Ștefan cel Mare, luat ostatic la Putna de moldovenismul Kremlinului

La 10 iulie 2026, când Mănăstirea Putna marca 560 de ani de la punerea pietrei de temelie, amazoana moldovenismului primitiv pro-rus din R. Moldova, Victoria Furtună, a distribuit un videoclip care o arăta depunând flori la mormântul lui Ștefan cel Mare. Marcajul de pe imagini sugera că filmarea aparține acelei zile. Mănăstirea a intervenit dur și a precizat că secvențele fuseseră realizate la 2 iulie 2025, fără acordul său.

Nu este o simplă neglijență de montaj. Este o operațiune simbolică specială. Un politician monopolizează prestigiul unui loc sacru, autoritatea unui domnitor și emoția unei aniversări, apoi le lipește de propriul proiect. În mesajul inițial, Furtună vorbea despre moldovenii de la est și vest de Prut, despre același neam și despre „Moldova Mare” născută sub sceptrul voievodului. Formula pare patriotică, dar mută discret sensul istoriei, iar Ștefan nu mai este un reper al istoriei românilor, ci certificatul unei națiuni moldovenești separate, întinse simbolic peste frontierele României și Ucrainei.

Aici începe folosirea politică a memoriei. Nu prin negarea eroului, ci prin confiscarea lui. Scopul nu este să explice trecutul, ci să-i folosească autoritatea pentru o identitate politică actuală, utilă celor care vor să despartă cele două maluri ale Prutului.

Frontul propagandistic rus

Moldovenismul promovat de Rusia nu cere neapărat iubire pentru Moscova. Îi este suficient să producă neîncredere față de România, să prezinte identitatea românească drept amenințare și apropierea europeană drept pierdere a rădăcinilor. Este o tehnică veche, moștenită din ingineria identitară sovietică. Mai exact separi aceeași limbă și aceeași memorie în două popoare, apoi te prezinți drept protectorul celui pe care tocmai l-ai izolat.

Ștefan cel Mare este ideal pentru această construcție. Are prestigiu, încărcătură religioasă și recunoaștere pe ambele maluri ale Prutului. Folosindu-i chipul, propaganda evită să vorbească direct despre interesele Rusiei. Vorbește despre credință, demnitate, strămoși și hotare. Mesajul geopolitic este ascuns într-un ambalaj afectiv.

Contextul politic nu poate fi ignorat. Uniunea Europeană a inclus-o pe Victoria Furtună pe lista sancțiunilor, arătând că a primit sprijin semnificativ de la Ilan Șor și de la Blocul Victorie/Pobeda, structură lansată de serviciile de spionaj de la Moscova. Acest fapt arată ecosistemul în care asemenea narațiuni sunt cultivate, multiplicate și transformate în instrument electoral.

În 2017, Vladimir Putin îi oferea lui Igor Dodon o hartă a Moldovei istorice. Simbolul era același, și anume trecutul folosit pentru a contesta prezentul.

Putna refuză falsificarea memoriei

Reacția Mănăstirii Putna contează fiindcă a refuzat neutralitatea comodă. Lăcașul a spus că echipa a filmat fără permisiune și, când a fost oprită, a pretins că realizează imagini private, ca niște excursioniști. Mănăstirea a reamintit și inscripția urnei aduse la Serbarea din 1871, mai exact faptul că Ștefan este „apărătorul existenței române”.

Precizarea sparge decorul propagandistic.Kremlinului, iar mormântul voievodului nu este fundal electoral. Prezentând imagini vechi sub data unei aniversări noi, manipularea fabrică prezență, continuitate și legitimitate.

Rusia exploatează asemenea episoade deoarece războiul identitar costă puțin și produce divizare durabilă. Nu trebuie să convingă pe toată lumea. Este suficient să mențină confuzia, să transforme istoria într-o ceartă și România într-un adversar imaginar.

Răspunsul nu poate fi o propagandă în oglindă, ci rigoarea, implicând date corecte, surse, context și instituții care își apără simbolurile. Ștefan cel Mare nu are nevoie să fie salvat de Europa sau de Rusia. Nu trebuie redus la sigla unui partid și la alibiul unei politici străine.