Statul nu este decât o persoană juridică formată de către toți cetățenii, în respectul legislației în vigoare. România, după 1990, a intrat într-un derapaj al eficienței legii și drepturilor sensibil apropiat regimului anterior.
In plan intern persoana juridică statul român este realmente dereglementată având în vedere lipsa filtrelor de legalitate din instituții publice din spectrul marelui jaf al bugetului.
In plan extern persoana juridică implică un mandat care deseori este nelegitim prin aceeași lipsă de transparență a unor acțiuni precum împrumuturile sau contracte nesustenabile.
In aceste condiții tipice unei dictaturi românii asistă fără capacitate de exercițiu la blocarea îndatorării pentru a menține un sistem fără un cod administrativ eficient, pentru asigurarea continuității pensiilor speciale și pentru alte cheltuieli care nu sunt compatibile unui stat de drept.
Persoana juridică statul român nu are un cadru unitar de reacție , culpele funcționarilor, de la miniștri la purtători de cuvânt, aflându-se sub protecția unei inerții tipice organizărilor mafiote.
In acest uriaș mecanism al fraudării statului Justiția, ea însăși unul din stâlpii stabilității și ordinii, nu este punctual reglementată, infracțiunile procedurale, în serviciu, fiind deja un atribut al „autorității”.
Statul român nu este însă acea persoană juridică aptă să suporte delapidările, gestionarea frauduloasă, încălcarea normelor de drept pentru simplu fapt că toți cetățenii fac parte din această entitate legal constituită.
Separarea puterilor în stat este în fapt regularizarea și strictețea care ar trebui să le guverneze funcționarea. In România lucrurile stau diferit, existând platforma cu aparențe legale a unor uriașe categorii să opereze în numele statului când în fapt sunt în joc propriile interese.
In numele și pe seama statului român cetățenii nu mai au niciun cuvânt de spus, ei fiind chiar acționarii, rolul lor fiind uzurpat de către funcționarii angajați să îi reprezinte.
Statutul funcționarilor statului trebuie de urgență revizuit și supus eficienței legii în exercitarea unor mandatelor.
Până atunci, statul român, prin interpuși, este un uzurpator al Constituției și legislației generale.