Bleonţul lui Claudiu Bleonţ

Nu dă anul ce dă ceasul, spune vorba din bătrâni. Iar dacă a zis El Lider Maximo să fie prelucrat poporul cu veşti bune şi să-l brichisim (apud general Pleşiţă) cu optimism şi positive thinking, iată că organele abilitate, în cap cu Emil Boc, au început rapid să ne bată la cap. Dacă e ordin, spunem şi noi, cu plăcere, să tot ieşim din criză. Cine nu vrea să iasă, tot românul intră şi iese unde şi când nu te aştepţi. Nu e la ce vă gândiţi dvs. – aşa comenta hâtru şi Alexandru Paleologu când era întrebat cam cum vine cu avatarurile erotice ale vârstei a treia, „Eee, nu e la ce te gândeşti tu, dragă Andrei, mai întâi te lasă genunchii!”- , ci la ce ne e dat nouă să auzim şi să vedem. Am tot auzit şi văzut ce au tot spus liderii partidului de guvernământ. Tot ieşim şi creştem, iavaş, iavaş, încet, dar sigur, creştem, de parcă 0,1% creştere sectorială înseamnă ceva dacă baza e zero.

Am văzut şi minunea de la Arad. Unde actorul Claudiu Bleonţ a exemplificat plenar ceea ce exprimă vigoarea creşterii bociene. Şi dacă avem răbdare şi muncim cu zăduf, vom ajunge şi la 4%, grăia zâmbăcios fostul ministru al Economiei, dl Adriean Videanu. Dincolo de ezitările noastre cu ieşirea din criză şi creşterea-creşterii, rămân faptele. PDL se va reforma într-o bună zi pe baze etico-etice. Căci trioul reformator – Cristi Preda, Monica Macovei, Sever Voinescu – nu se va lăsa umilit şi bătut şi înfrânt de conservatorii partidului. Emoţionant moment. Victoria morală a celor puţini în faţa celor mulţi a sensibilizat o ţară întreagă, ce încă mai era cu ochii umezi aţintiţi la ce se întâmplase la Arad. Dar în fond ce s-a întâmplat la Arad şi la Bucureşti? La Bucureşti s-au întâlnit mahării cei mai mahări ai partidului de dreapta, of course, care o coteşte cum îi vine altfel – ce-ar fi să ne numim Partidul Popular, propune un lider regional cu citate din Biblie – ca să ne anunţe cum mai sunt trei săptămâni de criză. Iar la Arad Claudiu Bleonţ, într-un elan patriotic, a exemplificat Ieşirea. Degeaba a dat anunţ Teatrul Naţional din Bucureşti că se disociază de Ieşirea în public a bugetarului Bleonţ, efectul a fost devastator. Bleonţul lui Bleonţ ne-a făcut să simţim cu adevărat forţa solidarităţii întregului popor în jurul axei sale. Căci ce auzim zi de zi, când ieşim din casă până să ne suim în troleibuz – sau/şi până vine -, nu poate decât să fie un nou îndemn pentru noi succesuri.

Distinsa traducătoare dna Antoaneta Ralian – nota bene amatorilor, nu e armeancă – deplângea într-un interviu câte greutăţi a întâmpinat la trecerea în limba română a diverselor cuvinte din prozele lui Henry Miller. Şi cum a fost obligată să apeleze la fondul popular şi argotic pentru a suplini sărăcia limbii academice pentru noţiuni ce altfel se pot numi mătărângă, ştoi sau carici. Iată că dl Claudiu Bleonţ îi oferă singur dlui Boc un cuvânt ce ar putea acoperi ieşirea României din criză. Căci creşterile preconizate, de la 0,1% la chiar 4% peste un an, sunt expresia cifrică a ceea ce ne-a prezentat bleonţul dlui Bleonţ. O creştere mică, dar trendul e pozitiv, ne spuneau şi ceilalţi specialişti în creşteri la comandă. Doar că. Doar că viaţa îşi urmează cursul ei, dincolo de durerile din genunchii lui Alexandru Paleologu şi dincoace de ieşirile la rampă ale dlui Claudiu Bleonţ. Creşterile preconizate de dl Emil Boc şi exemplificate fal(n)ic de dl Claudiu Bleonţ au întărit toate nădejdile noastre. Acum avem o speranţă. Iar dacă vom vămui şi cerul, după ce vom termina cu vămile din interior, ne va pune Dumnezeu mâna pe cap. Nu degeaba am intrat în Postul Paştelui, Doamne ajută!