„Bombă” în lumea ştiinţei: Acurateţea studiilor despre microplasticul din organism, pusă la îndoială

Nu există nicio îndoială că poluarea cu plastic a mediului natural este omniprezentă, însă efectele potenţiale ale microplasticelor asupra sănătăţii nu sunt clare.

În ultimii ani s-au intensificat cercetările în acest domeniu.

Particulele de micro- şi nanoplastic sunt minuscule şi se află la limita tehnicilor analitice actuale, în special în ţesutul uman.

Nu există nicio sugestie de malpraxis, dar cercetătorii au declarat pentru The Guardian că sunt îngrijoraţi.

Publicarea  rezultatelor de către grupuri cu experienţă analitică limitată a dus,  în unele cazuri, la rezultate pripite şi la neglijarea uneori a verificărilor ştiinţifice de rutină.

Studii contestate

The Guardian a identificat şapte studii care au fost contestate de cercetători, iar o analiză recentă a enumerat 18 studii.

Potrivit acesteia, nu au luat în considerare faptul că unele ţesuturi umane pot produce valori  de măsurare uşor de confundat cu semnalul dat de plasticul obişnuit.

Există o atenţie internaţională tot mai mare asupra necesităţii de a controla poluarea cu plastic.

Dovezile eronate privind nivelul de microplastic din organismul uman ar putea duce însă  la reglementări şi politici greşite.

Studiile recente de mare impact ridică şi întrebări cu privire la ceea ce se ştie cu adevărat astăzi.

Cât de îngrijoraţi ar trebui să fie oamenii cu privire la microplasticele din organismele lor?

 Articolul catalogat drept „glumă”

„Nivelurile de microplastic din creierul uman ar putea creşte rapid” a fost titlul şocant al unui studiu larg mediatizat în februarie anul trecut.

Publicată într-o revistă de prestigiu şi preluată de The Guardian,  analiza afirma că există o tendinţă de creştere a micro- şi nanoplasticelor (MNP) în ţesutul cerebral,  pe baza a zeci de autopsii efectuate între 1997 şi 2024.

În noiembrie, studiul a fost contestat de un grup de oameni de ştiinţă care au publicat o scrisoare, „Matters arising”.

„Studiul… pare să se confrunte cu probleme metodologice, cum ar fi controalele limitate ale contaminării şi lipsa etapelor de validare…”,  spun oamenii de ştiinţă.

„Articolul despre microplasticul din creier este o glumă”, a declarat dr. Dušan Materić, de la Centrul Helmholtz pentru Cercetări de Mediu din Germania.

„Se ştie că grăsimile produc rezultate fals pozitive pentru polietilenă.

Creierul are (aproximativ) 60% grăsime”. Materić şi colegii săi au sugerat că creşterea nivelului

de obezitate ar putea fi o explicaţie alternativă pentru tendinţa raportată în studiu.

„Acest articol este foarte slab şi se poate explica foarte uşor de ce este greşit”, a declarat Materić.

Prof. Matthew Campen, autorul principal al studiului, a declarat pentru The Guardian:

„(…)Ne aflăm pur într-o perioadă incipientă în care încercăm să înţelegem potenţialele efecte ale MNP asupra sănătăţii umane. Nu există o reţetă pentru a face acest lucru”.

Alt studiu contestat

Este vorba de un alt studiu, care a raportat  situația unor pacienţii cu MNP detectate în plăcile arterelor carotide.

Aceștia ar avea un risc mai mare de atacuri de cord şi accidente vasculare cerebrale decât pacienţii la care nu s-au detectat MNP. A fost ulterior criticat pentru că nu a testat probe martor prelevate în sala de operaţie.

Un alt studiu a raportat prezenţa MNP în testiculele umane,  dar alţi oameni de ştiinţă au avut o opinie diferită:

„Considerăm că abordarea analitică utilizată nu este suficient de robustă pentru a susţine aceste afirmaţii”, au spus ei.

Alte studii contestate includ două care raportează prezenţa particulelor de plastic în sânge. În ambele cazuri, cercetătorii au contestat criticile – şi un altul privind detectarea acestora în artere.

Un studiu care susţine că a detectat 10.000 de particule de nanoplastic pe litru de apă îmbuteliată a fost calificat de critici ca „fundamental nefiabil”.

O adevărată „bombă”

Aceste îndoieli constituie o adevărată „bombă”, spune Roger Kuhlman, care a lucrat anterior la Dow Chemical Company.

„Acest lucru ne obligă să reevaluăm tot ceea ce credem că ştim despre microplasticele din organism.

Se pare că, de fapt, nu ştim prea multe. Mulţi cercetători fac afirmaţii extraordinare, dar nu furnizează nici măcar dovezile obişnuite”, afirmă Kuhlman.

O metodă cheie de măsurare a masei MNP-urilor dintr-o probă  este Py-GC-MS,  care a fost supusă însă unor critici speciale.

„În prezent, aceasta nu este o tehnică adecvată pentru identificarea polietilenei sau PVC-ului din cauza interferenţelor persistente”. Concluzia apare în urma unui studiu din ianuarie 2025, condus de dr. Cassandra Rauert, chimist de mediu la Universitatea din Queensland, Australia.

„Cred că este o problemă în întregul domeniu”, a declarat Rauert pentru The Guardian. „Cred că multe dintre concentraţiile (de MNP) raportate sunt complet nerealiste”, a opinat ea.

„Nu este o critică la adresa (altor oameni de ştiinţă)”, a adăugat cercetătoarea. „Ei folosesc aceste tehnici pentru că nu avem la dispoziţie nimic mai bun.

Alte critici

„În prezent, nu există aproape nicio informaţie fiabilă disponibilă cu privire la distribuţia reală a microplasticelor în organism”, au scris oamenii de ştiinţă germani.

Studiu de revizuire a fost publicat în Deutsches Ärzteblatt, revista Asociaţiei Medicale Germane.

Astfel, îmbunătăţirea calităţii măsurătorilor MNP în corpul uman este importantă, spun oamenii de ştiinţă.

Rauert spune că sunt „absurde” tratamentele care pretind că elimină microplasticele din sânge – unele dintre ele sunt promovate la preţul de 10.000 de lire sterline.

„Aceste afirmaţii nu au nicio bază ştiinţifică”, a spus ea.

„Avem plastic în organism”

„Avem plastic în organism – cred că putem presupune asta”, subliniază Materić. „Dar dovezi concrete cu privire la cantitatea exactă încă nu există.

Experţii recomandă, de asemenea, evitarea alimentelor sau băuturilor care au fost încălzite în recipiente din plastic.

Rauert consideră că majoritatea MNP-urilor pe care oamenii le ingerează sau le inhalează sunt probabil eliminate de organism.

Rămâne esenţial să se clarifice incertitudinea cu privire la efectele MNP-urilor asupra sănătăţii noastre, mai spune ea.

„Ştim că suntem expuşi, aşa că vrem neapărat să ştim ce se întâmplă după aceea şi vom continua să lucrăm la asta, asta e sigur”, promite cercetătoarea.