Cannes, între filme de autor şi dive pe covorul roşu

Aşa cum se prezintă festivalul până acum, îi va fi dificil juriului de la Cannes, condus de Robert De Niro, să decidă.

Un moment delicat la Festivalul Internaţional al Filmului de la Cannes a fost apariţia lui Bernardo Bertolucci într-un scaun cu rotile. El şi-a dedicat Premiul „Palme d’Or de onoare” lui Woody Allen, prezent în sală, lui Robert De Niro, prezent pe scenă, ovaţionat îndelung, dar şi „tuturor italienilor care mai au forţa să lupte, să critice şi să se revolte”.

Aplauze şi „buuuu”

Scenă din The Tree of Life

Astăzi este ziua celui mai frumos film, cum a fost numit de critica franceză „The Tree of life”, cu Brad Pitt, care este şi producător, peliculă regizată de Terrence Malick, unul dintre favoriţii la Palme d’Or. Aplauze şi „buuuu” (fluierături) la finalul primei proiecţii a celui mai aşteptat film din concurs. Plină de imagini sugestive, pelicula narează povestea unei familii din anii ’50, din Midwest, o călătorie de la inocenţa copilăriei la deziluzia vârstei adulte, de fapt, povestea unui suflet care se simte pierdut într-o lume modernă, conţinând şi referiri biografice din viaţa regizorului. Pelicula este un fel de rugăciune către un dumnezeu ascuns, plină de citate biblice, acompaniată de muzică clasică.

Brad Pitt şi Jessica Chastain, protagonista filmului The Tree of Life

„Filmul uneşte macro şi microcosmosul, iar rezultatul surprinde prin genialitate”, spunea Brad Pitt în timpul conferinţei de presă, continuând: „Am avut nenumărate dezbateri teologice pentru a demonstra că religia creştină reflectă spiritualitatea universală şi pentru ca toţi spectatorii acestei lumi să poată să înţeleagă”. Partenerul său de ecran, apreciatul actor Sean Penn, a fost asaltat de către jurnalişti şi public. Controversatul, nonconformistul, dar extrem de talentatul actor american Sean Penn are o filmografie extrem de bogată, care i-a adus faima de a fi unul dintre cei mai apreciaţi şi plini de har actori ai generaţiei sale, remarcându-se în mod deosebit în rolul Jimmy Markum din filmul „Mystic River” pentru care a câştigat un premiu Oscar şi un Glob de Aur. De asemenea, a mai fost nominalizat de trei ori la premiile prestigioasei Academii Americane de Film pentru rolurile din filmele „I am Sam”, „Dead Man Walking” şi „Sweet and Lowdown”, cucerind totodată, în anul 1997, şi Palme d’Or la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes pentru prestaţia sa remarcabilă din pelicula „She’s so Lovely”.

Sean Penn urcând pe covorul roşu

Meritele sale deosebite nu se opresc însă la cariera de actor, Sean Penn debutând cu succes şi în lumea selectă a regiei cu filme precum „The Indian Runner”, „The Crossing Guard”, „The Pledge” şi recentul nominalizat la Oscar pentru cel mai bun montaj „Into the Wild”.

Brad Pitt a fost însoţit pe covorul roşu de Angelina Jolie. Toată lumea a stat cu ochii pe Sean Penn, celălalt protagonist al filmului, ca să vadă dacă vine singur sau însoţit. Şi asta pentru că, de câtva timp, se spune că actorul ar avea o relaţie cu frumoasa Scarlett Johannson.

Pokerul lui Jack

Johnny Depp, un pirat la Cannes

Johnny Depp a fost actorul cel mai aşteptat pe Croisette. Îmbrăcat cu o haină albă, Depp a afişat un aspect mai sobru decât de obicei. Ovaţionat de fanii săi, el a părut sâcâit de strigătele neîntrerupte, la braţul lui Penelope Cruz, partenera sa din „Piraţii din Caraibe”, cel de-al patrulea film al seriei, prezentat în afara competiţiei. „Pe ape şi mai tulburi”, cea de a patra serie, reuşeşte să surprindă prin noile aventuri în lumea împrumutată din parcurile de distracţie ale lui Disney. Un film spectaculos vizual, dar într-un fel comercial. Vorbind despre Penelope Cruz, care deşi era însărcinată în timpul filmărilor a executat loviturile de sabie cu mişcări la fel de seducătoare ca şi decolteurile rochiilor pe care le-a purtat, regizorul Rob Marshal a mărturisit că nu şi-a putut închipui o altă actriţă în rolul Angelicăi.

Toată lumea bună de la Cannes a ţinut să asiste la premieră, ba chiar şi Robert De Niro şi Jane Fonda.

Depp va face un exerciţiu de muzică. Ca un mare iubitor al rockului, colaborează cu Steven Tyler, celebrul cântăreţ de la Aerosmith. „Steven este un personaj pe care îl admir de mult, iar ideea de a compune melodii alături de el e un vis pe care îl am de-o viaţă. Mi-ar plăcea să pot să-l interpretez pe Tyler într-un film biografic”. Dragostea pentru muzică nu este nouă. Depp a fost chitarist alături de Iggy Pop şi Eddie Vedder, conducătorul formaţiei americane de rock, Pearl Jam. În plus, Jack Sparrow, personajul interpretat de actorul american în „Piraţii din Caraibe”, este inspirat de Keith Richard, legendarul chitarist de la Rolling Stones.

O poveste ca în „Pinocchio”

Fraţii Dardenne cu actriţa Cecile de France

Un alt film în competiţie, „Băiatul cu bicicleta”, este băiatul care îşi caută tatăl, din dorinţa unui loc cald unde ar putea să găsească linişte şi protecţie. Un băieţel fără acoperiş, abandonat de tată, necruţător cu gesturile şi cu gândurile, pentru că jungla în care a crescut nu i-a dat dreptul să aleagă. Fraţii Jean-Pierre şi Luc Dardenne se întorc la Festivalul de la Cannes, unde au fost premiaţi de două ori cu Palme d’Or şi o dată pentru scenariu, cu această peliculă senină, mai optimistă decât cele precedente. Alături de Cyril, băiatul pe bicicletă, Dardenne a imaginat o figură feminină, Samantha, coafeza care acceptă de a avea grijă de băieţel în weekend, fără niciun gând precis, ci, pur şi simplu, pentru că asta şi-a dorit. Cinematograful este făcut şi el din mistere. Pentru a o interpreta regizorii au numit-o pe Cecile de France, o actriţă pe val. „Am făcut-o să cadă de 18 ori în genunchi de pe bicicletă şi nu a vărsat nicio lacrimă. Acum ea face parte din familia noastră. Thomas Doret, cel care îl interpretează pe puştiul de 12 ani, ne-a surprins din prima zi prin expresia ochilor şi pentru talentul său. Atunci când a început să recite am rămas toţi cu gura căscată.” Pelicula a fost filmată în Belgia, într-o zi de vară, sub un cer senin şi asta este o altă noutate, întrucât filmele fraţilor Dardenne au un cenuşiu de oţel. Ei au descris cu artă relaţia tensionată ce se instaurează între Cyril şi Samantha, opoziţia între blândeţea ei maternă şi supărarea ce-o are mereu pe faţă Cyril. E aceeaşi relaţie pe care o are Turchina din „Pinocchio”, înşelată de pisică şi de vulpe, atrasă de Lucignolo, dar gata de a accepta cel mai mic afect. „Am imaginat acest film ca o poveste. Cursa lui Cyril putea să sfârşească rău, dar noi am ales de a-l salva după căderea dintr-un copac, după piatra aruncată din răzbunare de un alt băiat. A fi optimist într-un timp pe care îl trăim înseamnă a fi original. Chiar dacă nu vom obţine un Palme d’Or, De Niro a apreciat acest Bronx de talie europeană, spunându-ne că este bine că am lăsat o uşă deschisă multiplelor posibilităţi. Desigur, motivul pentru care noi facem film e chiar acesta: de a pune întrebări publicului şi nouă înşine.”

Cea mai mare poveste de dragoste spusă vreodată

Dansurile indiene invadează Riviera franceză

Regizorul anglo-indian Kapur, acum şi producător, a reunit toate momentele cele mai frumoase ale musicalurilor indiene de dragoste. În sosul Bollywood-ului au fost puse de toate, de la filmele lui James Bond la „Naşul” şi derivatele sale, de la musicalurile cu Elvis Presley până la filmele porno. Şi apoi, e imposibil de rezistat fascinaţiei cuplului de actori Aishwaya Rai şi Sharuk Khan. Cinematograful indian cu muzică şi dans a avut o importantă influenţă asupra Occidentului în ultimul deceniu, printre altele asupra regizorului Baz Lurhmann, care s-a inspirat pentru filmul său „Moulin Rouge”. După cucerirea Oscarului, cu pelicula „The Millionaire”, povestea Indiei a trecut dincolo de pasiunea naţională.

Shekar Kapur este născut la Punjab, dar britanic, prin orgoliul său pentru cinematografia occidentală, apreciat mai ales pentru regia sa la „Elisabeth”, interpretată de Cate Blanchett.

Bollywood dansează din buric pe Croisette

„Iubim Bollywood-ul. Îl urâm. Unii spun că e înapoiat, alţii că e modern. Dar dincolo de toate el ţine India unită. Dă identitate şi individualitate celor 25 de milioane de indieni, care spun: acesta este Bollywood. Şi atunci, pentru 81 de minute, pe ecran, ei se bucură văzând doamne frumoase, în sariurile lor splendide, alături de starurile din Mumbai, divinizate în patrie pentru stilul lor de viaţă ultraopulent, descris în romanul «Jocuri sacre» de Vikram Chandra. Aplaudă coregrafiile veritiginoase, cu costume galbene, roşii, portocalii, multiplicate de zeci de ori în secvenţe extraordinare, ploaia musonică, trenul care pleacă, câmpul galben de cânepă, munţii cu zăpadă, scenele de dragoste.” Şi apoi, după terminarea filmului „Bollywood, cea mai mare poveste de dragoste spusă vreodată”, publicul a coborât pe plajă pentru a dansa pe sunetele irezistibile ale muzicii Bollywood-ului.

„Habemus Papam”, o comedie dureroasă

Nanni Moretti şi Michel Piccoli

De la „Publicul în delir care plânge de bucurie” până la aprecierea „un film lent şi gol”, pelicula „Habemus Papam”, o poveste în întregime inventată de Nanni Moretti, a trezit entuziasme şi controverse, dar şi aplauze. Alături de Moretti, care mărturiseşte că nu vrea să vorbească despre politică, se află actorul Michel Piccoli, ce interpretează rolul Papei Melville, un Papă debusolat.

La moartea Pontifului, conclavul numeşte un nou Papă. Noul ales se teme de a nu fi la înălţimea funcţiei în care a fost numit şi cade victimă depresiei, dubiilor şi spaimei. Vaticanul cheamă atunci un psihanalist care-l asistă pe Sfântul Părinte şi îl ajută să-şi depăşească problemele. Profesorul Brezzi este interpretat de actorul Moretti. Brezzi cheamă în ajutor soţia, şi ea psihanalist, dar lucrurile se precipită în ziua când Papa dispare. Nanni Moretti şi-a definit filmul ca o „comedie dureroasă”. „A fi ateu, explică Moretti, mi-a permis de a descrie acea lume cu distanţă, umanizând personajele. Nu am vrut să dau interpretări precise, aşa cum cred că nicio peliculă nu trebuie să o facă, ci m-a interesat de a vorbi despre două lumi care se întâlnesc. De o parte, cardinalii care întâlnesc un nou psihanalist, şi pe de alta, un Papă care fuge şi vrea să vorbească cu persoane noi. La conferinţa de presă, Michel Piccoli declara: „Marii mei maeştri au fost regizorii italieni. Am lucrat şi cu mari regizori francezi, dar cinematograful italian a fost sursa mea de inspiraţie. Gândul îmi fuge mai ales către Marco Ferreri”. Să mai adăugăm că, neobţinând autorizaţia de a filma la Vatican, regizorul a reconstituit la Cinecita o parte din Capela Sixtină.

În sălile italiene pelicula a avut un adevărat succes. Filmul a fost difuzat în 500 de săli şi a adus peste 5 milioane de euro, fiind vizionat de peste 800.000 de spectatori. Biserica s-a abţinut de la o critică virulentă pentru a nu repeta eroarea din 2006 cu „Codul lui Da Vinci”, romanul lui Dan Brown. Radio Vatican a subliniat de această dată caracterul „uman” al viitorului Papă, în timp ce editorialistul Dino Boff, de la TV 2000, nu a încercat să-şi ascundă perplexitatea faţă de această lipsă de perspectivă a credinţei.

Critica franceză afirma: „Moretti reuşeşte să vorbească de biserică fără să abordeze niciun moment problema credinţei. Această povestire cinică, ironică şi într-un fel anecdotică nu are un suflu veritabil, ce caricaturizează cu cruzime desfăşurarea unui conclav. Nanni Moretti îşi proclamă ateismul, pe ecran ca şi în viaţă, şi va încerca, fără a crede nici el în reuşită, să-l reconcilieze pe viitorul Papă cu destinul său. «Habemus Papam» se pare că a uitat mesajul său de-a lungul drumului, transformându-se într-o obositoare penitenţă pentru spectator”.

Din culisele festivalului

Angelina Jolie, pe Croisette pentru a prezenta Kung Fu Panda 2

Chinezii au adus la Cannes un film erotic. Filmul, a cărui acţiune se petrece în antichitate, în timpul Dinastiei Ming, are mare succes în Hong Kong, unde a depăşit încasările pe care le-a avut „Avatar” în prima zi. Este deja distribuit în Australia, Noua Zeelandă şi Asia. Filmul se numeşte „3D Sex and Zen: Extreme Ecstasy” şi este regizat de Christopher Sun.

Actriţa chineză Gong Li

Lady Gaga a susţinut un recital în deschiderea Festivalului şi a făcut Cannes-ul să danseze. Fanii cântăreţei au fost foarte bucuroşi să o vadă pe scena de pe Riviera franceză şi au aclamat-o minute în şir. Artista americană a interpretat piese de pe noul ei album, „Born This Way”, ce urmează a fi lansat pe 23 mai în Statele Unite.

Ca în fiecare an, Croazeta a atras-o şi pe Naomi Campbell. Vedeta a găzduit luni seară o strângere de fonduri pentru sinistraţii japonezi. Recunoaşte însă că n-a venit numai ca să lucreze. „Întotdeauna mă distrez, pentru că în perioada asta e şi ziua mea. Am ocazia să văd o mulţime de oameni pe care nu-i văd tot anul”, declara ea.

Frumuseţea lui Cheryl Cole a surprins audienţa

Charles Finch, omul de presă britanic, a oferit ca în fiecare an un dineu pe terasa de la „Eden Roc”, cu invitaţi de marcă precum Mick Jagger, Jane Fonda, Boris Becker, Emily Browning, tulburătoarea interpretă din „Frumoasa adormită”.

Cântăreaţa britanică Cheryl Cole a creat senzaţie în rândul publicului, apărând la premiera filmului „Habemus Papam” cu o rochie albă, lungă, extrem de decoltată, asemănătoare celei purtate de Pippa Middleton la nunta surorii sale cu prinţul William.