Bunicul elevului din Bistrița susține că bullyingul a declanșat atacul. Ce arată studiile despre premeditare

Bunicul elevului cercetat pentru atacul armat din Bistrița a detaliat istoricul școlar al nepotului său și a conturat profilul unui copil cu note foarte bune, dar vizat constant de acte de hărțuire, supus bullyingului. Potrivit declarațiilor sale, minorul a suportat marginalizări și agresiuni fizice din partea colegilor încă din clasa a treia, din cauza refuzului de a se asocia cu anumite grupuri din școală.

Familia a notificat oficial conducerea unității de învățământ în privința acestor episoade repetate de bullying. Mai mult, mama băiatului deține înregistrări ale discuțiilor purtate cu personalul didactic pentru a demonstra informarea școlii.

În dimineața incidentului, adolescentul a fost transportat la cursuri de către bunic, cu mașina familiei, iar starea sa de spirit era una calmă. Vestimentația atipică, alcătuită din cască, cagulă, genunchiere și cotiere, reprezintă de fapt echipamentul obișnuit al minorului pentru deplasarea pe bicicletă, ceea ce nu a ridicat suspiciuni bunicului. 

Bărbatul respinge categoric ipoteza premeditării și neagă existența unei liste cu ținte. Părinții au verificat dispozitivele electronice ale adolescentului, fără să descopere dovezi de radicalizare sau de violență. Astfel, bunicul pune incidentul pe seama neputinței sistemului de învățământ de a sancționa hărțuirea și crede că o nouă altercație matinală a declanșat atacul.

Profilul atacatorului școlar: Datele Secret Service

Fenomenul violenței extreme în școli prezintă tipare clare, analizate minuțios la nivel internațional. În Statele Unite ale Americii, Centrul Național de Evaluare a Amenințărilor (NTAC) din cadrul Secret Service publică studii aprofundate asupra atacurilor școlare direcționate.

Raportul „Protecting America’s Schools” demonstrează un fapt constant, validat prin datele culese din zeci de incidente. Atacurile nu izbucnesc spontan, ci sunt planificate cu atenție pe parcursul unor săptămâni sau chiar luni de zile. Mai mult, autorii își comunică intențiile în avans prin mesaje online, avertismente verbale către colegi sau schimbări bruște de comportament. Acest fenomen, definit de specialiștii americani drept „leakage” (scurgere de informații), apare în majoritatea cazurilor investigate, tinerii oferind indicii clare despre intențiile lor înainte de a acționa.

Statisticile arată un istoric de hărțuire fizică sau emoțională pentru un procent covârșitor dintre atacatori. Izolarea socială, percepția unei nedreptăți profunde și dorința de răzbunare pe anumite ținte specifice constituie principalii factori declanșatori. Potrivit datelor NTAC, agresorii acumulează frustrări în tăcere din cauza abuzurilor trecute cu vederea de adulți.

Un element esențial din analiza criminologică americană arată că actul extrem de violență apare de regulă imediat după un „eveniment catalizator”. Acest factor de stres final se traduce de cele mai multe ori printr-o umilință publică sau un conflict recent cu alți elevi. În acel moment de presiune maximă, tânărul vulnerabil simte epuizarea oricăror alte soluții de apărare sau de rezolvare a situației și trece la comiterea faptei. 

Paralela cu incidentul din Serbia

Cel mai grav precedent recent din proximitatea României a avut loc în Serbia, pe data de 3 mai 2023. Atunci, un elev de 13 ani a deschis focul la Școala Primară „Vladislav Ribnikar” din Belgrad. Acest atac s-a soldat cu moartea a nouă elevi și a unui agent de pază, alături de rănirea altor șase persoane. Aceeași vârstă o avea și copilul de la Bistrița în momentul incidentului armat.

Ancheta din statul vecin a scos la iveală elemente de interes criminologic direct comparabile cu suspiciunile din cazul de la Bistrița. Specialiștii au subliniat vârsta fragedă a agresorului, premeditarea detaliată a faptei și selecția atentă a unor persoane specifice. Poliția sârbă a descoperit că băiatul a planificat masacrul timp de o lună de zile. Deși familia din România neagă existența unui plan scris, atacatorul din Belgrad deținea o schiță exactă a școlii, desenată pe o coală de hârtie, și o listă nominală cu elevii vizați.

Spre deosebire de atacul cu arma albă de la Bistrița, elevul din Belgrad a utilizat două pistoale sustrase din seiful tatălui său, alături de mai multe sticle incendiare ascunse în rucsac. Modul de operare a demonstrat o execuție metodică. După epuizarea muniției, minorul a ieșit în curtea școlii, a apelat personal serviciul de urgență și a așteptat sosirea poliției. Legislația din Serbia nu a permis tragerea sa la răspundere penală din cauza vârstei sub 14 ani, o situație juridică similară cu limitele codului penal din România.

Rapoartele oficiale din Serbia au indicat ostracizarea socială drept factor determinant pentru recurgerea la un act extrem de violență. Băiatul suportase recent un transfer într-o altă clasă, unde a întâmpinat o atitudine ostilă și respingerea colegilor.

Izolarea constantă și eșecul integrării au transformat un elev descris inițial drept eminent într-un agresor fatal.

Paralela cu SUA: Cazul Oxford High School și semnalele ignorate

Un alt caz relevant pentru analiza avertismentelor ignorate de autorități s-a înregistrat în Statele Unite. În luna noiembrie 2021, la Oxford High School din statul Michigan, un elev de 15 ani a deschis focul, a ucis patru colegi și a rănit alți șapte. Analiza post-incident și rapoartele independente au scos la iveală deficiențe majore în capacitatea de reacție a instituției de învățământ și erori procedurale grave.

În timp ce familia din Bistrița acuză pasivitatea cadrelor didactice față de actele de bullying, administrația școlii din Oxford a ignorat semnale clare de alarmă de o cu totul altă natură. În zilele premergătoare masacrului, profesorii l-au surprins pe adolescent pe telefon, în căutare de muniție, și l-au văzut când viziona materiale violente. Chiar în dimineața atacului, un cadru didactic a descoperit pe banca băiatului un desen cu o armă, un glonț, o victimă plină de sânge și mesaje explicite precum „Gândurile nu se opresc, ajutați-mă” și „Sânge peste tot”.

Conducerea școlii din America a organizat o ședință de urgență cu părinții. Aceștia au refuzat să îl ia acasă pentru consiliere psihologică. Deși protocoalele de evaluare a amenințărilor impuneau precauție, consilierii școlari au permis întoarcerea elevului la cursuri. Omiterea unei proceduri de securitate de bază a fost fatală: nimeni din administrație nu a dispus verificarea rucsacului, locul unde minorul ascundea un pistol de calibru 9 milimetri.

Lecțiile din acest caz

Acest caz a demonstrat că lipsa de reacție la primele sesizări anulează orice șansă de prevenție. Totodată, a generat un precedent juridic istoric. Părinții atacatorului au primit condamnări la închisoare pentru ucidere din culpă, o premieră absolută în justiția americană. Instanța i-a găsit vinovați pentru ignorarea stării de sănătate mintală a fiului lor și pentru securizarea precară a armei din domiciliu.

Tragedia a forțat redefinirea standardelor de intervenție în școlile americane. Experții au subliniat, prin rapoartele ulterioare, că evaluarea corectă a amenințărilor necesită acțiuni imediate și intransigente din partea profesorilor și a conducerii.