Motto: „În lumea asta prost făcută, căcaţii vorbesc în loc să pută” (adaptare după Păstorel Teodoreanu)
De când numele Boureanu a intrat în viaţa politică pe uşa din dos a onorabilităţii, acolo unde, încă din prag, Brătienii l-ar fi trimis la plimbare să repete măcar cei şapte ani de acasă, parcă nici „capul de bour”, mândria colecţionarilor de timbre, nu mai e ce a fost. A devenit timbru „sec”! Dai să-l lipeşti pe acte notariale şi constaţi că nici guma arabică nu-l suportă, nu stă locului decât fixat cu scuipat.
Poate că într-un peisaj normal, cu politicieni care ştiu măsura lucrurilor ori şi-ar vedea lungul nasului, nici n-ar trebui să ne punem la mintea lui strâmtă în care ţipă asurzitor vidul. Dar, pentru că de prea mult timp specimenul afişează fudulia găunoasă în locul „organelor” de adevărat politician fără să fie arătat cu degetul destul, e bine ca din când în când cineva să-i şifoneze reverele Armani şi să-i arate ce, cine este.
Au trecut prin „ograda” politicii româneşti, la începuturile vieţii noastre parlamentare, şi V. Văcaru şi N. Văcăroiu şi au făcut-o cu destulă decenţă şi demnitate. În schimb, nimeni n-a întruchipat în anii din urmă mai convingător decât Boureanu originile locului de baştină: islazul, mahalaua păşunistă şi patrupedul. Privindu-l la dezbaterile televizate, acolo unde civilitatea are rigori şi convenţii, îl veţi recunoaşte uşor, dintre toţi, el este invitatul care în toiul discuţiilor intră în subiect cu copitele, cu toate predicatele odată şi cu patru picioare ca-n staul: tropăie, împunge, spumegă, împroşcând din raşpelul limbii mojicii şi lovituri sub centură în locul argumentelor doctrinare ori măcar de bun-simţ. El este Goe ajuns la maturitate la fel de prost crescut şi la fel de legănat în răsfăţul că atâta timp cât e la sânul „mămiţichii” din Dealul Cotrocenilor şi-n poala de cloşcă a partidului-stat poate să-şi permită oricâte ieşiri de haimana şi de mitocan. Chiar suspectez faptul că tot „mugetul”, tot mersul alături de drum şi arătură se întâmplă cu voie de la partid.
În spatele limbuţiei de farsor, dincolo de aerul de fante din Bariera Vergului cu obrazul de P.V.C. e numai teren viran invadat de gunoaie. Dacă îl scuturi puţin vezi jegul moral, vezi apetitul oportunistului şi fripturistului de a-şi exersa slabele abilităţi de antreprenor priceput în afaceri, altele decât cele picate din mila statului, până la insolvenţă, la faliment şi executare silită. Dacă dai la o parte perdeaua de infatuări şi gargară vezi culisele colecţionarului de infracţiuni economico-financiare practicate la vedere pe maidanul rămas, intenţionat, fără câini.
E de sperat că va veni o vreme când clasa politică, într-un efort necesar de salubrizare, îşi va identifica şi recunoaşte rebuturile mai înainte de a le asambla într-un angrenaj scârţâitor şi nefuncţional, dar mai ales dureros şi costisitor pentru ţară. Pentru ca, pe viitor, unii dintre ei să nu se mai uite la bunul-simţ, la acordul dintre vorbe şi fapte, la empatia cu suferinţele alegătorului, ca Boureanu la poarta nouă.
Din volumul „Insectarul portocaliu”, Editura „Limes”, Cluj-Napoca, 2012
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.