Carantină digitalizată în luxul încă în exploatare 

În loc să arate implicare la nivelul comunităților pe care le reprezintă, printr-o aliniere dovedită la starea de urgență, parlamentarii își digitalizează prezența civică, devenind tot mai abstracți. Cei care trebuie să fie în linia întâi și să sprijine în mod concret sistemul de urgență fac un mai mult decât discutabil pas în spate, urmând într-o oarecare măsură exemplul președintelui K. Iohannis. Digitalizarea activității parlamentare nu poate fi decât un simplu substitut și nu o acțiune în sine care pune în discuție situația morală a celor aleși să reprezinte. Comandamentele impuse de criza epidemică au nevoie de un sprijin complex care să fie extins până la simplii cetățeni. Parlamentarii și chiar membrii Guvernului caută refugii care nu sunt altceva decât metamorfozarea mizerbailei lor situații  anterioare, imunitatea politică, forma crasă a iresponsabilității și abuzurilor.

Situația infectării întregului corp medical de la Spitalul Județean din Suceava arată presiunea și disfuncționalitatea sistemului creat și întreținut de cei care acum intră într-o carantină de lux. Multe dintre măsurile luate în aceste zile sunt în fapt tatonări, lipsite de abordări veritabile, pe care criza epidemică le impune. Clasa noastră politică preocupată de propriile meschine interese face în continuare o dramatică figurație, punând în pericol continuu România. Parlamentarii români se arată a fi din lumi paralele atâta vreme cât medicii, poliția,  armata, serviciile curente, jurnaliștii  din România se află acolo unde situația cere prezența lor. Abstragerea parlamentarilor din câmpul operativ al crizei a creat deja o serie de măsuri disproporționate, lipsă de realism și posibile dramatice consecințe în perioada imediată.

Comunicarea unor indicatori și expectativa mediului politic, de parcă altcineva ar avea controlul politico-administrativ în România, fac proba unui sistem inept în care vinovățiile cad asupra celor aruncați prin forța împrejurărilor în linia întâi. Tocmai gestionarea acestei situații trebuie să se schimbe cu integrarea punctuală pe competențe a întregului potențial național. Faptul că politicienii continuă să își păstreze “distanța socială” pune în discuție monstruozitatea sistemului românesc lipsit o minimă utilitate.

Carantina digitalizată a Parlamentului, pentru evitarea plenului, nu poate elimina activarea reformei legislative impusă de situația de urgență. Este o perioadă în care România are nevoie de abrogarea multor legi paradisiace, discriminatorii,  pe care Bugetul public nu le mai poate suporta sub nici un aspect.