CCR a publicat motivarea deciziei privind declaraţiile de avere

Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat miercuri seară motivarea deciziei prin care au fost secretizate declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici.

Reamintim, rudele acestora sunt excluse de la obligația de a face publice informații privind averea.

CCR invocă dreptul la viață privată, indică nevoia actualizării legislației privind aceste declarații și vorbește despre o separare a demnitarilor și a funcționarilor publici.

Astfel, potrivit documentului citat, ”Curtea reţine că instituirea obligaţiei de a declara nu doar drepturile şi obligaţiile proprii, ci şi pe cele ale soţului/soţiei implică asumarea răspunderii personale a declarantului pentru informaţii pe care acesta nu le deţine/nu le cunoaşte în mod direct, ci trebuie să le obţină de la o terţă persoană, respectiv soţ/soţie”.

”În privinţa declarării drepturilor şi obligaţiilor copiilor aflaţi în întreţinerea declarantului, potrivit Codului civil, se observă că părinţii pot cunoaşte personal, în mod direct, întinderea acestora cel mult în cazul copiilor minori, întrucât încheie actele juridice în numele acestora, în calitate de reprezentanţi legali, până la împlinirea vârstei de 14 ani, iar în cazul minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă încuviinţează actele juridice ale acestora, cu excepţiile prevăzute la art.41 alin.(3) din Codul civil. Situaţia este diferită în cazul copiilor deveniţi majori aflaţi în întreţinerea părinţilor până la vârsta de 26 de ani, conform art.499 din Codul civil, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, aceştia având capacitatea de exerciţiu deplină pentru a încheia acte juridice în nume propriu. Este posibil ca, nefiind în egală măsură responsabilizată prin plasarea sub incidenţa aceleiaşi răspunderi penale sau contravenţionale, după caz, această persoană (soţ, soţie sau copil major aflat în întreţinere), care este terţ faţă de obligaţia impusă declarantului, să refuze să le furnizeze, din varii motive, sau chiar să ofere informaţii eronate, astfel că declarantul va fi în imposibilitate de a furniza datele referitoare la patrimoniul acesteia sau va fi pus în situaţia de a menţiona date incorecte, fără să aibă posibilitatea de a le verifica, pentru a evita sancţiunea penală aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii sau sancţiunea contravenţională, după caz”, se mai arată în motivare.

CCR face precizări privind  situația în care veniturile soților sunt protejate de clauze de confidențialitate.

„Tot astfel, există situații în care veniturile obținute de soț sunt protejate de o clauză de confidențialitate, care se impune și cu privire la declarant, în sensul că acesta din urmă, chiar în calitate de soț, nu va avea dreptul să cunoască aceste venituri, astfel că survine, într-un astfel de caz, consecutiv, imposibilitatea comunicării acestor date în vederea completării declarației de avere, pentru că venitul confidențial nu va putea fi cunoscut de declarant, în calitate de soț al persoanei care obține veniturile aflate sub protecția confidențialității, aceasta făcând parte dintre modalitățile de evitare a divulgării respectivului venit. În plus, de lege lata, veniturile aflate sub clauză de confidențialitate nu sunt protejate prin anonimizare în cazul publicării declarației, neputându-se asigura scopul clauzei de confidențialitate. Astfel de împrejurări, redate exemplificativ, constituie impedimente în realizarea obligației declarării pe propria răspundere inclusiv a veniturilor/bunurilor soțului declarantului. Aceleași considerente se aplică mutatis mutandis în privința copiilor majori aflați în întreținerea acestuia”, se mai arată în document.

„Curtea reține că anonimizarea elementelor menționate în textul de lege criticat nu este suficientă pentru asigurarea confidențialității și protecției datelor cu caracter personal și, implicit, pentru protecția vieții private și a demnității umane, ca valoare fundamentală, consacrată și ocrotită la nivel constituțional. Astfel, pe de o parte, nu se poate nega faptul că, nu de puține ori, cunoașterea localității în care sunt situate imobilele permite cu ușurință identificarea imobilelor deținute de declarant și membrii familiei, cu toate că adresa exactă a acestora este anonimizată, potrivit textului criticat. Este, de exemplu, cazul persoanelor care locuiesc în localități reduse ca dimensiuni, în care comunitățile locale sunt restrânse, iar informațiile de acest tip sunt de notorietate. Curtea reține că nu numai denumirea străzii și numărul imobilului de pe respectiva stradă sunt date cu caracter personal ce nu pot fi divulgate în mod public prin raportare la patrimoniul personal al declarantului, ci și localitatea în care este situat imobilul este o astfel de dată prin raportare la persoana acestuia. Ca atare, aceste elemente de fapt circumstanțiate la persoana declarantului beneficiază de aceeași formă și grad de protecție din punctul de vedere al art.26 din Constituție. Cu alte cuvinte, adresa imobilului pe care declarantul îl deține, indiferent că este redată sub formă determinată (cu indicarea localității, străzii, numărului, apartamentului) sau determinabilă (cu indicarea localității), constituie o informație cu caracter personal referitor la conținutul patrimoniului și la modul în care își gestionează, administrează și exercită controlul asupra patrimoniului său. Expunerea publică a unei asemenea informații, impusă prin lege, echivalează cu încălcarea directă și nejustificată a dreptului său la viață privată”, mai spun judecătorii CCR.

”Curtea subliniază că legiuitorul trebuie să identifice o soluție legislativă adecvată, care să permită Agenției Naționale pentru Integritate să cunoască informațiile privitoare la averea soțului declarantului și a copiilor majori aflați în întreținerea sa, în vederea realizării scopului legal al acesteia”, mai arată CCR.

Publicarea pe site-ul ANI a declarațiilor de avere și interese „determină o fragilizare a securității persoanei, dar și a demnității sale”

„Posibilitatea ca orice persoană să acceseze aspecte detaliate ale situației financiare și materiale ale declarantului și familiei acestuia determină o fragilizare a securității persoanei, dar și a demnității sale, recunoscută în art.1 alin.(3) și (5) din Legea fundamentală, precum și a universului personal ce configurează viața privată și de familie a acestuia, contrar art.26 din Constituție, revelând, prin informațiile furnizate, caracteristici ale persoanei referitoare la obiceiurile de viață, deduse din felul în care utilizează veniturile pe care le obține, modul în care le investește sau le economisește evidențiind fațete deosebit de personale din viața acestuia, care ar trebui să fie protejate din perspectiva datelor cu caracter personal”, scrie în motivare.

Curtea mai apreciază că ”dispozițiile criticate nu asigură un just echilibru între cele două drepturi fundamentale aflate în concurență. Astfel, nevoia de informare a publicului și necesitatea controlului averilor nu pot conduce la o ingerință disproporționată în viața privată a persoanelor asupra cărora poartă obligația de declarare a averilor, în contextul mai sus arătat fiind justificat să primeze obligația constituțională a autorităților statale de a nu aduce atingere vieții private”, mai scrie CCR în motivare.

Potrivit CCR, „sistemul românesc privind regimul declarațiilor de avere este unul dintre cele mai intruzive în privința vieții private din spațiul european, oferind cele mai puține garanții de protecție a acesteia”.

Oficialii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) au transmis că decizia CCR referitoare la declaraţiile de avere şi interese poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internaţional.

Pe  29 mai, CCR a decis că declarațiile de avere și interese nu vor mai fi publicate și nu vor mai cuprinde detalii despre averile soților și copiilor.