Cămin cu ploșnițe și gândaci, fete pozate la duș și joburi care nu vin. Ce trăiesc, de fapt, tinerii în studenție

Căminul, ales de nevoie. „Nu-mi permiteam să-mi iau o chirie în București”

Pentru mulți studenți care vin din alte orașe, căminul nu este o alegere de confort, ci una de buget. Acesta a fost și cazul Elenei Podaru, venită din Botoșani la București.

„Deci eu, fiind din Botoșani și fiind proaspăt, semiproaspăt ieșită de pe băncile liceului, nu-mi permiteam, la momentul respectiv, să-mi iau o chirie în București și, de nevoie, am ales să stau la cămin”, a spus Elena Podaru.

Am vorbit despre lucrurile pe care un student ar trebui să le aibă cu el când se mută la cămin. Lista este mai lungă decât pare la prima vedere. Frigiderul, plita electrică, cuptorul cu microunde, produsele de curățenie, aeroterma și ventilatorul pot deveni aproape obligatorii.

„Și, dacă se poate, și un boiler pentru apă caldă. Sau un lighean”, a spus Elena Podaru.

O altă problemă despre care am discutat a fost cea a gândacilor.

„Acid boric cu ou și cu mălai. Rețeta dată de mama. Mulțumim! Pusă la colțurile camerei sau sub frigider, sau în zone mai întunecate, unde își fac veacul gândacii”, ne-a sugerat Elena ca metodă de buget pentru a scăpa de insecte.

Pe lângă gândaci, am vorbit și despre igrasie, ploșnițe, mobilier vechi, saltele rupte sau camere în care studenții nu știu exact ce vor găsi până ajung cu bagajele la ușă. În unele situații, studenții au ajuns să văruiască singuri camerele sau să repare mobilierul cum au putut.

Lipsa de siguranță și intimitatea, printre cele mai mari probleme

Dincolo de condițiile materiale, una dintre cele mai grave probleme discutate în podcast a fost lipsa de siguranță. Am povestit despre situații în care fete din cămin au spus că au fost pozate la duș sau s-au simțit urmărite.

„Da, a fost o problemă la nivel de complex de cămine, legat de siguranță. Și încă din anul întâi, când erau anumiți, să zicem, prădători care ajungeau în căminele respective și fetelor le era frică să iasă din cameră”, a spus Elena Podaru.

Am discutat și despre posibilitatea montării unor camere video la intrarea în băi, nu în interiorul acestora. Ideea ar fi ca, în cazul unor incidente, să poată fi verificat cine a intrat în acel spațiu într-un anumit interval.

„Însă am asistat la câteva discuții pe grupurile de cămin în care nici fetele și nici băieții nu erau de acord cu această măsură impusă. Din păcate”, a spus Elena.

În podcast am vorbit și despre oameni străini care ajungeau în zona căminelor sau chiar în interiorul lor.

„Mă uitam la un serial (n.red: în camera de cămin). Eram la birou și auzeam un foșnet. Și mă uit, dau așa puțin capul înspre stânga și văd o pungă care se mișcă sus-jos. Și mi-am dat seama, mi-am dat din nou puțin capul și era un individ într-o situație indecentă. Și am zis nu. Am sunat o prietenă care era și ea în București și am început amândouă să-i spunem că sunăm la poliție, că nu știu ce. Și, într-un final, a plecat, dar după vreo 10-15 minute”, a povestit ea.

O altă problemă este furtul. Am vorbit despre haine dispărute și obiecte furate din camere. În astfel de condiții, studenții ajung să nu mai lase camera descuiată nici când merg până la baie.

„Niciodată camera descuiată. Niciodată”, a spus Elena Podaru.

Cu toate acestea, Elena spune că experiența de la cămin a avut și părți bune. Prieteniile formate acolo au contat mult.

„Măi, sincer, a fost o experiență pe care n-aș da absolut nimic în lume, mai ales perioada de cămin, cu bune, cu rele, cu plânsete, cu râsete. A fost o perioadă de neînlocuit, pur și simplu”, a spus ea.

După facultate, începe lupta pentru un job

Am discutat și despre ideea, des întâlnită, că tinerii nu vor să muncească. Elena spune că această afirmație nu reflectă realitatea.

„E total falsă. Tinerii vor să muncească”, a spus Elena Podaru.

În lipsa unui job în domeniu, Elena a fost nevoită să lucreze în HoReCa pentru a putea rămâne în București. Ea spune că nu a fost o alegere făcută din pasiune, ci din nevoie.

„Eu asta am făcut. Ca să supraviețuiesc în București.”

Primul ei job în domeniu nu a corespuns cu descrierea din anunț. Elena a spus că doar o mică parte din ce i se promisese se regăsea în activitatea reală. Programul de lucru a fost o altă problemă. Elena a spus că a lucrat în weekenduri, în zile de concediu și până târziu în noapte.

„Am în cap frecvent ce spunea o colegă: «Păi voi nu știți că sâmbăta și duminica aici nu există?»”, a mai spus ea.

La finalul discuției, concluzia a fost că viața la cămin nu trebuie prezentată doar în culori frumoase. Poate aduce prietenii, independență și amintiri, dar vine și cu multe probleme pe care viitorii studenți ar trebui să le cunoască din timp.