Anul 2019 nu a fost la momentul anunţării sale o ţintă imposibilă, însă a devenit o ţintă nefezabilă pe măsură ce anunţarea sa nu a fost urmată de un plan de acţiune. Acest anunţ a fost făcut de către viceguvernatoul Băncii Naţionale a României, Bogdan Olteanu, în cadrul conferinţaei anuale a Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România. Evaluarea unui calendar de politici, integrarea sa într-o hartă de parcurs şi deducerea unui termen realist de aderare la euro reprezintă „paşii rezonabili” care urmează pentru România, susţine Olteanu, care nu crede în beneficiile rămânerii în afara zonei euro.
„Găsesc neserioasă abordarea intrării în zona euro a unei economii necompetitive, dincolo de evidenţa faptului că o asemenea evoluţie nu ar fi acceptată de euro zonă. Ea ar fi contrară interesului public, nevoia convergenţei reale este stringentă, urmărirea atingerii unui nivel de convergenţă reală, alături de păstrarea indicatorilor de convergenţă nominală rămân obiective de politici ale următorilor ani, obiective nespectaculoase, dar esenţiale şi care nu pot fi înlocuite prin altele mai rapide, nu există substitut pentru creşterea de productivitate. Evaluarea unui calendar de asemenea politici, integrarea sa într-un roadmap, deducerea unui termen realist de aderare la euro din acestea sunt paşii rezonabili care urmează pentru România”, a declarat Olteanu.
Oficialul Băncii Centrale vede o discuţie serioasă şi importantă despre necesitatea intrării în zona euro cu o economie viabilă, ceea ce presupune fundamental bugete echilibrate şi competitivitate asigurate prin reforme structurale. „Relansarea discuţiei în această vară de către preşedintele României, care a făcut consultări cu primul ministru, cu guvernatorul Băncii Naţionale poate crea premisele unei asemenea construcţii instituţionale, prin reluarea activităţii comitetului interinstituţional de pregătire a trecerii la euro, prin implicarea stakeholderilor şi reluarea dezbaterii publice”, a mai spus reprezentantul BNR.
Guvernatorul Băncii Centrale, Mugur Isărescu, a declarat recent că România îndeplineşte toate cele cinci criterii de convergenţă nominală prevăzute de Tratatul de la Maastricht pentru aderarea la zona euro însă a adaugat că nu poate spune cu mâna pe inimă că suntem pregătiţi să facem acest pas. Schimbarea leului cu euro a fost prevăzută undeva în 2019 dar această dată nu a fost pe deplin asumată. Mişcarea nu este o simplă înlocuire a monedei naţionale cu cea comunitară ci este un fenomen mult mai complex pentru care o ţară trebuie să se pregătească ani de zile. Tratatul semnat în anii ’90 indică drept condiţii de aderare la moneda unică: stabilitatea preţurilor, sustenabilitatea poziţiei fiscale, convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung şi stabilitatea cursului de schimb. Mai exact, cele cinci criterii presupun menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a
dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro şi stabilitatea cursului de schimb. Din 2014, România a intrat în limitele acceptate de document însă nu este de ajuns. Acelaşi tratat vorbeşte şi despre durabilitatea convergenţei, concept puţin lăsat de izbelişte, dar readus în discuţie după problemele pe care UE le are cu Grecia, Spania, Portugalia, Italia sau Irlanda.
Şi ce trebuie să facă România de acum în colo? Nu se acceptă o îndeplinire accidentală, forţată sau temporară a criteriilor de convergenţă nominală ci se impune o durabilitate a lor. În plus, înainte de intrarea în zona euro, România trebuie să reducă decalajele dintre veniturile locuitorilor dar şi competitivitatea întreprinderilor. În două cuvinte, este nevoie de o continuare a reformelor care să ducă la creştere economică. Guvernatorul Isărescu a declarat că se impune continuarea procesului de privatizare sau restructurare a companiilor de stat, creşterea flexibilităţii şi a gradului de ocupare şi finalizarea liberalizării preţurilor administrate la energie. România încă ţine în braţe companii cu pierderi uriaşe, în special din zona mineritului şi energiei dar şi din industrie, cazul Oltchim. De asemenea, din raţiuni sociale, liberalizarea preţurilor la energie a fost lentă, astfel eliminarea
subvenţiilor la energie urmează să fie eliminată în 2017 iar la gaze în 2018.
Dezvoltarea României şi rămânerea în urmă sunt principalele probleme care împiedică adoptarea mai devreme a monedei euro. La PIB-ul pe capul pe locuitor suntem pe penultimul loc din Europa. Adică, nu suntem competitivi deloc. Ne lipseşte infrastructura iar distribuţia veniturilor este inegală în ţară. Bucureştiul, de exemplu, poate intra foarte bine în zona euro, pentru că firmele de aici generează aproape 50% din cifra de afaceri cumulată, în timp ce de la Galaţi în sus nu avem mai mult de 7-8%. Şi asta se reflectă în veniturile populaţiei. La infrastructură, suntem ultimii în Europa la kilometri construiţi. Asta înseamnă împovărarea bugetului companiilor şi lipsa de investiţii străine.
Cu Grecia, UE s-a fript. Ţara a intrat în zona euro şi apoi a început restructurarea economiei, cu consecinţele ei dureroase – şomaj, scăderea producţiei, neîncredere.
Pentru ceilalţi doritori de monedă euro, România, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Polonia şi Cehia, se doreşte un parcurs mai sinuos dar care duce la sănătate şi performanţă. Or, o zonă monetară unică nu este un loc potrivit pentru statele cu lipsă de competitivitate.
Ca să parcurgem tot paşii, uneori dureroşi ce ţin de restructurare, e nevoie de voinţă politică, potrivit gevernatorului Isărescu. Şi până în 2019 avem în faţă alegeri parlamentare şi locale, la anul, alegeri prezidenţiale în 2019, la care mai putem adăuga şi alegerile parlamentare şi locale din 2020.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.