Cartea este un cadou pe care poţi să-l faci o dată şi încă o dată…

“Coloana de foc”, titlul de top de la RAO

Trădare, crimă, dragoste şi o lume înflăcărată de credinţă în cea mai ambiţioasă şi impresionantă carte a lui Ken Follett: Coloana de foc

Acest roman este cu atât mai interesant cu cât are drept sursă de inspiraţie fapte istorice, evenimente reale. Cu toate acestea, Follett nu urmăreşte doar domnia Elisabetei I sau viaţa altor regi şi regine din Europa, ci şi viaţa unor oameni care, deşi aparent diferiţi, în realitate se aseamănă prin inteligenţă, curaj, devotament sau, dimpotrivă, prin cruzime şi intoleranţă.

Pentru a obţine un titlu nobiliar, un tânăr sărac este decis să calce peste cadavre. În numele credinţei, dar şi pentru a-şi atinge propriile scopuri, un episcop condamnă oameni la arderea pe rug. În câteva ore, o familie de negustori îşi pierde averea, iar destinul fiecăruia dintre membrii săi se schimbă în mod dramatic. Într-un alt colţ al lumii, o tânără îşi riscă viaţa pentru a vinde cărţi interzise. Doi tineri îndrăgostiţi sunt despărţiţi de convingerile religioase ale părinţilor. Ce au în comun toate aceste poveşti? Lupta dintre Biserica Catolică şi susţinătorii protestantismului, consideraţi eretici în Europa secolului al XVI-lea.

Povestea se petrece la Kingsbridge, un orăşel fictive, dar şi în Franţa, Spania, Olanda. Însă tabloul idilic, presărat cu grădini, castele, catedrale, contrastează cu tulburătoarele evenimente istorice care se petrec aici: crime, conspiraţii, ameninţări, şantaj – toate acestea având ca scop înlăturarea reginei Elisabeta, considerată prea tolerantă faţă de protestanţi. Pentru a se documenta, autorul a consultat numeroase cărţi de istorie, a vizitat oraşele din Europa unde se petrec scene din carte, numeroase case şi castele, a analizat costumele purtate în secolul al XVI-lea, precum şi portretele Elisabetei I, ale Mariei Stuart, ale lui Francis Drake şi ale altor personalităţi.

Scriitura te poartă lin de la o poveste la alta, de la o familie la alta, fără să pierzi nicio clipă sentimentul că te afli în faţa unei construcţii perfect echilibrate. Suspansul, întorsăturile de situaţie şi dialogul sunt atât de bine dozate, încât este imposibil să nu te cucerească.

,,Cartea este presărată cu numeroase personaje cu adevărat remarcabile… nu este o carte care să fie citită o singură dată, ci una care trebuie savurată pentru drama, profunzimea şi bogăţia ei”, nota Library Journal

Coloana de foc, cel de-al treilea volum al seriei Kingsbridge a apărut în toamna aceasta şi în Statele Unite, Germania, Franţa, Anglia, Spania, Italia.

Ken Follett este unul dintre cei mai de succes scriitori din lume. A scris 31 de cărţi, vândute în peste 160 de milioane de exemplare, în peste 80 de ţări şi traduse în 33 de limbi. Născut pe 5 iunie 1949 în Cardiff, Ţara Galilor, fiul unui inspector de taxe, Ken a urmat cursurile unor şcoli publice, apoi la University College London, primind un titlu de onoare în filosofie. Şi-a început cariera ca reporter la ziarul din oraşul natal, apoi la London Evening News. Primul succes notabil al lui Ken Follett a apărut după publicarea cărţii Eye of the Needle, în 1978. În 1989 publică romanul istoric Stâlpii pământului, care ajunge numărul unu pe lista celor mai bine vândute cărţi din lume, apoi este adaptat cinematografic, în 2010, într-o serie de televiziune produsă de Ridley Scott. O Lume fără sfârşit, continuarea cărţii Stâlpii pământului, s-a dovedit a fi la fel de populară atunci când a fost publicată în 2007.

Redescoperiţi farmecul pierdut al României interbelice

V-aţi întrebat vreodată cum se face că unele cărţi sunt aşteptate dinainte să apară, sunt publicate, apoi ajung rapid la cititori? Şi nu ne referim aici la titluri ai căror autori sunt promovaţi prin campanii intense, la nivel internaţional, ci la cărţile obişnuite, care par să te cucerească imediat. O explicaţie ar fi, poate, momentul publicării, sau meritul autorului, al copertei cărţii sau al temei sale. Sau toate la un loc, într-o alchimie fericită care dă naştere unui produs excepţional. Este cazul Cărţii de aur a Centenarului Marii Uniri, care s-a făcut remarcată din ziua lansării.

Dar de ce este această carte altfel? Iată, mai jos, câteva motive pentru care cartea aceasta nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui român. Lucrarea lui Bogdan Bucur vorbeşte despre un moment special din istoria României, anul 1918. De altfel, lucrarea a apărut cu câteva zile înainte de deschiderea anului Centenarului Marii Uniri, iar mesajul ei este acela de a ne cunoaşte mai bine istoria. După cum spune autorul său, „realizarea României Mari a fost un proiect politic de succes“. Însă cartea nu relatează, la modul idilic, doar reuşitele istorice, aceasta redă şi divergenţele dintre diferiţi lideri în ce priveşte implicarea României în Primul Război Mondial, de exemplu, sau Unirea Basarabiei cu România.

„Mi-am propus să am o abordare realistă și corectă din punct de vedere științific. (…) Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri își propune să ofere cititorului pasionat de istoria națională posibilitatea de a parcurge, prin intermediul documentelor inedite și al ilustrațiilor rare, întregul proces al construcției României Mari, începând cu participarea la Marele Război (1916 1919), continuând cu procedurile politico administrative de unificare a Basarabiei (27 martie 1918), Bucovinei (28 noiembrie 1918), Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului, Maramureșului (1 decembrie 1918) și a insulei Ada Kaleh (1918 1919) cu România, și culminând cu încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria la Alba Iulia (15 octombrie 1922). Un capitol distinct al lucrării ne poartă cu gândul prin fermecătoarea Românie Mare (1918-1940), un accent deosebit căzând asupra momentelor festive, din perioada interbelică, de celebrare a Marii Uniri. Chiar dacă preocuparea fundamentală a editorului a fost respectarea riguroasă a adevărului istoric – inclusiv atunci când acesta poată să fie dureros sau chiar rușinos –, Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri este închinată memoriei acelora care, în marile clipe istorice, au luptat pentru înfăptuirea „visului milenar al tuturor românilor”: întregirea României. Și chiar dacă visul unirii tuturor românilor într-un singur stat național unitar nu a fost nicidecum unul milenar (ideea a prins contur de abia către jumătatea secolului al XIX-lea) și nici nu a ținut prea mult (România Mare se prăbușește teritorial în 1940, după numai 22 de ani de la Marea Unire), imaginea anului 1918 rămâne, indiscutabil, momentul astral din întreaga istorie a românilor“, spune, în Nota asupra ediţiei, istoricul Bogdan Bucur.

Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri este o lucrare istorică, destinată specialiştilor, dar şi cititorilor obişnuiţi, pentru că reuneşte documente, imagini, facsimile inedite, la care altfel aceştia nu ar avea acces. Autorul ne ghidează atent printr-o istorie nu întotdeauna fericită. Acesta evită, de exemplu, clişeele privind războiul: în loc să insereze fotografii care prezintă ororile acestuia, profesorul Bucur alege documente ale vremii (Manifestul comandantului Armatei Aliate Dunării, redactat de generalul Berthelot pe 10 noiembrie 1918 şi aruncat deasupra Bucureştiului de piloţii aviaţiei franceze, sau postere apărute în presa străină a vremii, imagini ale Căii Victoriei sub ocupaţia militară a Puterilor Centrale. Palatul Mitropoliei Bucovinei, în care s-a votat unirea Bucovinei cu România, sfinţirea primului drapel tricolor, la Viena, delegaţia românilor din comuna Galtiu, înainte de plecarea spre Alba Iulia, Regele Ferdinand stând de vorbă cu populaţia locală din Câmpia Turzii, în 1919, intrarea triumfală a familiei regale în Bucureşti, la 1 decembrie 1918 – sunt doar câteva dintre sutele de imagini şi documente care ilustrează perioada istorică descrisă şi care ne însoţesc în acestă impresionantă călătorie în timp.

“Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus”

Luni, 18 decembrie, la ora 19:00, sunteţi invitaţia la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus de Brant Pitre, profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana.

La eveniment vor participa Monica Broșteanu, conferenţiar universitar la Universitatea Bucureşti, specialist în ebraică biblică, teologie sacramentală şi liturgică, ştiinţe biblice, părintele Tarciziu Șerban, lector universitar de științe biblice la Facultatea de Teologie și scriitoarea Tatiana Niculescu, traducătoarea cărții.

„Această carte porneşte de la o singură mare întrebare: A pretins Isus Nazarineanul că e Fiul lui Dumnezeu? Trebuie să atrag atenţia de la început că nu e o pledoarie exhaustivă. Nu e nici o pledoarie adresată specialiştilor, deşi, în note, îi citez pe mulţi dintre ei. Creştini, evrei, musulmani, agnostici sau atei – indiferent de orientarea religioasă –, dacă aţi dorit vreodată să judecaţi singuri dovezile biblice şi istorice privitoare la Isus, atunci această carte vi se adresează”, apreciază autorul.

Brant Pitre (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic. Această universitate l-a păstrat ca profesor asociat. Face frecvente turnee de conferinţe având ca temă principală Euharistia şi rădăcinile ei în tradiţia iudaică antică. Este autorul mai multor cărţi, între care Jesus, the Tribulation and the End of the Exile (Isus, încercările şi sfârşitul Exilului, 2005), Jesus and the Jewish Roots of the Eucharist (Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, 2011), Jesus the Bridegroom (Isus, Mirele, 2014), Jesus and the Last Supper (Isus şi Cina cea de pe urmă, 2015), The Case for Jesus: The Biblical and Historical Evidence for Christ (Cazul Isus: Dovezi biblice și istorice despre Cristos, 2016).

“Copilăria lui Kaspar Hauser”, distinsă cu Premiul pentru Proză, în cadrul Premiilor “Nepotu’ lui Thoreau”

La Insomnia Café din Cluj-Napoca, juriul format din Ştefan Baghiu, François Bréda, Alex Goldiș, Benji Horváth, Szántai János, Ştefan Manasia și Ovio Olaru a decernat recent Premiile Nepotu’ lui Thoreau, ediţia a doua, pentru literatură tânără română.

Bogdan-Alexandru Stănescu a primit Premiul pentru Proză cu volumul Copilăria lui Kaspar Hauser, apărut în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.

Premiul pentru debut: Bogdan Tiutiu, pentru volumul Sundial (frACTalia)

Premiul pentru poezie: Vlad Drăgoi, pentru volumul sergio leone şi Vlad Moldovan, pentru glitch (Charmides)

Premiul pentru proză maghiară: Zalán Serestély, pentru volumul Cei trei cîini ai gării

Premiul pentru poezie maghiară: Varga László Edgár, pentru volumul Menajera mea: dumnezeu

Roman de maturizare, roman al deformării, 12 povestiri cu acelaşi narator, toate aceste variante sunt corecte şi, în acelaşi timp, departe de a descrie cu exactitate Copilăria lui Kaspar Hauser, o reinterpretare a motivului literar al copilului crescut de lupi. Romanul lui Bobiţă, pasager al tramvaielor ceauşiste, explorator al vechilor crematorii şi al şantierelor din Berceni, este şi unul dedicat Bucureştiului, surprins în perioada sa de trecere de la socialismul luminos la democraţia originală. Dar cea mai importantă rămâne explorarea memoriei într-o proză ce se hrăneşte din materia vâscoasă a melancoliei.

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe când era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor Prima mea… de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la Premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch şi Paul Auster.

Volumul “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, de Varujan Vosganian, tradus integral în limba germană

Editura austriacă Zsolnay anunță apariția în februarie 2018 a volumului Als die Welt ganz war/ Cînd lumea era întreagă, de Varujan Vosganian, în traducerea lui Ernest Wichner. Volumul cuprinde cinci dintre povestirile din volumul Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, apărut la Polirom, în anul 2013.

Povestirea care se regăsește în titlul acestui volum – și cea mai amplă, Jocul celor o sută de frunze, a fost publicat la aceeași editură, de asemenea în traducerea lui Ernest Wichner, în anul 2014, cu titlul Das Spiel der hundert Blätter.

Varujan Vosganian este autorul Cărţii şoaptelor, unul dintre cele mai bune romane apărute în literatura română de după 1989. Romanul, tradus deja în numeroase limbi, a fost considerat de critică o epopee a secolului XX, o carte identitară pentru poporul armean. Dar fiecare popor, fiecare loc, fiecare timp are o Carte a şoaptelor a sa. Ea trebuie doar povestită.

Jocul celor o sută de frunze este iniţierea în realismul magic al unei Cărţi a şoaptelor a poporului român. Cele şase povestiri ale volumului vorbesc despre neliniştile, căutările şi incertitudinile noastre, despre atâtea traume încă nevindecate. Jocul celor o sută de frunze ne previne că, dacă memoria, ca stare de luciditate, nu se regăseşte în prezentul şi chiar în viitorul nostru, viitorul nu va fi decît o reîntoarcere în trecut.

Berliner Zeitung: „Jocul celor o sută de frunze este o carte fascinantă și care reconfirmă, după Cartea șoaptelor, valoarea autorului. Romanul își datorează farmecul magiei personajelor și întâmplărilor”.

Deutschlandfunk Büchermarkt: „Un roman de doar două sute de pagini, dar o mare opera literară. Un lucru este sigur: Jocul celor o sută de frunze este o carte după citirea căreia lumea arată puțin altfel.”

Radio Bavaria: „ Ca și în Cartea șoaptelor, Varujan Vosganian își încântă cititorul cu limbajul său în același timp poetic și laconic. Cu Jocul celor o sută de frunze, Varujan Vosganian a ridicat un adevărat monument literar.”

Suddeutsche Zeitung: „Jocul celor o sută de frunze este chiar mai densă decît puternica poveste a Cărții șoaptelor!”

Varujan Vosganian s-a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Lucrările sale includ trei volume de poezie – Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005) –, precum şi volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. La Editura Polirom a mai publicat romanul Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II-a, 2012), care a fost distins cu Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză –Trofeul „Mihail Sebastian”, Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România. Este deținătorului Premiului pentru Literatură al Europei Centrale Angelus (2016). La Polirom a mai publicat romanul Copiii războiului (2016).

“Ruta subterană”

Miercuri, 20 decembrie, va fi lansat romanul Ruta subterană de Colson Whitehead, considerat cea mai bună carte americană de ficțiune a anului 2016.

Domnul Scott A. Reese, atașatul cultural al Ambasadei Statelor Unite ale Americii, va lua cuvântul în deschiderea evenimentului, la care sunt de asemena invitați Radu Paraschivescu, scriitor, Ioan Stanomir, politolog și publicist, și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Actorul István Téglás va citi câteva fragmente din roman. Întâlnirea va fi moderată de Denisa Comănescu.

Ruta subterană (The Underground Raiload) este un adevărat fenomen editorial, elogiat la nivel internațional atât de critică, cât și de public. Mărturie stau prestigioasele premii și distincții primite, printre care Pulitzer Prize 2017, Arthur C. Clarke Award 2017 și Andrew Carnegie Medal for Excellence 2017, precum și National Book Award 2016.

Romanul a atins primul loc în cele mai importante topuri de vânzare de carte americane: bestseller New York Times, Washington Post, Publishers Weekly, Barnes & Noble, Amazon.com – „Best Book of the Year 2016“, The New York Times Book Review – „Best Novel of 2016“. Publicația USA Today l-a ales pe Colson Whitehead autorul anului 2016 iar numeroase personalități, printre care Oprah Winfrey, au nominalizat Ruta subterană pe lista cărților preferate din 2016. Drepturile de traducere ale romanului au fost cumpărate în peste 40 de țări. Recent, revista Lire l-a desemnat Cel mai bun roman străin tradus în Franța în 2017. Ediția în limba română a apărut în traducerea Justinei Bandol, în colecția „Raftul Denisei“.

„Descoperirea Americii“ – așa s-ar mai fi putut numi acest roman, o odisee programatică în căutarea unei țări care se dovedește iluzorie. Cora, protagonista cărții, este o tânără sclavă evadată, care, visând să ajungă în Nord, străbate mare parte din Statele Unite într-o călătorie inițiatică. Autorul îmbină adevărul istoric și fantezia pentru a pune în lumină, într-o amplă metaforă, nu doar obsesiile Americii, ci și avatarurile naturii umane și, mai ales, relațiile dintre oameni într-o societate dominată de injustiție și varii inginerii sociale.

„Un roman puternic, halucinatoriu, cu o perspectivă devastatoare asupra costului uman al sclaviei. Înzestrat cu forța necruțatoare a narațiunilor scrise de sclavii fugari înșiși, cu ecouri din Toni Morrison, Victor Hugo și Ralph Ellison și cu trăsături de condei amintind de Borges, Kafka și Swift”, scrie Michiko Kakutani în The New York Times

„N-am mai fost de mulți ani atât de impresionat și de captivat de o carte. Este o poveste luminoasă, tumultuoasă și de o inventivitate debordantă, care nu doar aruncă o lumină strălucitoare asupra uneia dintre cele mai întunecate perioade din istorie, dar deschide și perspective noi și fascinante pentru genul romanesc în sine”, apreciază Alex Preston în The Guardian

Colson Whitehead, una dintre vocile proeminente ale ficțiunii americane actuale, s-a născut la 6 noiembrie 1969 în New York. După absolvirea studiilor la Harvard University în 1991, a lucrat la revista Village Voice, perioadă în care a început să-și scrie primele romane. În timp, a predat la Princeton University, New York University, Columbia University, Brooklyn College, Hunter College, Wesleyan University și a fost scriitor în rezidență la Vassar College, University of Richmond și University of Wyoming. Din 2015 deține o rubrică despre limbă în New York Times Magazine.

Este autorul a șase romane și a două volume de nonficțiune. Romanul său de debut, din 1999, The Intuitionist, a câștigat Quality Paperback Book Club New Voices Award și a fost finalist la PEN/Hemingway Award. John Henry Days, din 2001, a primit Young Lions Fiction Award, fiind finalist la National Book Critics Circle Award, L.A. Times Fiction Award și Pulitzer Prize. După volumul de eseuri The Colossus of New York din 2003, au urmat romanele: Apex Hides the Hurt în 2006, Sag Harbor în 2009, care a fost finalist la PEN/Faulkner Award, și Zone One în 2011. Volumul de nonficțiune The Noble Hustle: Poker, Beef Jerky & Death a apărut în 2014.

Romanul Ruta subterană (The Underground Railroad, 2016), având contracte de traducere în peste 40 de țări, a acumulat un număr impresionant de premii și distincții, printre care cele mai importante două premii literare ale Americii – National Book Award 2016 și Pulitzer Prize 2017 –, precum și Andrew Carnegie Medal for Excellence 2017, la care se adaugă, tot în 2017, prestigiosul premiu Arthur C. Clarke. Eseurile și proza lui Colson Whitehead au apărut în New York Times, New Yorker, New York Magazine, Harper’s și Granta.

“Cartea râsului şi a cercetării”

În acest volum, Radu Paraschivescu pune faţă în faţă şarlatania românească şi omoloagele ei din alte ţări şi de pe alte continente: un pahar de vin roşu echivalează cu o oră de sport; peste câţiva ani oamenii vor atinge nemurirea; ingerarea prafului de zeolit te scapă de cancer; consumul de ciocolată te face să slăbeşti şi îţi scade glicemia; bărbaţii care se uită la sâni frumoşi zece minute pe zi îşi prelungesc viaţa cu cinci ani; tatuajele ajută organismul să lupte mai bine împotriva anumitor boli; femeile cu fundul mare sunt mai sănătoase şi mai inteligente decât celelalte; bărbaţii care poartă cămăşi roz câştigă mai mult decât ceilalţi; îmbrăţişările vindecă răceala şi gripa.

Toate aceste bazaconii sunt concluzii ale unor aşa-zise studii şi cercetări din Anglia şi România, din Suedia şi Statele Unite, din Germania şi Australia. Asta arată că delirul pseudoştiinţific nu are graniţe şi că naivitatea e speculată la fel de bine în orice colţ al lumii. În concertul imposturii mondiale, România are un loc bine stabilit şi greu de contestat. E greu să stabileşti, la finalul lecturii, cine merită Marele Premiu al neghiobiei. E la fel de greu, pe parcursul ei, să-ţi stăpâneşti râsul. Şi nu uitaţi: fiecare carte vă prelungeşte viaţa cu durata citirii ei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.