Cât de întunecată este Monica Macovei?

După nume, Monica Macovei pare o femeie. Cel puţin teoretic, ea ar trebui să aibă o sensibilitate specifică sexului frumos, să-şi pună mâna la ochi când vede sângele curgând, să leşine când vede un om împuşcat.

Însă, după comportament, Monica Macovei pare a fi mai degrabă o hienă, preocupată doar de descoperirea de cadavre pe care să le savureze. Când cineva face o astfel de comparaţie cu un om, riscă să aducă jigniri hienei, care este un animal mânat de instinctul foamei şi care nu are reprezentarea grozăviei comise atunci când descărnează un cadavru pentru a-l ingurgita.

Monica Macovei nu este, desigur, o hienă. Ea este doar o femeie care nu are grijile obişnuite ale unei femei, ci patimile unui om care nu mai are ce să facă în viaţa de fiecare zi. Îmbrăcată veşnic în pantalonii săi negri, având în picioare nişte pantofi ce par a fi bărbăteşti, Monica nu pare să fie preocupată, ca orice femeie de pe acest pământ, de tendinţele din modă, de noutăţile vestimentare sau de răspunsul celor din jur la banala întrebare: „Cum îmi stă cu hainele astea?”.

Sigur că nu e treaba noastră să-i purtăm de grijă Monicăi Macovei, însă nu putem omite faptul că toate femeile din spaţiul public văd în modul de a se îmbrăca o formă de exteriorizare a sufletului lor! Dacă ne uităm la Regina Angliei, de pildă, conservatorismul în privinţa vestimentaţiei nu exclude nicidecum eleganţa, căci imaginea sa este imaginea Angliei. Şi la noi, toată lumea a admirat mereu decenţa şi eleganţa doamnei Maria Băsescu la fiecare apariţie a sa în public. Lucrurile acestea ţin nu numai de normalitatea unei vieţi publice, ci şi de obligaţiile care vin din funcţia de reprezentare a unei astfel de doamne.

În cazul Monicăi Macovei, astfel de preocupări par inexistente. Spre deosebire de femeile citate mai sus, Monica nu are grija copiilor năbădăioşi şi nici spaimele de gelozie faţă de soţul căruia îi fug privirile spre formele apetisante ale femeilor ce-i trec prin faţă. Din acest punct de vedere, Monica Macovei nu pare a fi o femeie obişnuită, ci o vieţuitoare asexuată, pentru care iubirea, procrearea sau mila nu există!

Aserţiunile noastre l-ar putea mira pe cineva care s-ar întreba ce avem cu Monica Macovei, însă încercăm şi noi o explicaţie pentru atitudinea publică manifestată de europarlamentarul PDL în cazul Adrian Năstase. Din poziţia exprimată de domnia sa, înţelegem că regretă salvarea fostului prim-ministru de la tentativa sa de sinucidere şi că medicii prea îşi dau interesul în a-i salva viaţa! Poate că, din punct de vedere politic, moartea lui Adrian Năstase i-ar fi folosit enorm Monicăi Macovei pentru că anchetarea lui a început sub mandatul său de la Ministerul Justiţiei! În toţi aceşti ani, Macovei, deşi nu avea acces la dosarele penale, şi-a permis deseori să comenteze cazul Năstase şi chiar să-i acuze pe cei care nu-l condamnau mai repede.

Totuşi, Monica Macovei uită că, la scurt timp după numirea sa ministru al Justiţiei, a fost dată afară de către Parlament printr-o moţiune! Pentru „competenţa” sa în materie de justiţie, adică pentru excesiva politizare a acestui act. Cu un tupeu uluitor, ea revine acum cu opinii despre justiţie ca şi cum s-ar fi întors de la Nufărul!

Dacă am vrea s-o menajăm pe Monica Macovei şi s-o scutim de observaţiile privind viaţa sa de zi cu zi sau faţă de monotona sa vestimentaţie cotidiană, suntem obligaţi să spunem că Monica Macovei este proastă de-a binelea, din moment ce nu-şi dă seama că, prin tâmpeniile spuse în ultimele zile, ea accentuează caracterul politic al dosarului Năstase! În fond, fostul premier a fost condamnat la doi ani de puşcărie, nu la închisoare pe viaţă! Doi ani îi poate face oricând, mai ales după un proces care durează de opt ani. Dacă era condamnat pe viaţă, Monica ar fi putut spune că orice zi de libertate ar fi fost un bonus acordat abuziv, însă cei doi ani de executare pot să înceapă în orice moment fără a fi afectată decizia instanţei!

Femeia cu pantalonii negri nu poate însă să înţeleagă altceva decât dorinţa ei de a-l vedea pe Adrian Năstase în puşcărie, dacă i s-a luat plăcerea de a-l vedea în coşciug. Şi nu pentru o bucurie personală, ci, asemenea Leului din Natuba din „Războiul sfârşitului lumii”, pentru a-l vedea satisfăcut pe singurul personaj de pe pământ care a făcut-o să se simtă om: pe Traian Băsescu. Nici nu-şi dă seama cât rău îi face acestuia prin tâmpeniile făcute în ultimele zile.