Caleidoscop teatral de noiembrie

„Cum să nu te îndrăgosteşti de Paris?”

Joi 10 noiembrie şi vineri 11 noiembrie, de la ora 19.30, Maria Cassi va prezenta pe scena ArCuB spectacolul „Crepapelle”.

În jurul întrebării „cum să nu te îndrăgosteşti de Paris” prinde contur „Crepapelle”, spectacolul Mariei Cassi, cu colaborarea lui Lucio Diana. O italiancă vizitează Oraşul Luminilor, povestind cu un haz uluitor experienţa ei unică de acolo, cucerind publicul, punctând prin mimică şi gest fiecare întâmplare – fie ea comică sau emoţionantă. Descriind locuri şi întâlniri, actriţa conturează prin contrast tablourile a două oraşe: Paris şi Florenţa. Pitoreasca regiune Toscana şi sofisticatul Paris cu şarmul şi bulevardele lui, care fascinează mereu. Un oraş care surprinde mereu prin extravaganţă.

Singură în scenă, Maria Cassi creionează tipologii diferite, intrând cu o uşurinţă incredibilă în pielea mai multor personaje: un bătrân cerşetor, o femeie cochetă, şoferi de autobuz, copii şi vânzătoare. În periplul său, actriţa se transformă cu naturaleţe şi stârneşte râsul audienţei, interpretând la fel de bine atât în dialectul florentin, cât şi într-o franceză foarte… personală, cu puternice accente ironice. În plimbare prin cartierele elegante ale Parisului se opreşte în bistrouri şi prezintă alternativ în povestirea sa figuri de turişti din Toscana (caracterizati prin gestică excesivă, impertinenţă şi sarcasm) cu cele de francezi snobi, sceptici şi aroganţi. Ea creează astfel o carte poştală colorată, care surprinde publicul şi îl face să se prindă în joc.

Aşa cum a scris „Le Monde” după reprezentaţia de la „Théâtre du Rond Point” din Paris, interpretarea Mariei Cassi aminteşte de mari maeştri ai scenei, precum: Charlie Chaplin, Jerry Lewis, Jaques Tati sau Roberto Benigni. Artist complet (acrobat, clovn, mim şi autor de texte savuroase), Maria Cassi ne convinge încă o dată cu acest spectacol de incontestabila ei capacitate de a stârni hohote de râs.

Comedia „Crepapelle” ne aminteşte de importanţa de a râde, dar şi de a ne emoţiona. Muzica şi gagurile se împletesc cu sonorităţile dramatice care îmbogăţesc spectacolul. Interacţionând cu publicul şi împărtăşind cu cei din sală cele mai diverse stări, generoasa Maria Cassi este răsplătită la final cu ropote de aplauze.

Festivalul Toma Caragiu

Scenă din Revizorul, spectacol al Teatrului de Comedie

Între 9 şi 13 noiembrie, la Ploieşti, are loc prima ediţie a Festivalului „Toma Caragiu”, o trecere în revistă a unora dintre cele mai generoase şi longevive spectacole româneşti ale ultimului deceniu. Teatrul ce poartă numele ilustrului comedian va fi gazda marilor spectacole invitate: „Căsătoria” (Bulandra), „Inimă de câine” (Teatrul Naţional din Bucureşti), „Revizorul” (Teatrul de Comedie), Electra (Teatul Naţional din Sibiu), „Absolut!” (Teatrul ACT), „joi. Mega. Joy” şi „Gaiţele” (Teatrul Odeon), „Trei surori” (Teatrul din Ploieşti).

Festivalul are ca selecţioner unic pe apreciatul critic de teatru Marina Constantinescu, aşa încât, în cadrul festivalului, va fi şi secţiunea „Nocturne”, destinată spaţiilor teatrale neconvenţionale, cu cinci producţii independente, cu două spectacole de teatru-improvizaţie.

Oana Pellea în „Vocea umană”

Oana Pellea în Vocea umană. Foto Maria Ştefănescu

O generoasă şi umană declaraţie de dragoste.

O femeie – un bărbat – o iubire… Sau poate nu.

O iluzie? O minciună? Durere, fericire, speranţă, iar durere…

un telefon care tace… sau sună…

bărbatul vorbeşte, ea îl aude şi sufletul ei devine sonor – VOCEA UMANĂ.

Vocea Oanei Pellea de data asta.

Teatrul „Metropolis” vă aşteaptă la avanpremieră, luni, 14 noiembrie, şi miercuri, 16 noiembrie, la ora 19.30, la premiera spectacolului „Vocea umană”, de Jean Cocteau, în regia semnată de Sanda Manu.

Ce înseamnă „vocea umană” de Jean Cocteau pentru Oana Pellea…

„Câteodată e vorba despre teatru. Câteodată e vorba despre puţin mai mult…

O întâlnire cu o partitură aproape imposibilă şi o reîntâlnire după 26 de ani cu PROFESOARA MEA în ale actoriei şi nu numai – Doamna Sanda Manu.

O reîntoarcere la «ŞCOALĂ». Studiu. O îndrăgostire de un text important şi afirmarea unei iubiri faţă de un mare artist şi pedagog. Un serios «te iubesc» ce se regăseşte şi în text îi este adresat Domniei Sale.

A te arunca în gol fără plasă. o voluptate descoperită de curând…

50 de minute… deasupra lumii faţă în faţă doar cu…

Mă simt ca un artist instrumentist. O partitură ce îmi oferă ocazia de a sonda limitele şi posibilităţile instrumentului artistic numit Oana Pellea.

Nu îl consider un spectacol de teatru, ci un laborator.

Spectacolul este un credo artistic”, mărturisea Oana Pellea.

„Mă reîntâlnesc cu mica mea studentă după 26 de ani de când a părăsit facultatea. Mă reîntâlnesc cu actriţa clovn, actriţa furtună, actriţa excentrică, actriţa elaborată, într-un cuvânt cu actriţa celebră. Repetiţiile au fost un Dar. De fapt un Lux. N-am cum să explic în vorbe… Mă pândeşte mereu complexul Cordeliei, fiica lui Lear. Acolo unde este iubire nu e nevoie de vorbe. Concluzia mea în privinţa repetiţiilor?… Sau concluzia piesei?… sau amândouă. Francezii zic «aimer malgré que». Adică «a iubi în ciuda faptului»”, se destăinuia profesoara Sanda Manu.

Premierele Teatrului „George Ciprian”

Teatrul „George Ciprian” din Buzău organizează, în perioada 11-20 noiembrie, o microstagiune pe scena Teatrului „Nottara” din Bucureşti, marcând, cu acest prilej, 15 ani de la primul gong al primului teatru de proiecte din România. Vor putea fi vizionate trei premiere şi trei dintre cele mai apreciate spectacole jucate mai mult cu casa închisă.

Luni, 14 noiembrie, ora 19.30, premiera cu „Moştenirea norocului (Savarine cu rom)”, de Thanasis Papathanasiou şi Mihalis Reppas, traducerea: Athena Demetriad. O comedie spumoasă despre cum se poate pune mâna pe o avere nemuncită, ci… moştenită… Situaţii ilare, atitudini cinice şi nenumărate peripeţii. Actriţe frumoase şi actori cu farmec într-un spectacol în care sarcasmul şi veselia sunt la mare preţ! Cu: Ovidiu Cuncea, Giliola Motoi, Silvia Năstase, Luminiţa Erga, Marcelo Cobzariu, Luciana Popa/ Adina Tăşchină.

O altă premieră, „Taxi blues” de Ana-Maria Bamberger, aduce pe scenă povestea regelui Lear într-un context cu totul inedit; un mare actor român este exilat în Germania, unde îşi petrece viaţa la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta îl face între a juca rolul regelui Lear în România şi A Fi Lear în Germania. Vineri, 18 noiembrie, ora 19.00. Regia şi ilustraţia muzicală: Dan Tudor. Cu Marius Bodochi şi Dan Tudor. Vă veţi putea bucura de un spectacol cu trăiri şi stări extreme, interpreţii celor două roluri fiind ei înşişi doi artişti diferiţi ca structură, dar compatibili cu ideea spectacolului.

În „Boul şi viţeii” de Ion Băieşu, actorii dau naştere unei comedii spumoase ce are ca subiect relaţia copiilor cu părinţii, o privire ironică asupra trecerii prin viaţă… Trei tineri actori buzoieni: Diana Iarca, Marina Neagu, Dragoş Dumitru, alături de actorii Teatrului „Nottara”, Sorin Cociş şi Alexandru Mike Gheorghiu, vă vor încânta, sâmbătă, 19 noiembrie, ora 19.30, în această montare semnată de Alexandru Jitea.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”

„Adevăr sau iluzie – chiar contează”, se întreba dramaturgul piesei Edward Albee. O noapte ca oricare alta. O petrecere târzie. Cu whisky şi brandy, jocuri şi glume, flirturi inofensive, poveşti amuzante, dans, secrete murdare, cărţi, beţie, ratare, voie bună, cruzime, provocări violente, adevăr, iluzie, frică… Martha şi George vă aşteaptă sâmbătă, 12 noiembrie, la ora 19.00, la Teatrul „Nottara”, Sala George Constantin.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?” este una dintre cele mai amuzante şi mai tulburatoare radiografii ale mitului „familiei perfecte”. George, profesorul de istorie, şi Martha, exuberanta sa soţie şi fiica şefului universităţii, se întorc acasă după o petrecere. Dar noaptea abia începe, iar publicul devine prizonier în casa celor doi şi martorul unui şir de „jocuri şi glume”, în care barierele anduranţei vor fi testate, iar demonii vor ieşi la lumină. Pentru că Martha i-a invitat la ei acasă pe nou-veniţii în campusul universitar, blondul Nick şi naiva lui soţie, Honey. Ceea ce urmează va demonstra că nimic nu e mai irezistibil şi mai terifiant decât cruzimea şi că adevărul şi iluzia pot spune uneori aceeaşi poveste.

Producţia, dublu nominalizată la Premiile UNITER în 2009 (Cel mai bun debut – Florina Gleznea şi Ionuţ Grama), beneficiază de cea mai tânără distribuţie. Un spectacol de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc. Din distribuţie fac parte Florina Gleznea, Ionuţ Grama, Sînziana Nicola, Emil Mandanac.

Un regal oferit de Horaţiu Mălăele

Podu’, o farsă a existenţei absurde

Destine frânte. Trei destine, trei poveşti de viaţă, trei tipologii. Spectacolul, „Podu'”, regizat de Horaţiu Mălăele, după textul „Podul sinucigaşilor”, de Paul Ioachim, aduce în faţa publicului o temă mai puţin abordată în trecut: sinuciderea. Poate fi vizionat marţi, 14 noiembrie, ora 20.00, la Palatul Naţional al Copiilor.

Spectatorii urmăresc, timp de o oră şi jumătate, un spectacol plin de savoare şi umor, în care un intelectual neînţeles, interpretat de Horaţiu Mălăele, un îndrăgostit, rol jucat de George Ivaşcu, şi o artistă – Meda Victor – „stau la coadă în faţa morţii”. Personajele se întâlnesc pe „podul sinucigaşilor”, unde aşteaptă un tren care să le pună capăt zilelor, şi fac haz de propria lor neputinţă. Ideea sinuciderii celor trei personaje, care îşi povestesc propriile drame, nu se concretizează, pentru că, de fapt, nici unul dintre ei nu vrea să moară cu adevărat. Este de fapt esenţa piesei, care îl face pe spectator să plece spre casă cu ideea că există întotdeauna speranţa şi motivaţia pentru care viaţa merită să fie trăită.

Îndrăgostitul – bizarul şi logicul metrolog – a fost abandonat de iubita lui pentru alt bărbat mai înalt, mai frumos şi puternic. Deşi lua vitamine cu regularitate, pentru menţinerea tonusului, nimic nu l-a ajutat să îşi recâştige iubita, aşa că a decis să meargă pe pod.

Cel de-al doilea personaj care alege podu’ este o tânără care a picat examenul la actorie şi, spune ea, a fost „călcată în picioare de toată lumea”.

Al treilea personaj este un intelectual nefericit, „copilul secolului”, ale cărui creaţii literare absurde sunt de neînţeles.

Toţi trei aşteaptă „trenul morţii”. Deşi ţine un ceas în mână şi socoteşte minutele care se scurg până la momentul morţii, îndrăgostitul e primul care dă bir cu fugiţii. Artista vede în intelectual un posibil iubit, care, în aceste condiţii, zăreşte o speranţă pentru reuşita operei lui.

„Podu'” este un regal actoricesc, de la care plecăm cu ideea că există, întotdeauna, o şansă şi o speranţă pentru care viaţa merită a fi trăită, fie măcar din curiozitatea de a ştii ce se întâmplă mâine.

Ca şi cum…

Scenă din spectacolul lui Stephanie Thiersch

Cu acest spectacol strălucitor „As If (We Would Be)”, Stephanie Thiersch dovedeşte că aparţine liniei de frunte a coregrafiei germane. Ea a produs împreună cu compania „Mouvoir”, pe care a înfiinţat-o, spectacole, filme şi instalaţii ce au fost prezentate în toată Germania, precum şi la Paris, Roma, Lisabona, Helsinki, Singapore, Costa Rica, Djakarta, Tokyo. „Este un apel către un simţ al percepţiei pe mai multe niveluri, care concentrează atenţia pe corpuri şi condiţii niciodată localizate cu acurateţe, dar care aspiră să-şi depăşească propriile locaţii demarcate”, declara ea. Spectacolul de teatru-dans poate fi vizionat în 15 noiembrie la Teatrul Naţional „Lucian Blaga” din Cluj. Nu se întâmplă nimic, combinaţii secrete ne determină starea sufletească: comunicare nonverbală. Ultima creaţie pentru 7 dansatori a coregrafei Stephanie Thiersch şi a artistei media Angela Melitopoulos se axează pe mimică: imitaţie, adaptare la structuri, deghizare, sărituri, transformare în persoane invizibile şi ieşite din tipare. Dacă rutina şi invenţia monopolizează discursul şi mişcarea, mimetismul modelează graniţele dintre individ şi grup într-o lume guvernată de reguli şi reinventată fără încetare. Cei aleşi să pătrundă şi să negocieze cad pradă secretelor publice. Scena devine un tărâm al făgăduinţei care observă naşterea dramei într-o lume plină de disimulări.

O premieră furtunoasă

O premieră furtunoasă

Valentin Teodosiu şi Adriana Trandafir revin astăzi pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, în „O premieră furtunoasă”. Comedia muzicală este regizaă de Cezar Ghioca, după piesa „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale. Din distribuţie mai fac parte actorii Alexandru Lulescu, George Enache, Mirela Boureanu, Nae Alexandru, Paul Tălăşman, Cristian Simion, Marcel Horobet, Oana Ghioca, Daniela Cristea, Ortansa Stănescu, George Ioan Hodor. Spectacolul va fi susţinut sâmbătă şi duminică de la oră 19.00, la Sala Savoy a Teatrului „Constantin Tănase”. Cu Baletul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” (Coregrafia, Cornel Popovici, solişti: Raluca Ştefănescu, Antoaneta Paraschiv şi Valentin Roşca). Muzica îi aparţine lui Marius Ţeicu.

„Domnişoara Iulia” vă aşteaptă la o întâlnire

Luni, 14 noiembrie 2011, la ora 11.00, la barul Hotelului „Ramada Majestic”, în cadrul proiectului „Ne auzim la Majestic”, va avea loc audiţia cu public a spectacolului „Domnişoara Iulia” de August Strindberg.

Premiera radiofonică va fi difuzată joi, 17 noiembrie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural.

Această dramă cu două personaje principale, care se consumă într-un timp foarte scurt, însă cu reverberaţii simbolice (Noaptea de Sânziene), îşi dovedeşte după mai mult de 120 de ani de când a fost scrisă nu numai actualitatea, ci şi modernitatea. Pe lângă faptul că August Strindberg anunţă în mod evident expresionismul, el are abilitatea de a distruge într-o manieră personală, uneori imprevizibilă, o serie lungă de convenţii. În teatrul modern limitele dintre genuri (dramă, comedie) nu mai există, modalităţile de abordare interpretativă devenind, parcă prin compensaţie, cât se poate de diversificate. Aspectul este evident şi în „Domnişoara Iulia”, oricât s-ar crede că piesa din 1888 este „datată” în perioada naturalismului. Aşa încât între plâns şi râs, între răsfrângerea dramei profunde şi deriziune, între cinism şi ridicol, paşii sunt uneori infimi, mai ales pentru spectatorul de astăzi. Legătura amoroasă născută dintr-un capriciu în Noaptea de Sânziene declanşează în „Domnişoara Iulia” criza care scoate la lumină, în pură accepţie naturalistă, ereditatea încărcată, sentimentul inferiorităţii sociale, contradicţiile sufleteşti ale eroilor. Legătura dintre valetul Jean şi contesa Iulia, inacceptabilă în spiritul conservatorist al epocii, este o iubire tulbure, în care aspiraţia se loveşte de zidul regretului.

Într-o nouă traducere, realizată de Viorel Vizureanu, montarea radiofonică, reprezentând debutul lui Liviu Lucaci în calitate de regizor de teatru radiofonic, păstrează în bună parte atmosfera de pe scenă. Spectacolul marchează totodată debutul la teatrul radiofonic al tinerilor actori Şerban Gomoi, în rolul lui Jean şi Sorina Ştefănescu, Kristin.

Liviu Lucaci a realizat un spectacol admirabil, de un echilibru perfect, ştiind să pună la locul potrivit accentele, să creeze eficient relaţiile de joc dintre actori. Spectacolul s-a jucat cu succes la Teatrul de Comedie din Bucureşti începând din septembrie 2009.

Actriţă aflată la deplina maturitate artistică, Delia Nartea creează în „Domnişoara Iulia” un personaj memorabil prin capacitatea de a exprima cele mai fine nuanţe ale psihologiei atât de complexe a eroinei lui Strindberg. De la trufie la umilinţă, de la simplul joc erotic la pasiune, de la încredere la suspiciune, de la iubire la ură, de la momentele de detaşare cinică la revărsarea subconştientului, de la visare la calculul meschin, de la lumină la întuneric, în umbra simbolică a Nopţii de Sânziene, actriţa parcurge cu un firesc desăvârşit şi totodată cu o expresivitate aparte drama personajului. Şerban Gomoi creează la rândul său un personaj cu relief puternic, accentuând complexul inferiorităţii trăit de valet, dar şi rafinamentul servitorului stilat care îşi asumă la început situaţia fără a se complica, pentru a deveni apoi tiranic şi cinic în dorinţa sa absurdă de a-şi depăşi condiţia socială, umilind-o pe tânăra contesă.

Regia artistică: Liviu Lucaci şi Vasile Manta. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Regia tehnică şi muzicală: Mihnea Chelaru.