Cărţi pe care ţi le imaginezi pe măsură ce citeşti

Fetele din Shanghai

O poveste încântătoare şi captivantă, cu personaje exotice, care îi vor cuceri imediat pe cititori. „Un roman excelent despre sacrificii teribile şi alegeri imposibile… Tragic şi plin de speranţă în acelaşi timp”, scria „Publishers Weekly”. „Fetele din Shanghai” este un bestseller inclus în topurile din „The New York Times”, „Wall Street Journal” şi „Washington Post”. Romanul este semnat de scriitoarea americană de origine chineză Lisa See. Este autoarea mai multor volume traduse în zeci de limbi, printre care „Dragon Bones”, „Floare de zăpadă şi evantaiul secret”, „Peony in Love”. Ea a fost totodată numită „Femeia Anului 2001” şi a primit „Chinese America Museum’s History Makers Award”.

În 1937, Shanghai era Parisul Asiei: oraşul milionarilor şi al cerşetorilor, al gangsterilor şi al cartoforilor, al artiştilor şi al revoluţionarilor. Oscilând între universul familiei tradiţionale şi lumea cluburilor de noapte, două femei frumoase, surorile Pearl şi May, sunt modele pentru artişti şi duc o viaţă lipsită de griji. „Fiindcă pozăm pentru artişti care caută fete frumoase, ne-am ales imaginile preferate cu noi şi le-am agăţat pe pereţi: May aşezată pe o canapea, îmbrăcată într-o jachetă de mătase de un verde crud, cu o ţigară Hatamen într-un portţigaret de fildeş, eu înveşmântată în blană de hermină, cu genunchii strânşi la bărbie, uitându-mă lung la privitori din mijlocul unei colonade ce dă spre un lac de poveste şi făcând reclamă la pastilele roz pentru feţe palide ale Doctorului Williams. Amândouă îmbrăţişate într-un budoar elegant, fiecare cu câte un prunc durduliu în braţe, simbol al bunăstării şi al prosperităţii, făcând reclamă la o marcă de lapte praf.” În vechiul oraş chinezesc existau în acea vreme temple şi grădini, lumea se închina în faţa zeului comerţului, al bunăstării, al industriei şi al păcatului. În oraş existau piste pentru curse de cai şi de ogari, nenumărate cinematografe şi cluburi unde se dansa, se bea şi se făcea sex. Din cluburi se revărsau sunete de muzică şi dans.

Însă când bombele japoneze încep să cadă peste oraşul lor iubit, lumea se face ţăndări. Străzile devin pline de braţe şi picioare sfârtecate. Răniţii şi morţii sunt călcaţi în picioare de mulţime. Cele două surori trec prin momente dificile, înfiorătoare. După un periplu prin satele cotropite de soldaţi, din sudul Chinei, până în Hong Kong şi mai apoi în America, la „Muntele de aur”, cele două surori învaţă să trăiască din nou, trecând peste ororile războiului, dar şi peste momentele de dezrădăcinare. O carte zguduitoare, scrisă într-un stil dramaturgic, cu un dialog viu. Prinse într-un păienjeniş de prejudecăţi secrete, minciuni şi trădări, între tentaţiile Lumii Noi şi tradiţiile Cartierului Chinezesc, cele două surori îşi găsesc forţa interioară şi se descoperă una pe cealaltă. În America, ele sunt considerate făcând parte din acel „wang k’uo nu – sclavi din ţara pierdută”, trăind sub stăpânire străină. „Totul se întoarce mereu la începuturi şi mă înteb dacă nu este totul legat de acel proverb care spune că, indiferent de ceea ce facem, în viaţă mereu ne întoarcem de unde am plecat.” „Fetele din Shanghai” este un roman cu substrat istoric, dar plin de viaţă.

Visele cu parfum de romanţă orientală sunt cusute ca nişte fire de mătase în ţesătura din care e făcut oraşul chinezesc. Traducerea îi aparţine Valentinei Tache.

Dezgheţul

Irezistibil, decadent şi captivant. „Un roman despre politică, sex şi moravuri, o povestire plină de forţă despre degradare morală”, scria cronicarul de la „The Bookseller”. Un roman al păcătoşilor talentaţi şi al sfinţilor ocazionali, semnat de scriitorul englez A.D. Miller. A lucrat ca producător de televiziune, apoi a început colaborarea cu prestigioasa publicaţie americană „The Economist”. Între 2004 şi 2007 a fost corespondentul acestei reviste la Moscova. Este autorul unor cărţi de memorii, „The Earl of Petticoat Lane”. „Dezgheţul” este volumul său de debut care i-a adus un binemeritat succes internaţional. „Un thriller despre lucrurile adânc îngropate care-şi cer negreşit drepturile mai devreme sau mai târziu.”

La Moscova, oraşul violent şi strălucitor, cadavrele care ies la lumină odată cu venirea dezgheţului se numesc „ghiocei”. Autorul ne poartă prin subteranele Moscovei, dar şi ale naturii umane, „prin ritmul alert şi frumuseţea limbajului”. Este un bestseller publicat în 22 de ţări, din Statele Unite până în Turcia, din Canada în Portugalia, din Brazilia în China, din Cehia în Franţa, din Germania în Grecia, din Olanda în Israel…

Noua Rusie, în timpul boom-ului petrolier, înseamnă corupţie, hedonism, disperare şi obsesie sexuală. „Banii ţâşneau din pământul siberian şi, în acelaşi timp, un alt şuvoi de bani intra la loc în pământ. Conglomeratele ruseşti de tip nou se dezmembrau frenetic unele pe altele, iar băncile străine le împrumutau miliardele necesare pentru a-şi face achiziţiile. Bancherii, în cămăşile lor cu butoni şi cu danturile lor albite, petroliştii – foştii KGB-işti – cu cefe groase în costumele lor croite pe corp” făceau parte din lumea nouă. Nick Platt, un avocat englez trecut de 30 de ani, este prins într-un adevărat carusel de tentaţii. Într-un septembrie plin de erotism difuz, „vara bunicii” cum îl numesc ruşii, el întâlneşte două fete, Maşa şi Katia, de o frumuseţe izbitoare, pe care le priveşte mai mult decât ar fi trebuit. Şi tăvălugul porneşte. Nick se îndrăgosteşte de Maşa, iar lumea moscovită de nou îmbogăţiţi, femei oferite ca monedă de schimb şi mafioţi îl devorează. Maşa era diferită de toate fetele din Anglia, mai puţin formală, jucând şi prefăcându-se mai puţin. „Când am cunoscut-o pe Maşa, în acea zi de septembrie, m-am gândit într-un fel că s-ar putea ca ea să fie cea pe care eu o căutasem. Şansa nebună a acestei întâlniri mi se părea extraordinară. Da, era o atracţie fizică, dar nu numai atât. Poate că era exact momentul potrivit, şi imediat mi s-a părut că-i văd părul revărsat pe spatele unui halat de baie, în timp ce făcea cafeaua. Mi-o imaginam adormind cu capul pe umărul meu într-un avion. Dacă ar fi să ţi-o spun pe şleau, cred că aş putea s-o numesc îndrăgostire.”

Veţi recunoaşte aerul decadent al oraşului, ca şi puterea lui de seducţie, dar veţi afla totodată totul despre splendoarea şi cruzimea Rusiei de azi. Traducere de Florentina Pîrjol.

Menajeria lui Jamrach

„Una dintre cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit vreodată, cu valenţe mitice. O carte cu un suspans înnebunitor”, apreciază criticul literar A.S. Biatt. Iar cronicarul Jay Parini comenta: „Povestitorul este un fel de David Copperfield al lui Dickens, cu umorul Piraţilor din Caraibe”. Un superb roman al camaraderiei şi un neaşteptat omagiu adus rasei umane”. Carol Birch este o voce cunoscută în Marea Britanie, colaborând la ziare ca „The Independent”, „The Guardian”, The Observer”, „The Time Literary” sau „The Independet of Sunday”. Carol Birch, autoarea romanului, mărturiseşte: „O călătorie e un rit de trecere, un vis, o oglindire… Vasul e un microcosmos al lumii, societatea umană ridicată la putere. Marea nu are nimic raţional. De asta îi atrage deopotrivă pe aventurieri şi pe scriitori”.

Londra 1857. La docuri, în vălmăşagul de mirodenii indiene, statuete chinezeşti, diavoli tasmanieni şi alte creaturi nemaivăzute, un băieţel este atacat de un tigru. Pentru curaj, micul Jaffy Brown se alege cu o slujbă la menajeria lui Jamrach. Cine era Jamrach? Era un naturalist şi importator de animale, păsări şi scoici. Când prietenul lui, Tim, se îmbarcă pe o balenieră şi porneşte în căutarea măreţului dragon din Mările Sudului, Jaffy îl urmează, lăsând-o în urmă pe Ishbel, fata cu bucle blonde şi pantofi roşii. La început călătoria e o sursă de temeri sublime şi de fericiri năpraznice. Apoi, se dezlănţuie iadul. Oamenii aduc pe vas „piaza rea”. Superstiţiile marinăreşti prind viaţă. Cât de monstruos poate fi să supravieţuieşti?

„N-am să mă mai întorc niciodată pe mare. Din buzunar scot un os de balenă în care este sculptată silueta unui papagal şi-l tot răsucesc între degete. Morsă. Şi Dan avea locurile lui unde cutreiera singur, locurile astea în care nu te însoţeşte nimeni. Văd văzduhuri de îngeri, aud sunete din adâncuri. Privighetoarea suspină. Îmi frec locul acela de pe braţ de unde m-a înşfăcat. Am ajuns foarte departe în călătoria mea, foarte departe şi este mai frumos decât v-aţi putea imagina vreodată.”

În secolul al XIX-lea, pe vasele în derivă, canibalismul era o practică frecventă. La fel ca „Moby Dick” al Melville sau „Împăratul muştelor” al lui William Golding, romanul lui Carol Birch forţează limitele înţelegerii. Ce ai alege între un ocean fără monştri şi un somn fără voie? „N-am văzut de când sunt ceva mai frumos. Aş zice că merită sacrificiul să vezi o astfel de privelişte. La început, au dansat un maiestuos dans de curte, trei fete mlădioase ca nişte sălcii, încolăcindu-se una în jurul celeilalte, înaintând, retrăgându-se, încovoindu-se, reunindu-se în cercuri, dibace şi elegante în toate mişcările, aidoma nimfelor şi zânelor”… Erau capriciile vremii…

Traducerea îi aparţine Ioanei Novac.

Cabalistul din Praga

Romanul ne iniţiază în lumea fascinantă a Cabalei şi în misterele Renaşterii. Descoperiri stupefiante, fiinţe magice şi războaie religioase. „Când legenda Golemului e în mâinile unui scriitor atât de talentat ca Marek Halter, ea îşi găseşte elanul, suspansul, fascinaţia eternă”, scria în „Le Point”. Scriitorul s-a născut în Polonia în 1936. A studiat pantomima cu Marcel Marceau şi a început să picteze, având o serie de expoziţii internaţionale. A început să scrie în 1970, debutând cu „Le Fou et le roi”. Printre romanele sale de succes se numără „Les Mystères de Jérusaleme”, trilogia „Biblia la feminin”, „Sara”, „Sefora”, „La Reine de Saaba”.

Golemul este unul dintre monştrii sacri ai culturii universale, înrudit cu Frankenstein, cu ucenicul vrăjitor sau cu roboţii moderni.

Secolul al XVI-lea. Europa e în fierbere. La Praga, în cartierul evreiesc, marele cabalist MaHaRal ţine un ritual secret. Prin magia cuvântului el insuflă viaţă unui monstru de lut cu puteri nelimitate, menit să-i apere poporul: faimosul Golem. Vestea ajunge până la marii savanţi ai vremii, Galileo Galilei şi Johannes Keppler, stârnind dispute aprinse. În acest timp, David Ganz, un mare astronom, şi Eva, femeia pe care o iubeşte, descoperă că Golemul, teribila făptură fără grai, suferă şi se revoltă. Curând, Golemul nu mai poate fi controlat, creatura se ridică împotriva creatorului.

Traducere de Irinel Antoniu.

Sus, în aer

Publicat chiar înainte de atentatele din 2001 de la New York, volumul lui Walter Kirn anticipează în mod şocant criza financiară şi drama concedierilor masive. O carte vizionară despre copiii corporatismului. „Sus, în aer” aruncă pur şi simplu în aer valorile Americii corporatiste. Ironia ingenioasă a lui Kirn mătură întregul peisaj contemporan, cu graţie şi, uneori, cu empatie”, scrie în „The Wall Street Journal”.

Waltern Kirn notează: „Filmul «Sus, în aer», seamănă cu romanul meu exact aşa cum seamănă doi fraţi: au aproximativ acelaşi cod genetic. După ce ai citit cartea, să vezi filmul e ca şi cum te-ai plimba printr-o ţară străină despre care ai citit o carte de călătorie. Şi reciproca e valabilă”.

Ryan Bingham, zâmbet perfect tip George Clooney, locuieşte în Aerocosm, adică în lumea hotelurilor de aeroport, a business class-ului, a cluburilor exclusiviste, a prieteniilor la minut şi a sexului ergonomic. Meseria lui este să concedieze oameni, dar în stilul societăţii de consum: vânzându-le iluzii. El are două obiective: să obţină bonuri de fidelitate pe viaţă – un milion de mile de la Compania „Marele Vest” – şi să primească un job „MythTech”, o companie de marketing ocult, aflată „pe val”. Într-un itinerariu de 6 zile şi 8 oraşe, Ryan trebuie să desfacă toate iţele vieţii lui hipermoderne în care singurătatea rulează pe ecran 3D.

Un roman plin de umor… Dar sub pojghiţa lui sclipitoare pândeşte întrebarea: „Nu cumva făcând totul pentru un scop ne înstrăinăm complet de noi înşine?”.

Traducere de Alina Sârbu.

Magazinul de sinucideri

O lectură care vă va înviora şi vă va ridica moralul. „Un exerciţiu de umor negru extrem de reuşit… O carte proaspătă dar erudită, lucidă dar optimistă, satirică dar revigorantă”, comentează „Le Magazine Litteraire”. Autorul Jean Teulé scrie într-o formulă originală. Absolut inspirată, făcându-le reverenţe atât lui Baudelaire, cât şi Familiei Addams. Satirizează cu simpatie pesimismul, spleenul urban, nihilismul, depresia la modă. Rezultatul este probabil cel mai comic roman despre sinucidere scris vreodată.

Într-un viitor îndepărtat, în „Cartierul Religiilor Uitate”, singura speranţă de a evada din apocalipticul cotidian este excentricul „Magazin de sinucideri” al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să-i facă cinste sinucigaşului: şerpi otrăvitori, măşti hidoase pentru cardiaci, costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii. Toţi membrii familiei, care poartă numele unor sinucigaşi celebri, împărtăşesc părerea că viaţa este o mare deziluzie. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un colţişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă… „Se făcuse noapte. Singură în camera ei, Marilyn stă în picioare în faţa geamului, goală, şi se joacă cu şalul de mătase. Ferestrele ei dau spre Cartierul Religiilor Uitate. Îşi flutură încet şalul pe lângă ea. Atingerea de mătase îi înfioară umerii şi o face să tremure până în rărunchi. Lasă alba moliciune să îi desmierde spatele şi fesele, o trage printre coapse şi o aruncă în sus. Şalul pluteşte graţios, ca o primă balerină, şi cade drăgăstos pe faţa îndreptată în sus a fetei negustorilor de la Magazinul de sinucideri. Oare devine Monroe?…”

Traducere de Magda Răduţă.

Volumele fac parte din noua colecţie „Strada ficţiunii”, a Editurii All, cosmopolită, cu miros de mare, de scorţişoară sau de cerneală.