rusiei, nici în brațele Americii, ci în ale Chinei.

Cancelarul Olaf Scholz urmează să efectueze o vizită în China, la începutul lunii noiembrie, imediat după Congresul Partidului Comunist Chinez ce va consfinți realegerea pentru al treilea mandat a președintelui Xi Jinping. Delegația germană va fi înțesată de directori de mari companii, gata să semneze o mulțime de contracte în China, o dovadă a neo-mercantilismului german. ”Piedica în calea unei politici externe comune a UE nu este votul unanim al tarilor membre necesar în acest domeniu. Este încercarea continuă a Germaniei de a sacrifica interesele de securitate pe altarul intereselor companiilor germane”, scrie Eurointelligence. ”Germania modernă a sacrificat interesele legate securitate și drepturile omului pentru atingerea intereselor comerciale”.

Iată ce relatează Reuters despre poziția industriașilor germani, după ce, în luna septembrie, guvernul Scholz venit cu propunerea ca toate investițiile în China să fie atent monitorizate (de fapt, este vorba despre împiedicarea transferului de tehnologie din Germania în China). ”Îngreunarea activităților economice germane în China, așa cum vrea sau încearcă să facă Ministerul Economiei, este o cale greșită. Nu putem decât să avertizăm că Germania nu trebuie să întoarcă spatele Chinei”, a spus Markus Jerger, liderul Asociației Mittelstand, care reprezintă o bună parte din cele 900.000 de IMM-uri din Germania. Proiectul de lege cu pricina a fost trecut pe linie moartă.

”Mittelstand”, afacerile de familie, coloana vertebrală a economiei germane, alături de marile companii germane au o influență uriașă asupra guvernului de la Berlin. ”În Germania nu poți câștiga alegerile dacă te opui industriașilor”, scria recent Eurointelligence. ”Companiile germane au fost supraprotejate, de multe ori fără știința lor, de o politică externă elaborată în primul rând în interesul lor”.

Așadar, guvernul Germaniei a fost pus la respect de industriașii care l-au ales, iar aceaiși industriași umplu avioanele care vor ateriza la Beijing odată cu cancelarul Scholz, în căutare de noi afaceri. Poate să fie un prim pas către o orientare eurasiatica a Germaniei.

În opoziție cu viziunea lui Michael Hudson, Eurointelligence avertizează că, odată ce războiul lui Putin a distrus modelul macroeconomic al Germaniei, bazat pe gaze naturale ieftine, Germania nu va mai putea fi un mare centru internațional al producției industriale, spre deosebire de China. Dacă se va orienta spre Est, ”Germania va deveni doar un furnizor de servicii tehnologice pentru China, iar asta nu poate fi un model sustenabil de business. Germania a simțit asta pe propria piele atunci când companiile chineze au cumpărat întreaga industrie a panourilor solare, iar fabricile și slujbele din Germania au dispărut”.

”Dacă Germania va decide să se orienteze de una singură în acest fel, va fi un dezastru atât pentru relațiile transatlantice, cât și pentru integrarea europeană. Dacă vă pasă de autonomia strategică a UE, nu aplaudați când Germania ia decizii în opoziție cu SUA. Asta înseamnă să fii și împotriva intereselor europene”, scrie Eurointelligence.

După decenii de prosperitate datorată mercantilismului, după ce au folosit în interes strict național moneda euro și au profitat de pe urma suferințelor economice ale celorlalte state euro (care făceau în acest fel mai competitive exporturile germane), guvernul de la Berlin și industriașii germani au o mare dilemă: sa renunțe la hegemonia europeană în favoarea SUA și a unei federații europene în care să aibă o influență ceva mai redusă (să devină o economie pe modelul statelor baltice, la remorca Statelor Unite, în opinia lui Michael Hudson) sau să mizeze în continuare pe mercantilismul de pana acum și să se orienteze spre Est?

Vladimir Putin cunoaște această frământare din cercurile conducătoare din Germania și așa se explică ofertele sale de a continua livrările de gaz către Europa, așa se explică declarațiile sale despre repararea conductelor Nord Stream și despre iernile lipsite de griji pentru europeni. Oferta lui Putin nu este pentru Polonia, pentru țările baltice sau pentru România – este limpede la Moscova că aceste tari nu se vor abate de la linia impusă de Washington, iar un fost ministru de Externe al Poloniei a și spus „Thank you, USA”, după sabotarea conductelor Nord Stream. Oferta este pentru Germania și este făcută în speranța că Germania va alege din nou în spirit mercantil și hegemonic.

Lupta pentru economia Germaniei va dura mai mult decât lupta pentru teritoriul Ucrainei și, dacă este să ne uităm la un comentariu publicat recent de UnHerd, poate fi o luptă pentru „pomul lăudat”: industria germana a rămas blocată în propria poveste de succes din era analogică, numărul startup-urilor este în scădere, antreprenorii sunt tot mai puțini, iar învățământul german nu mai dă rezultatele din deceniile trecute. ”Nu mai suntem în anii 1870 sau 1930, când, în ciuda depresiunii economice, companiile germane și-au menținut avantajele tehnologice. Acum, recesiunea economică și criza energetică sunt parte a fenomenului de dezindustrializare a Europei. Dacă politicile economice nu se vor schimba radical, este posibil ca aceasta să fie ultima recesiune înaintea prăbușirii permanente a Europei în declin economic, șomaj și inflație”.

Care să fie schimbarea radicală pentru a evita acest scenariu? Revenind de unde am plecat, o soluție este desprinderea Germaniei și, prin contagiune, a altor mari economii europene de ordinea liberală bazată pe regulile SUA și orientarea lor către Est. Cealaltă soluție este ca războiul „democrație versus autocrație” în Ucraina și aruncarea în aer a două gazoducte ruso-germane să ducă la denunțarea la nivelul UE a neo-mercantilismului german și la punerea Berlinului cu spatele la zid pentru a accepta federalizarea UE și salvarea economiei germane sub aceleași auspicii americane care au marcat începutul ”proiectului european”.