În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(21) Revizuiri şi supravieţuiri în cultura română contemporană
- Trăim încă „perioada iacobină”. Tot ce a fost înainte alb TREBUIE să fie azi negru şi, bineînţeles, invers. Riscul unei asemenea evoluţii îmi aminteşte de sculpturile păgâne care, începând cu epoca lui Constantin cel Mare, au fost decapitate, înlocuindu-li-se scăfârliile cu chipul noilor sfinţi.
Textual, ancheta Dumneavoastră întreabă: „Care este, după părerea Dvs., criteriul ce trebuie să prevaleze într-o asemenea reevaluare?” Bănuiesc că este vorba despre o evaluare „postrevoluţionară”. Eu evaluez produsele de artă indiferent de momentul receptării lor. Miron Costin, de pildă, a fost executat pentru că ar fi fost amestecat într-o încercare politică nereuşită. Opera nu i-o pot nega pentru aceasta şi nu pentru că aitorul a fost o victimă îi ofer un soclu aparte.
Atât timp cât o să judecăm o operă după dosarul de cadre al autorului – şi nu încetăm să facem acest lucru, efectuăm muncă – în cel mai bun caz – de inspector de personal. Încă o dată, eu unul recunosc că nu mă pricep la aşa ceva. Nici critic de artă nu sunt, dar opera, cred, este una şi omul alta. Când o să ne obişnuim cu acest postulat?
(În capitalismul pe care-l maimuţărim – prost – acum în toate, biografiile romanţate „document” ale personalităţilor sunt la mare valoare, deseori depăşind interesul pentru operele respectivilor. Dacă tot nu preluăm bunăstarea, trebuie să preluăm şi moda asta?)
- Shakespeare. Mi se pare un autor bun. Recunosc, am afirmat asta şi în ultimii cinci ani de dinainte de revoluţie. Are şi lipsuri. A fost publicat (şi) pe vremea odiosului. În unele lucrări, de pildă, nu ţine cu regele, în altele da. E inconsecvent. Totuşi, mi se pare unul dintre autorii care pot fi luaţi în considerare.
(Ancheta Apostrof, nr. 9 1991.)
