Bruxellesul negociază cu SUA noua față a capitalismului secolului XXI

Pe 18 octombrie, UE și Canada au încheiat un acord de liber schimb, care prefigurează un asemenea acord cu SUA, în anii care urmează, ceea ce ar crea cea mai mare piață comercială din lume. Mizele sunt enorme: de la combaterea de către Occident a efectelor negative ale ascensiunii economice a Chinei, până impunerea unui nou model economic și chiar social pe cele două țărmuri ale Atlanticului. Criticii unui asemenea acord susțin că el ar duce la creșterea rolului politic al unor organisme și mai netransparente decât Comisia Europeană sau Consiliului European, că ar extinde infuența marilor companii multinaționale asupra statelor europene, cu posibilitatea modificării şi mai drastice a normelor pieţei muncii, finanţelor publice, salariilor şi asigurărilor sociale.

Întrebat de Liberation ce se va întampla dacă, spre exemplu, Canada și SUA, pe de o parte, și UE, pe de altă parte, vor impune norme contradictorii, precum, interzicerea de către europeni a importului de produse conținând organism modificate genetic, comisarul European pentru Comerț, Karel De Gucht raspunde:

”Dacă Uniunea ia o asemenea decizie, acele produse nu vor mai putrea fi importate. Punct. Curtea de arbitraj nu poate a tranșa asemenea conflicte, dar poate veghea la respectarea conținutului acordului. De exemplu, un producător canadian o poate sesiza, dacă argumentează că este victima aplicării neconforme a normelor prevăzute în acord. Dar dacă există un conflict între normele europene și cele canadiene, tribunalul nu va avea competențe. Uniunea va rămâne suverană în elaborarea normelor sale.

Cât despre posibilitatea ca, prin acorduri de liber schimb cu un impact uriaș, precum cel care se negociază cu SUA, Occidentul caută să impuna noile norme ale capitalismului secolului XXI, comisarul belgian are o poziție tranșantă:

”Ar fi mai bună o economie de piață bazată pe normele noastre sau pe normele chineze? Marea bătălie care se desfășoară acum este cea a normelor și a standardelor. Pentru aceasta considerăm acordul cu SUA foarte important: împreuna cu acordul cu Canada, acesta ne va oferi masa critică, peste jumătate din economia mondială, ceea ce ne va permite să eleborăm norme care au vocația de a deveni mondiale. Și vor fi norme ambițioase.”

Cum se negociază acest acord cu SUA, de o importanță uriașă pentru viitorul UE? De ce mandatul de negociere nu este public:

Comisarul de Gucht răspunde: ”Ministrul francez al Comerțului mi-a scris, în iulie, să fac public mandatul. Nu am nimic împotrivă, din contră, dar această decizie revine statelor și nu Comisiei: or, săptămâna trecută, în cadrul unei reuniuni la Luxemburg, statele s-au opus. Decizia nu este simplă, pentru că este suficienta opozitia unei singure țări pentru a fi respinsă. De altfel, chiar Franța este pentru votul unanim în materie comercială. Așadar, ministrul francez al Comertului nu se află în poziția cea mai bună pentru a cere aceasta publicare a mandatului de negociere.”

Cât despre libertatea de acțiune a Comisiei în spatele ușilor închise, în negocierea unor asemenea acorduri de liber schimb, comisarul european dorește să liniștească cetățenii, arătând cât de bine pus la punct este mecanismul de control, asemeni celui american.

”Aceleași documente sunt transmise Consiliului de miniștri și Parlamentului European, care pot exercita o adevărată monitorizare pe parcursul negocierilor, la fel cum se întâmplă în Statele Unite cu Congresul. Uneori există sentimentul că Comisia acționează de una singură. Nu este cazul: pentru toate negocierile comerciale trebuie să obținem mandat din partea Consiliului, mandat care este obligatoriu. Și, cu toate că nu sunt constrâns, am obiceiul să consult Parlamentul European chiar înainte de adoptarea acestui mandat de către statele membre.”